Nu, nu e nebun!

23 august, 2018Vizualizări: 987

Cea mai mare greseala ar fi sa-l consideram pe Liviu Dragnea nebun dupa ce a anuntat ca ar fi fost tinta unei tentative de asasinat in aprilie anul trecut, tentativa care ar fi fost anchetata.

A fost evident o bazaconie. SPP nu a auzit de asa ceva, nici Parchetul General, nici Politia nu au primit vreo plangere a dlui Dragnea si, desigur, nu au anchetat asa ceva.

Narativul este grosier, scenariu de film serie D, dar el nu cred nicio clipa ca este izvorat dintr-o nebunie de tip „Balaceanca”. Liviu Dragnea nu este asadar lovit de paranoia, ci a mintit cinic pentru a accesa doua paliere de comunicare, emotionale amandoua.

Pentru publicul dependent de Romania TV si Antena 3 detaliile nu sunt importante. Nici macar infirmarile institutiilor statului nu cred ca au vreun ecou. Scopul a fost starnirea unei emotii victimizante pentru Liviu Dragnea.

Momentul era critic pentru ca exista pericolul ca pana si acest public sa gliseze spre o nemultumire privind violentele din Piata Victoriei. Nu cred sa existe cineva, indiferent de convingerile politice, care sa nu se cutremure cand vede imagini cu oameni loviti in cap, desi aveau mainile ridicate. Sau cu copii gazati. E totusi prea mult, iar narativul jadarmeritei s-a dovedit insuficient, mai ales ca femeia nici nu a patit mare lucru, indiferent cat s-au straduit sefii ei si propaganda pesedista sa umfle povestea.

Moartea lui Ilie Gazea, teleormaneanul care s-a prapadit in urma unei hemoragii digestive aparuta la 4 zile dupa gazare, a accentuat problema, pentru ca omul nu era un tefelist corporatist. Cu chipul ridat si muncit, cu aspectul modest, fara iPhone si fara haine de firma, se identifica foarte bine cu electoratul PSD. Si tocmai el a murit dupa ce a fost gazat.

Pe Ilie Gazea si inmormantarea a incercat Dragnea sa le acopere cu povestea destinata publicului pentru care detaliile nu conteaza. El, Liviu Dragnea, e victima a carei exterminare a fost planuita si aproape pusa in practica, nu Ilie Gazea, al carui nume nici macar nu a fost pronuntat de liderul PSD.

Al doilea palier de comunicare este catre publicul care a izbucnit in ras. Instantaneu, chiar inainte de precizarile Parchetului si ale SPP, pe Facebook a inceput distractia. Si creativitatea a fost spumoasa.Dar, atentie!, cine rade in hohote nu mai poate fi nervos. Cine se intrece in ironii pe tema tentativei de asasinat nu mai vorbeste despre violentele din Piata Victoriei.

Acestui public Dragnea i-a servit o tema de ras ca o supapa de detensionare. Cine rade la urma rade mai bine si, pana acum, doar el a ras la urma.

Dar chiar si multi dintre cei care au ras l-au socotit nebun. Asta deja implica o doza de exonerare si de teama. Un nebun are o circumstanta atenuanta si starneste teama pentru ca e impredictibil si fara masura. Iar Dragnea vrea sa fie temut. Este una dintre cheile puterii lui, este legenda lui de dictator.

A lansat o diversiune atat de grosiera si de gogonata, incat a captat intreaga atentie. Compatimitoare, batjocoritoare sau inspaimantata, nu conteaza. Important e ca toata atentia a fost mutata de pe chestiunile serioase. Avea de rezolvat o criza si a facut-o.Modelul nu e nou. In Republica Moldova, Vlad Plahotniuc se plange cam o data pe an ca a fost tinta unei tentativa de asasinat.

Faptul ca a revenit a doua zi, tot la Antena3, cu o poveste la fel de stupida si deliranta cu un misterios prieten strain foarte bine informat, masini fara numere de inmatriculare, „men in black”, cu un dosar clasat, desi nimeni nu facuse plangere (fapt sesizat pana si de moderatoarea de la Antena3) si alte elemente de filme politiste proaste arata ca ceea ce si-a propus a reusit, deci merita sa continue strategia, sa lanseze o tema care sa fie disecata pe toate tonurile. Daca nu-i iesea, o lasa moarta.

Doar ca de aceasta data a ridicat putin miza, introducand in joc, in poveste, inca un element: neincrederea in Parchet, repetata apasat. Nu stie ca tentativa, daca ar fi existat, ar fi fost anchetata de politistii de la Omoruri, deci a aruncat anatema si pe institutia condusa de Carmen Dan. Aceasta neincredere deschide si o continuare: daca Parchetul nu se sesizeaza in privinta bazaconiei, va spune ca neincrederea i-a fost justificata, daca se sesizeaza si nu ajunge la niciun rezultat, pentru ca nu e nimic de gasit, iar va spune ca neincrederea e justificata. Si tot asa subiectul va fi cald inca multa vreme.

Gogomania uriasa la care Dragnea a fost nevoit sa recurga pe post de diversiune arata disperarea si gravitatea momentului.

Singura modalitate eficienta de combatere a acestei strategii ar fi fost ignorarea. Stiu ca e greu, e prea spumos, musteste ispititor de zeci de variante de bascalie. Dar antidotul ar fi fost ignorarea si mentinerea atentiei pe ceea ce merita, pe victimele represiunii, pe prestatia dezgustatoare si contradictorie a autoritatilor care nu mai stiu cu ce minciuni sa se acopere pentru ceea ce au facut in 10 august.Liviu Dragnea nu e nebun. Nu are scuza, circumstanta atenuanta a nebuniei. Discernamantul nu ii este alterat. Este un dictator cinic, capabil de orice manipulare, de orice ticalosie pentru a-si atinge scopurile. Insa puterea lui e numai atat de mare cat ii permitem noi sa fie. Iar manipularea numai atat de eficienta cat ii permitem noi sa fie.

Sursa:m.ziare.com

Nu, nu e nebun!

Știri populare