Mulţi observatori internaţionali anticipau că Rusia ar putea exploata protestele antiguvernamentale din Moldova pentru a „destabiliza guvernul proeuropean şi a deraia parcursul European al Moldovei” sau chiar pentru a organiza un „maidan cu vector invers” la Chişinău.

Era de aşteptat ca Kremlinul cel puţin să tulbure situaţia prin propagandă şi amestecuri ascunse, care ar fi dus, cel mai probabil, la exploatarea politică sau chiar strategică a crizei din Republica Moldova. Aceste predicţii în privinţa Moldovei au fost parţial inspirate de pericolul războiului din Donbas.

Totuşi după săptămâni bune de proteste antiguvernamentale (şi o perioadă şi mai lungă de non-guvernare) la Chişinău prezicerile despre posibilele acţiuni ale Rusiei aşa şi nu s-au îndeplinit. Acestea nu au fost plauzibile din mai multe motive, unele destul de perceptibile. Cu toate acestea, Washingtonul, Bruxelles-ul şi Bucureştiul rămân îngrijorate referitor la posibilitatea unor amestecuri directe ale Rusiei în Moldova şi au presimţiri negative în ceea ce priveşte o posibilă schimbare a regimului: de la oligarhia lui Vladimir Plahotniuc la forţe pro-ruse care ar putea veni la guvernare.

Aceste consideraţii au produs o abordare oportună a monopolului pe care îl deţine Plahotniuc în stat. Diplomaţii din Vest îi văd guvernul de buzunar învestit la 20 ianuarie drept o unealtă care aduce stabilitate şi care va împiedica Moldova să cadă într-un colaps total şi/sau să o ia pe calea pro-rusă. Logica de bază presupune că în statul lui Plahotniuc corupţia este acceptabilă ca o ultimă şi cea mai proastă soluţie, preferabilă colapsului ori unei acaparări a Republicii Moldova de către Rusia. Este o alegere forţată, una care arată ca un răspuns de urgenţă pentru o situaţie de urgenţă.

Totuşi, aşa şi nu există vreun semn că Rusia ar interfera direct în Moldova. Politica de bază a Kremlinului rămâne încă răuvoitoare şi neglijentă referitor la începuturile aceste crize care încă se derulează. Mass media şi purtătorii de cuvânt de la Kremlin au fost foarte greoi în răspunsuri, iar reacţiile lor nu au părut să reflecte vreun interes sau o politică focalizată pe evenimentele de la Chişinău.

Pentru a fi sigură, Rusia persistă cu măsuri care ţintesc înrăutăţirea economiei din Moldova şi influenţarea mersului vieţii politice de aici. Acestea sunt tacticile pre-existente ale Rusiei, fără a arăta vreo iniţiativă. Moscova trage de timp, probabil pregătind planuri neprevăzute pentru alegerile anticipate care vor avea loc în Moldova.

În acest timp, Moscova exploatează cu iscusinţă faptul că Vestul acceptă critic consolidarea puterii lui Plahotniuc. Pe scurt, propaganda rusească l-a ignorat pe Plahotniuc până acum, iar Kremlinul i-a ignorat avansurile personale. Totuşi, pactul nedeclarat al Vestului cu guvernul pentru „stabilitate” al lui Plahotniuc l-a transformat brusc într-o ţintă a oportuniştilor şi odată cu Vestul, a propagandei ruseşti. Ceea ce va face să pună Vestul alături de Plahotnic, fapt ce va discredita percerea politicii vestului în viziunea moldovenilor.

Plahotniuc şi anturajul lui este văzut drept întruchiparea corupţiei şi a abuzului de putere în Moldova. El are un rating negativ (diferenţa dintre ratele de aprobare şi dezaprobare) de minus 80 şi minus 90 de procente în sondajele de opinie. Propaganda rusească lucrează acum pentru a altera imaginea vestului împreună cu imaginea lui Plahotniuc în Republica Moldova. Protestele de masă recente, care au ţintit în general corupţia şi în special guvernul lui Plahotniuc, sunt descrise de Moscova drept proteste împotriva consecinţelor „integrării Europene”. Conform presupunerilor, guvernul moldovenesc al lui Plahotniuc este pro-Europa şi se pare că lucrează împreună cu Vestul. Necontestate de înşişi cei din Vest, aceste percepţii îi permit Moscovei să discrediteze „opţiunea europeană” a Moldovei.

Propaganda Rusească exploatează faptul că Bruxellesul, Washingtonul şi Bucureştiul au acordat de mai mult timp coaliţiei guvernamentale din Chişinău titlul de coaliţie „pro-europeană” şi mai ales, i-au acordat acest titlu Partidului Democrat, condus de Plahotniuc, în pofida faptului că toate probele susţin contrariul. Inerţia birocratică şi intelectuală, speranţa pentru un viitor mai bun şi frica pentru ce e mai rău sunt o combinaţie creată pentru a menţine aprecierea consiliilor şi a diplomaţiei din Vest.

Numai că acum această apreciere pe care o au cetăţenii, este în procesul de revizuire. Totuşi, atâta timp cât diplomaţia vestică va merge mână în mână cu intenţia lui Plahotniuc de a captura întreaga putere şi i se va alătura Guvernului său pentru „stabilitate” şi pentru reformele la care speră atât de mult cetăţenii, populaţia nu va putea percepe o revizie corectă.

Recentele protestele în masă din Republica Moldova depăşesc liniile divizatoare etnic-lingvistice, ideologice şi „geopolitice”. Moscova zugrăveşte aceste proteste drept mişcări populare la scară largă, implicit reabilitând modul de vedere antagonistic pe care îl afişează referitor la Uniunea Europeană. Chiar dacă protestele ţintesc corupţia, oligarhia şi guvernul lui Plahotniuc, televiziunile ruseşti implică faptul că Plahotniuc este protejatul Vestului şi atribuie o înclinaţie anti-vestică mişcării protestatare. Kremlinul trece cu vederea în tăcere faptul că în timpul protestelor nu s-a auzit nici un slogan sau discurs anti-Europa. În timp ce sentimentul antieuropean scade, acest fenomen încă nu a contaminat şi protestatarii din Chişinău. Liderii protestelor şi oratorii care reprezintă diverse grupuri s-au înţeles între ei să-şi suspende neînţelegerile asupra acestui subiect pentru moment.

Sursa:The Jamestown Foundation