ABSURD

O dramă astă viață, un scenariu.
Și omul ca un pește în acvariu.
Și Universul un sistem divers.
Și stelele nu-ncap în Univers.
Și gândul nu încape în cuvînt.
Nu mai încape gândul nici în gând.

Este un rând. Un rând fără de rând.
Și nu încap sicriile-n pămînt.
Și anii trec, și timpul trece, scurt.
O clipă veșnică, prin absurd.

BUCURAȚI-VĂ

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dînsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul…

Zilele trec, zilele vin… Ce v-a rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi.
Bucuraţi-vă de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucuraţi-vă o viaţă
de lumina dragostei…

INIMĂ DE MAMĂ

Inimă de mamă, inimă de tată,
cade stea din ceruri roșu fulgerată.
Inimă de tată, inimă de mamă,
cade iară frunza codrului de-aramă.

Toamnă obosită, toamnă zbuciumată,
inimă de mamă, inimă de tată.
Iarna-nzepezită, cruntă ca o vamă,
inima de tata, inima de mama.

Grea, tot grea, de piatră
noaptea peste vatră;
câinele pândește
luna și o latră.

Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pândește
inima anume.

Inimă de mamă, inimă de tată…
A trecut o viață ca o clipă, iată…
Inimă de tată, inimă de mamă…
Două doruri strânse nod într-o năframă.

Dincolo de noapte,
dincolo de vânt…
clopote albastre
se aud bătînd.

Dincolo de ploaie,
dincolo de dor…
se întorc copiii
la parinții lor.