Fie-a voastră-ntreaga țară,

Și de cereți, vă mai dăm,

Numai dați-ne voi graiul

Neamului și se sculară

Să ne vremuiască traiul

Câți dușmani aveam pe lume!

Graiul ni-l cereau anume,

Să-l lăsăm!

Dar nestrămutați strămoșii

Tot cu arma-n mâini au stat:

Au văzut și munți de oase,

Și de sânge râuri roșii,

Dar din țara lor nu-i scoase

Nici potop și nici furtună.

Graiul lor de voie bună

Nu l-au dat!

Astăzi stăm și noi la pândă,

Graiul vechi să-l apăram;

Dar pe-ascuns dușmanii cată

Să ni-l fure, să ni-l vândă.

Dacă-n vreme tulburată

Nu ne-am dat noi graiul țării,

Azi, în ziua deșteptării,

Cum să-l dăm?

Repezi trec cu vifor anii,

Ispitind puterea ta,

Neam român! Cu ură mare

Vor căta mereu dușmanii

Graiului român pierzare;

Dar să piară ei cu toții:

Nu l-am dat, și nici nepoții

Nu-l vor da!