Iurie Borș, cel care,  ne bucură cu design-ul și confortul mobilei „Creator”, împlinește 50 de ani, pe 28 august. Oamenii îl cunosc nu numai ca un businessman de succes, ci și ca un luptător pentru afirmarea valorilor naționale. În 1988, atunci când Basarabia se răstignea pe crucea Libertății, Iurie Borș era în primele rînduri ale celor care doreau schimbarea sistemului și a regimului sovietic. In aceeași perioadă punea, puțin cîte puțin, cu eforturi și muncă asiduă, bazele „Creator”-ului de azi. Printre aceste rînduri laconice, se ascunde energia unor ani trăiți în toată complexitatea și plenitudinea lor. Ani care, iată, l-au adus în fața unui jubileu plin de vigoarea creației pe care o trăiește cu intensitatea gustului și rafinamentului său inconfundabil și pe care a decis să-l sărbătorească într-o scurtă vacanță, împreună cu familia. Glasul.md a reușit însă să-i adreseze câteva întrebări.

Domnule Borș, vă cunoaște toată lumea la noi, ca un reper în industria mobilei autohtone. Marca de mobilă „Creator” este apreciată și solicitată ca un produs de bună calitate.  Însă în spatele acestei afaceri există multe alte lucruri complementare, menită să întregească ceea ce înseamnă un jubileu, adică o stare de maturitate însoțită de un bilanț complex, care cuprinde nu atît materialul, cît, mai degrabă, ceea ce însemnă spiritualul… Din 1991 încoace, vă sărbătoriți ziua de naștere imediat după ziua Independenței. Mai țineți minte cum a fost aniversarea dvs de acum 22 de ani?

Iu. B. Daa!… era ca azi, tot cu visul la independență.

Valul de proteste i-a prins pe majoritatea oamenilor care aveau curajul să se opună regimului totalitar de atunci. Dvs pentru ce simțeați că luptați?

Iu. B. Simțeam că nu pot să mai suport un regim pervers și autoritar, cu un sistem diabolic îndreptat împotriva dezvoltării firești a societății în care trăiam și împotriva interesului și demnității noastre naționale.

Și câte dintre acele vise s-au împlinit în ultimele două decenii?

Iu. B. Foarte, foarte puține, dacă ne raportam la potențialul și energiile irosite.

Fabrica pe care o aveți a fost fondată în 1988. Dvs ați reușit nu numai să puneți pe picioare o afacere de succes, ci și să le oferiți oamenilor calitate și confort. Care e secretul?

Iu. B. Nu e nici un secret. La bază stă munca, multă muncă! Apoi, ideile noi și relațiile corecte cu oamenii din jurul meu și cei cu care interacționez, în special – clienții. Mai e nevoie de foarte multă răbdare și dăruire în ceea ce faci, chiar și atunci cînd înțelegi că eforturile tale nu au rezultatul pentru care te sacrifici.

Vara aceasta ați muncit pe ultima sută de metri la deschiderea Mobimall-ului care se află pe teritoriul fabricii „Creator”. Au trecut deja aproape două săptămâni. Cum au reacționat oamenii la această inițiativă fără precedent pentru sectorul respectiv?

Iu. B. Da!… Acest proiect îmi încununează munca de 25 de ani în domeniul mobilei. Este un efort mare pentru mine și cu mult curaj, ținînd cont că nu e cel mai potrivit timp pentru investiții de durată. Cît privesc clienții după deschidere, rezultatele se arată bine. Mobimall-ul este în beneficiul tuturor celor preocupați de tema mobilei, fie clienți, producători sau comercianți. Este un proiect inițiat de USAID , foarte necesar și potrivit pentru piața și industria mobilei de la noi.

Publicația VIP Magazin titra: “Opera finală. Rafinată. În alb şi negru. Sau în culorile florilor de primăvară. Minimalism. Bun gust. Desprinsă parcă din cataloagele cu mobilă străină, dar cu o notă locală abia definită… În orice zi, după serviciu sau în weekend puteţi face o escapadă la periferia oraşului să simţiţi noua respiraţie a lui Iurie Borş şi a tinerilor din jurul lui. E fascinant. 
Iurie Borş a fost mereu şi mai rămâne un veşnic neliniştit, chiar dacă oricum este tot timpul printre primii… Îi rămâneau permanent nişte puncte de suspensie după fiecare lucrare, nişte gânduri neauzite, nişte lucrururi despre care el credea că ar fi fost mai bine să fi fost altfel…
Se pare că de data asta Iurie Borş a răspuns la toate întrebările. Nu şi-a mai ascuns nici zâmbetul sub şapte lăcăţele. Mobila desenată în creion a tinerei sale echipe a luat azi formele unor interioare europene cu adevărat de lux…
S-ar putea ca această colecţie să impresioneze Europa. Nu zic „să cucerească”, pentru că nu cred că Iurie Borş îşi propune asta. Iar dacă şi-ar propune, ar fi vai şi-amar de capul Europei.” Nu vă propuneți, totuși, să cuceriți Europa?

Iu. B. Da, avea dreptate Rodica, nu mi-am propus să cuceresc Europa. Am în cap montat un principiu, încă de acasă de la parinți, că trebuie întîi să ne facem ordine în propria curte și apoi să ne arătăm potența

S-ar părea că la 50 de ani, aveți de toate: familie, doi copii frumoși și sănătoși, o afacere bună,  apreciată de societate. Dar ce își mai dorește Iurie Borș de ziua lui și, mai ales, după trecerea Rubiconului?

Iu. B. Nimic deosebit de ziua mea… odihnă, liniște și sănătate. Dar pentru etapa următoare, sunt preocupat serios de viitorul copiilor, de care să fie mîndri și părinții și familia și întreg neamul.

Jubileul nu e doar o simplă zi de naștere. E o prezență și o trecere, un amalgam de tritețe și de bucurie. Care parte a paharului – cea goală sau cea plină – este mai vizibilă la această oră a maturității?

Iu. B. Da, e cea mai complicată întrebare… la care nu pot răspunde acum. Reflectez încă, la modul serios pe această balanță.

Aveți o relație de prietenie cu maestrul cîntecului romanesc, Tudor Gheorghe. Ați organizat, de mai multe ori, concerte cu participarea Domniei sale. Ce ați prefera, pentru suflet, să ascultați, în această zi, din creația Bardului din Bănie?

Iu. B. Da, mă bucur de relația de prietenie care o am cu maestrul Tudor Gheorghe și apreciez profund creația sa foarte selectă și cu mult sens. Sunt poate, deținătorul celei mai bogate colecții cu opera maestrului, dar nu aș putea numi acum ceva, dînsul avînd opere practic pe  toate temele. Mai degrabă aș putea spune că vom organiza în curînd un concert deosebit cu Domnia sa.

Sunteți departe de casă, în aceste zile, ce mesaj aveți să transmiteți celor apropiați care vă vor căuta să vă felicite?

Iu. B. Vreau sincer, să le mulțumesc pentru afecțiunea care mi-o oferă și să-mi cer scuze, că nu reușesc de multe ori să raspund cu suficiență atenție, alteori nu răspund la telefon sau trec cu vederea o sărbătoare cînd ar fi potrivit să scriu măcar un mesaj… și nu o fac din neglijență ori lipsă de respect. Uneori pur și simplu, consumul moral e peste puterile mele și atunci, bineînțeles  “victime”  sunt familia și prietenii, pentru că la dușmani trebuie să le răspunzi oricum, poți ori nu poți…

Vreau să le mai sugerez că, pentru ziua mea, e suficient un mesaj și un gînd bun, ținînd cont că nu voi fi acasă.

Vă mulțumim.