E bine, din cînd în cînd, să urmărim modul în care se desfășoară campania prezidențială dincolo de Prut. Deh, ne alegem președintele, suntem și noi cetățeni români cu acte în regulă.
Lansată ceva mai devreme decît cursa parlamentară din stînga Prutului, electorala românească trebuie observată și sub aspectul aplicării noilor tehnologii, a calității mesajului propus de către candidații desemnați și, nu în ultimul rînd, a gafelor comise de competitori.
Firește, e destul de complicat să pătrunzi în bucătăria internă a prezidențiabililor, acolo unde imagemaker-ii urzesc tactici și strategii invizibile, însă e destul să urmărești cu atenție mass-media, că imediat reușești să pescuiești zeci de perle și nestemate…
Să ne referim, astăzi, la una care le întrece pe toate, la o gafă care-și depășește propra semnificație, atingînd cotele unei grave erori istorice, ca să nu zic ideologice.
Înainte, însă, e bine să facem o precizare.
Există o multitudine de exemple, mai vechi sau mai noi, cînd la un moment dat o formațiune politică este în imposibilitatea de a-și promova adevăratul lider, cel fără de care șansa de a obține un punctaj satisfăcător este egală cu zero.
Și atunci se desemnează un candidat formal, neapărat obedient, cu condiția aplicării unui transfer masiv de imagine de la adevăratul lider. Cum se întîmplă acum în cadrul Mișcării Populare din România, unde Elena Udrea ține locul de prezidențiabil al lui Traian Băsescu.
Astfel, mesajul fundamental al formațiunii este de a aduce la cunoștința electoratului că, de fapt, adevăratul lider al campaniei este președintele României.
Așa se face, că, uneori, din exces de zel transferul de imagine conduce spre zone istorice extrem de periculoase, mai ales cînd protagonist al unei asemenea operații este nimeni altul decît un istoric de meserie, cel care ar trebui să cunoască materia în chestiune și să aibă dexteritatea, inteligența și discernămîntul de a evita, delicat vorbind, comparațiile vulnerabile ale trecutului. “Suntem mîndri pentru că Miscarea Populară înseamnă Traian Băsescu, Traian Băsescu înseamnă Mișcarea Populară.”
La prima vedere, declarația de mai sus a istoricului Eugen Tomac, rostită cu un patos partinic exemplar, nu face decît să extindă popularitatea, cît o mai fi, a președintelui Băsescu asupra întregii Mișcări Populare, inclusiv a celei care, fiind consilier la Cotroceni, considera că monarhia Norvegiei este guvernată de un Președinte…
Înainte de a pătrunde în analele istoriei, să-l mai cităm, o dată, pe Eugen Tomac:”Suntem mîndri pentru că Mişcarea Populară înseamnă Traian Băsescu, Traian Băsescu înseamnă Mișcarea Populară.”  http://m.hotnews.ro/stire/16824627
Incursiunea în istorie o facem treptat, poposind, în tranzit, la Congresul național-socialiștilor germani ai lui Hitler:”Die Partei ist Hitler. Hitler ist Deutschland! Deutschland ist Hitler!”

Asta declară Rudolf Hess în 1935, de la 1:42:10 a înregistrării ce urmează. http://youtu.be/GHs2coAzLJ8, iar traducerea secvenței este inutilă și neavenită!
E greu de spus dacă Rudolf Hess s-a inspirat sau nu de la poeții Rusiei bolșevice, cert e că originalul acestui dicton, ajuns a fi sloganul Mișcării Populare a lui Eugen Tomac, a fost lansat de către Vladimir Maiakovski, în 1924:”Când spunem Lenin, subînțelgem partidul, când spunem partidul, subînțelegem Lenin.”

Ei bravos, gîndire democratică, spirit european…
Din același discurs săltăreț de la manifestaţia PMP, aflăm cum președintele Eugen Tomac protestează și combate adînc programul de accizare al guvernului, excelînd în “cunoștințe economice” profunde: „Partidul nostru este partidul care va reface reîntregirea națională. (…) Vrem să ducem mai departe linia politică a președintelui Traian Băsescu, pentru că președintele Traian Basescu este cel care a împins țara înainte”.
După asemenea manifeste fascisto-leniniste nu încape îndoială că în turul doi de scrutin va trebui să alegem între Victor Ponta și Klaus Iohannis…