Moldovenii vor să-l naturalizeze pe Valentin Lemnaru. Știrea a apărut săptămîna trecută, jucătorul a recunoscut că „ar fi ceva”, însă mai lipsea confirmarea federației de la Chișinău. 

Partea mai grea este găsirea unui contact, iar într-un târziu primim numărul lui Ilie Carp (53 ani), Antrenor Emerit în Fotbal, aşa cum îl găsim pe Google, la o primă documentare. Ilie Carp apare şi pe transfermarkt, scouter la Şahtior şi fost antrenor în Kazakhstan. Pe site-urile moldoveneşti este selecţionerul naţionalei de tineret de peste Prut. Şi cam atât. Pardon, mai e ceva. În căutarea datelor despre Ilie Carp, dăm de Cătălin Carp, fotbalist român în vârstă de 19 ani care evoluează la Dinamo Kiev. „E feciorul lui Ilie Carp, promiţător, cel mai bun de la minorii noştri”, tot parte din documentare, la un coleg basarabean al unui prieten din căminul de la Grozăveşti.

Bună ziua, domnule Carp. De la Bucureşti vă deranjăm, de la ProSport…
Onoarea este de partea mea. Dar cu ce ocazie? Mai rar sună cineva din România la noi!

Aş vrea să vă întreb de Lemnaru…
Am văzut şi eu povestea cu băiatul acesta, dar vă spun sincer că eu nu am auzit nimic.

El a spus că există unele discuţii pentru a juca în naţionala Moldovei.
Nu vreau să spun mai multe pentru că nu ştiu, înţelegeţi-mă, ce să spun dacă nu ştiu

Am înţeles. Putem dialoga atunci despre fotbalul din Moldova, despre cariera dumneavoastră? Am observat că, pe site-urile moldoveneşti, aţi primit titlul de „antrenor emerit în fotbal” …
Sunt selecţioner la toate echipele naţionale ale Moldovei. De la formaţia celor mari până la selecţionatele de juniori. La toate. În plus, sunt primul moldovean care a terminat Şcoala de Antrenori. Ştiţi unde?

Recunosc că nu…
În România, în prima generaţie a lui Cornel Drăguşin (n.r. primul director al Şcolii de Antrenori din cadrul FRF). Am fost coleg de promoţie cu Dudu Georgescu şi Claudiu Vaişcovici.

Sunteţi oarecum legat de România…
Şi cât ne-am pune a povesti…

Vă rog, plăcerea e de partea mea.
Domnule, eu pot să spun, fără să mă acuze cineva de lipsă de modestie, că sunt primul antrenor care a introdus limba română în fotbalul nostru. Până atunci toţi vorbeau în rusă. Şi acum mai sunt, dar s-a schimbat cu mult acest obicei. Îmi aduc aminte că în anii 90 am venit la Bucureşti, la un turneu care se numea Cupa Sportul Studenţesc, cu o echipă de juniori de la Zimbru. Mai jucau la acel turneu Steaua, Dinamo, vreo patru echipe româneşti şi una din Suedia. I-am bătut pe toţi, la Steaua le-am dat vreo patru, iar în finală am bătut Dinamo. La ei era şi băietul ăsta de a murit, Cătălin Hîldan.

Lucescu mi-a spus: „Nu pot să mă bag pentru că e român de-al meu”

Din câte am aflat aţi fost scouter la Şahtior. În ce a constat activitatea dumneavoastră acolo?
Ei m-au pus să caut jucători în zona asta a noastră. Pe la Cernăuţi, pe aici. Mi-au spus aşa: <<ne interesează să găseşti copii de origine ucraineană>>

Relaţia cu Mircea Lucescu cum a fost?
Am o povestire şi cu dânsul. Cătălin, băietul meu, a mers la Şahtior. Nu ştiam dacă va rămâne şi l-am întrebat pe Mircea dacă va fi păstrat la echipa lor de-a doua. Mi-a spus aşa: „Nu pot să mă bag pentru că e român de-al meu”. 

Şi v-aţi supărat?
Cum aşa? L-am înţeles perfect, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Surkis de la Dinamo Kiev. A dat probe şi în prezent joacă la Dinamo Kiev, la echipa lor de-a doua. Şi încă un amănunt interesant: Este legitimat ca român.

Dacă este legitimat ca român, nu a primit vreun semn şi de la naţionalele noastre?
Nu. Chiar Mircea Lucescu a sunat şi l-a propus la antrenorii români de la loturi, eu am vorbit cu domnul Săndoi, dar nimic. Nu ştiu cine s-a opus. Este la tineretul nostru, iar echipa noastră se află pe locul al doilea în grupă, după Anglia.

De ce nu aţi antrenat până acum în România? Văd că la un moment dat aţi mers în Kazakhstan…
Şi în Kazakhstan, Azerbaidjan, Belarus. Sunt singurul moldovean care a antrenat în trei ţări străine. În Kazakhstan l-am antrenat pe Luţu. Un băiet de toată isprava, suntem născuţi în aceeaşi zi, ne-am şi făcut ziua împreună.

Şi a chemat lăutarii?
(râde) Nu. A fost o perioadă scurtă, el a avut unele probleme, l-a traumatizat un adversar şi a fost nevoie să plece (n.r. accidentat). Băiet bun.

„De ce moldovenii nu sunt buni în fotbalul românesc, dar sunt buni în Rusia?”

Nu mi-aţi spus de ce nu aţi antrenat în România…
Ei, nu aş vrea, domnul meu, să vorbesc despre asta. E mai dificil. Am fost propus la mai multe echipe, dar am fost exclus din start.

De ce?
Pentru că sunt din Basarabia. Unii cred că noi creştem în copac. Dar nu, nu vreau să ne pornim mai mult.

Credeţi că mentalitatea este la fel şi în cazul jucătorilor moldoveni?  
Din păcate nu trag atenţie pentru spaţiul nostru (n.r. România). Uite, au fost  doi copii la şcoala lui Hagi, dar i-au trimis înapoi.

Poate nu au avut valoare…
(un pic iritat) Şi de ce domnule au valoare pentru Rusia? De ce mai mulţi jucători basarabeni merg într-acolo?  Pune-ţi singur întrebarea! Sunt nişte chestii pe care, cu părere de rău, românul nostru, ca Radu Banciu, le-ar înţelege mai bine.

În sens invers au fost antrenori români care au venit în campionatul Moldovei. Cum au fost văzuţi Balint, Stoichiţă sau Ionel Ganea?
Balint şi Stoichiţă au făcut treabă la Tiraspol, au avut succes. Acolo sunt mult mai profesionişti, au condiţii care nu sunt întâlnite la unele echipe din România. Balint este iubit de moldoveni, el a găsit o limbă comună cu societatea şi va fi mereu primit cu drag de moldoveni.

Şi Ganea?
Ganea a mers la un club mai puţin profesionist, cu un patron mai coleric. E adevărat că nici Ganea nu e prea mers la biserică, se află la început de cale în antrenorat şi poate de-asta nu a rezistat mai mult.

Vă mulţumesc, domnule Carp pentru timpul acordat.
Poate vreodată vă porniţi spre Chişinău să stăm mai mult la discuţii. Sănătatea tuturor românilor.

Sursa: prosport.ro