În ultimul timp, în spaţiul mediatic autohton am întâlnit mai multe afirmaţii optimiste despre viitorul relaţiilor Moldovei cu Uniunea Europeană – de la posibilitatea obţinerii unei perspective de aderare clare până la posibilitatea depunerii unei cereri de aderare la UE în viitorul apropiat. Iar toate aceste afirmaţii pornesc de la un optimism evident afişat de reprezentanţii guvernării, care mie mi se pare uşor exagerat.

Relaţiile Moldovei cu UE nu traversează cea mai bună perioadă. În special, acestea s-au deteriorat după ce guvernarea a ignorat avertismentul UE şi a modificat sistemul electoral. Mesajele de la Bruxelles, după modificarea sistemului electoral, au fost foarte dure – de la avertismente privind posibila sistare a finanţării RM de către UE până la avertismente privind posibila revizuire a Acordului de Asociere.

Probabil, optimismul guvernării are la bază conjunctura geopolitică ce se creează. Pe fondalul intenţiei Ucrainei de a adera la NATO, creşte interesul Rusiei faţă de Moldova ca instrument ce ar putea fi folosit ulterior împotriva NATO şi UE. În aceste condiţii e logic să presupunem că va creşte şi interesul NATO şi UE faţă de Moldova. Însă, dacă guvernarea crede că aceasta e suficient pentru a face afirmaţii optimiste privind viitorul relaţiilor moldo-comunitare şi a converti acest optimism în dividende electorale în 2018, se înşeală amarnic. Or, UE nu poate sprijini un stat şi cu atât mai mult să-i ofere careva perspective reale dacă acesta nu îndeplineşte nişte minime condiţii. În cazul nostru, e vorba de implementarea Acordului de Asociere RM-UE şi această implementare nu trebuie să fie una pur formală, pe hârtie, ci să genereze efecte practice. Dacă nu vor înţelege acest lucru cei de la guvernare, nu vom avea cum să ne apropiem de UE.

Comisarul European pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, Johannes Hahn, a declarat că cel mai important lucru este concentrarea guvernării Republicii Moldova pe necesitatea implementării reale a reformelor. Astfel, el prefaţa într-un fel Summit-ul Parteneriatului Estic, ce urmează să aibă loc la Bruxelles. Cu un mesaj similar a venit şi europarlamentarul Siegfried Mureșan, care menționa, într-un interviu, că o discuție despre aderarea Moldovei la UE va fi mai oportună doar „când Moldova va face reformele necesare pentru a deveni o economia stabilă, cu un nivel de trai îmbunătățit, o viață mai prosperă pentru oamenii de rând, cu locuri de muncă mai multe și mai bine plătite”. Mesaje de acest fel a avut anterior şi ex-ambasadorul UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, şi preşedinţii popularilor europeni şi liberali, dar şi alte nume grele din politica europeană. Deci, europenii ne spun clar ce aşteaptă de la noi – implementarea adecvată a Acordului de Asociere RM-UE şi rezultate clare în reformarea şi democratizarea statului.

Cu părere de rău, guvernarea dă impresia că nu înţelege acest lucru, or nu e un secret că tot ce ţine de reforme şi democratizare sau e mimat, sau stagnează. Şi, din păcate, aceasta loveşte direct în interesele naţionale ale Republicii Moldova, ne lipseşte de şanse reale de a trăi într-un stat cu adevărat european, modern şi prosper.

În această situaţie, cred că se impune o schimbare de accente, sau, după cum spunea recent Andrei Năstase, liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”, accentuând necesitatea implementării adecvate a Acordului de Asociere RM-UE, „puneți batista pe ţambalul retoricii geopolitice și implementaţi Acordul de Asociere”.

Dumitru Spătaru

Sursa:tribuna.md