Mircea Mitrofan a crescut răsfoind ziarele și revistele. Armonia copilăriei într-un spațiu rustic i-a fost marcată de diminețile cînd era trezit de volumul dat la maxim al radioului de model sovietic. Cînd era mai măricel a  colaborat cu ziarul școlii. Aceste tangențe cu activitatea ziaristică n-au fost deloc întîmplătoare, căci în 2009 a fost înmatriculat la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, specialitatea Activitate Editorială, iar mai apoi să facă jurnalistică la „Școala de Televiziune Tudor Vornicu” din România.

Urmăriți în interviul de mai jos, impresiile unui basarabean în spațiul european.

–          Ai făcut activitate editorială la USM, ai ales să faci jurnalism  și să activezi în ONG-uri. Deși le unește ceva pe toate, ce te reprezintă cel mai bine?

 Facultatea pe care am absolvit-o anul trecut m-a învăţat multe. Am cunoscut şi am admirat lectori profesionişti în meseria lor, am avut colegi setoşi de concurenţă şi cel mai important e faptul că specialitatea “Activitate editorială” a produs,  printre colegii mei, specialişti în ale scrisului, redactării şi design-ului, care acum lucrează pe la diverse edituri din ţară. Mă mândresc cu ei. Însă eu, am fost întotdeauna nemulţumit de mine şi mi-am zis că trebuie să fac şi altceva. Încă nu ştiu exact ce mă reprezintă, dar ştiu ce vreau să mă reprezinte. Pentru asta e nevoie de muncă pentru a deveni puternic acolo unde vreau să ajung. E nevoie de o luptă pentru principii pentru a-mi clădi tăria de caracter. E nevoie de  lectură pentru a avea o cultură informaţională bogată. E nevoie de oameni care să mă inspire. E nevoie de crize, situaţii dificile pentru a găsi curaj. Şi e nevoie de o finalitate unică pentru a atinge un obiectiv. Muncim.

–  Ce experiență ai obținut studiind în România?

 După absolvirea Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, am plecat la studii în România. Am devenit cursantul Şcolii de Televiziune şi Film “TUDOR VORNICU” din București,  specialitatea  “Editorial Artistic”. Şcoala e o experienţă unică, cu multă practică, oameni profesionişti şi dispuşi mereu să te ajute. Am tot respectul pentru ei şi mi-e dor de cursuri.

 – Cum te-au primit românii?

 Grea întrebare….cu zâmbete. Le-a plăcut accentul meu şi sensul unor cuvinte de prin părţile noastre mioritice. Printre ei mi-am făcut mulţi prieteni, chiar foarte buni. O remarcă: acolo mă simt în largul meu, mă regăsesc, pentru că simt fiecare puls al zilei la maxim. Le mulţumesc celor care mi-au fost alături şi m-au susţinut.

– Ai tot călătorit în ultimul timp, prin ce se deosebesc moldovenii de europeni?

 Părerea mea e că moldovenii sunt complexaţi, fricoşi şi conservatori.  Asta mi-au zis-o şi europenii pe care i-am cunoscut. Cel mai mult mă deranja faptul că unii dintre ei ne confundau cu ruşii. Încercam să nu intru în polemici.

– După experiența pe care-ai avut-o, presupun că personalitatea ta a ajuns la maturitate. Ce trăsături îl definesc pe Mircea Mitrofan?

 M-aş trata cu modestie şi aş zice că este loc pentru mai bine. În fiecare zi învăţăm şi până la maturitate profesională mai este de dat din coate. Recunosc că anturajul m-a schimbat, m-a făcut să privesc altfel lucrurile şi mi-a arătat cum să-mi construiesc bine ţelurile. Cred că acum încep să prind la curaj, să cunosc oameni-oportunităţi care să mă influenţeze pozitiv. La cursul de divertisment pe care îl preda doamna Teo Trandafir, am aflat că: „Tot ce faci în viaţă trebuie să îţi placă, să te simţi bine, restul vine de la sine! Să investeşti cărţi în tine şi să fii Om!”  De la cursul Ralucăi Moianu am învăţat cât de important e zâmbetul în viaţa noastră. De la Carmen Ivanov am învăţat cum să ai o dicţie bună şi multe alte sfaturi pe care nu ai cum să le afli din altă parte. Încerc să le pun în practică. E nevoie de exerciţiu zilnic pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti.

– După ce criterii dai valoare omului?

 Apreciez un om care e frumos în vorbe, acţiuni şi calităţi.

– Unde te vei manifesta profesional – în țară sau în afară?

 Unde mă voi simţi mai bine. Deocamdată rătăcesc în intersecţii.