Kant şi protestele
Aţi observat că, de o bună bucată de timp, spaţiul geografic pe care îl numim Republica Moldova a devenit o sursă inepuizabilă de subiecte horror? Omoruri, bătăi, violuri, alcoolism, sinucideri… Toate aceste grozăvii se întâmplă zilnic, în imediata apropiere de noi.
Dintre multele subiecte desprinse din cronica criminală le-aş remarca pe cele două consumate recent. Despre primul caz am mai vorbit. E vorba de familia din raionul Cahul – tatăl şi doi copii internaţi în stare gravă. Capul familiei şi un minor au murit în spital. Poliţia a infirmat presupunerea iniţială de intoxicare cu legume. Oamenii legii au avansat presupunerea că bărbatul, nefiind de acord ca soţia lui să plece la munci la Moscova, s-a răzbunat şi şi-a otrăvit copii şi pe el însuşi.
Acest caz este, în opinia mea, cel mai elocvent exemplu al dramei familiilor destrămate, al tragediei unor oameni care şi-au pierdut orice speranţă, al holocaustului unei populaţii împinse în hăul exodului, al nesimţirii criminale a unei guvernări care nu reacţionează în niciun mod la semnale de felul acesta. Cazul invocat nu înseamnă un simplu raport extras din cronica poliţienească. Acest caz denotă simptomele unei boli care, în următorii 10-15 ani, va duce la dispariţia fizică a majorităţii băştinaşe din R. Moldova.
Al doilea incident s-a produs în codrii Călăraşilor, la Ţibirica. Înarmat cu un cuţit, un gospodar, beat ca un patruped, vine la un alt gospodar acasă şi-l înjunghie mortal. Apoi o înjunghie pe fiica de 13 ani, dar şi pe soţia acestuia. Motivul fiind unul de-a dreptul latino-american: a presupus că ei i-ar fi bătut capra.
Încă o dată: nici acest caz nu poate fi tratat ca un fapt divers decupat din cronica criminală. El generează un şir de întrebări. Ce înseamnă aceste omoruri lipsite de orice suport logic? De ce moldoveanul a ajuns să bea vin ca un animal lipsit de raţiune? De ce satele noastre au degradat la nivelul comunei primitive? De ce priveliştea rurală îţi inspiră atâta disperare? De ce posesorii de feţe bugete vorbesc într-un limbaj atât de elevat? De silogismele sofisticate la care apelează ei în polemicile din mahalaua lor te duc cu gândul marele Kant?
De ce, întrebaţi? Incultura agresivă şi lipsa de carte cronică ar fi două explicaţii fundamentale. După care se adaugă sărăcia, lipsa atributelor unei vieţi civilizate – apă curentă, canalizare, drumuri asfaltate. Şi cireaşa de pe tort este ignorarea legii. Omul simplu gândeşte simplu: dacă celor de sus li se permite să fure miliarde şi nimeni nu-i pedepseşte, eu de ce nu aş proceda la fel? Diferenţa e că omul simplu dă în cel de alături – vecin, mamă, frate, soţie. El nu e versat în tehnicile tunurilor bancare. El nu-şi deschide firme offshore ca să ascundă pe Cipru banii furaţi de la popor. El îşi îneacă amarul în vin. Şi după ce alcoolul i-a omorât ultimul neuron din puţinii în dotare, ia în mână cuţitul şi se duce să polemizeze cu cineva. Cu cineva care îi va cădea primul în vizor. Azi s-a întâmplat să fie vecinul cu capra, mâine poate fi cumnata pe care o bănuieşte că a ascuns bani după sobă, poimâine – propriul copil.
Nu am văzut niciun parlamentar care să iasă la tribună şi să formuleze fundamentala întrebare: „Fraţilor, ce se întâmplă cu noi? Cine e de vină pentru acest dezastru umanitar?” Nu, nimeni dintre ei nu-şi pune nicio problemă. Ei se târguiesc cine şi cât de scump i se va vinde lui Plahotniuc. N-am văzut niciun ministru al Culturii sau al Învăţământului care să bată cu pumnul în masa Guvernului şi să spună: „Basta! Aşa nu mai merge! Ori îi facem pe concetăţenii noştri oameni culţi şi instruiţi, ori vom avea în curând de furcă cu o populaţie complet abrutizată şi criminală!” Nu, ei tac ca dumnealui în vegetaţia luxuriantă. Ei vor sta în Guvern şi-şi vor rări pantalonii şi fustele în fund, făcându-şi interesele meschine sau executând ordine de partid.
E foarte probabil că am avut o abordare prea emoţională. Probabil. Dar am vrut să vă explic de ce am să vin pe 24 aprilie la protest să cer o altă guvernare care ar rezulta în urma unor alegeri anticipate.