MOȘTENIRE

Eu trecutul nu mi-l vînd,

Chiar să nu am de mîncare,

Eu cu el am fost şi sînt

Moldovean de la născare.

Moldovean şi patriot

Al acestui colţ de glie,

Cred în Ştefan Voievod,

Om de-naltă omenie.

In Ion Viteazul cred,

Poreclit Ion Cumplitul,

Cel cu inima de ied,

Nevîndutul, neturcitul.

Eu trecutul nu mi-l vînd,

Bani de aur nu doresc;

Orşiunde, orşicînd

Ştiu ca omul să muncesc.

E trecutul tot al meu,

E a mea Moldova-toată,

Chiar dacă şi sînt plebeu,

Şi nu viţă împărată.

Vin din secol în frămînt,

Vin din timpuri zbuciumate,

Doina plîng şi doina cînt,

Cine-a spus că nu se poate?

Nu i-o fi plăcînd cuiva

Limba noastra cea latină?

El să plece, de-i aşa,

Şi-napoi să nu mai vină.

Moştenesc acest trecut

Din părinţi, ca pe-o moşie.

Eu cu dînsul am crescut

Şi-am scris prima poezie.

Altceva ei n-au avut

Ce să-mi dee, bieţi ţărani,

Mi-au dat doar acest trecut,

Într-un car cu doi plavani.

ÎN ORAŞ, LA CHIŞINĂU

În oraş, la Chişinău

Are-şi omul dorul său,

Şi când pleacă undeva,

Doru-i arde inima.

O fi dorul ram de tei,

O fi stol de porumbei,

O fi plop vegheat de-o stea

Colo la Botanica.

Cu platani la Buiucani,

Cu izvoare la Râşcani,

Fără larmă de tramvai,

Chişinău-i colţ de rai.

Vara-n freamat străzile

Şi de-azur amiezile,

Iarna alb nămetele

Şi brunete fetele.

Am trecut pământu-n lung

Ca la Chişinău s-ajung,

Şi-am trecut pământu-n lat,

Ca la uşa ta să bat.

Ştiu că sunt oraşe mari,

Unii le visează chiar,

Dar eu nu dau pe nimic

Chişinăul meu cel mic.

MAMĂ, IARTĂ-MĂ

Nu cred in ingeri,

nu cred in zei.

Mama, iarta-ma.

Ei fug de mine.

Eu fug de ei.

Mama, iarta-ma.

Frumoasa-i viata.

O plang si-o cant.

Mama, iarta-ma.

Am fost, de viata,

am fost infrant.

Mama, iarta-ma.

Ca lumea lume.

Si eu ca ea.

Mama, iarta-ma.

De lume dorul,

de undeva.

Mama, iarta-ma.

Sa vin odata

in sat la noi.

Mama, iarta-ma.

Tarziu, ca tata

de la razboi.

Mama, iarta-ma.

Sa-mi cante greierii

vagabonzi

Mama, iarta-ma.

Si sa ma ploua

luceferi blonzi

Mama, iarta-ma.