Parintele Constantin Galeriu este unul dintre cei mari de seama duhovnici si predicatori pe care i-a dat Bisericii lui Hristos pamantul romanesc. Nascut in ziua de 21 noiembrie 1918, intr-o localitate din judetul Bacau, si trecut la cele vesnice in ziua de 10 august 2003, parintele Galeriu a ramas in amintirea tuturor drept parintele de la Biserica Sfantul Silvestru, din Bucuresti.

Ca un testament, parintele Constantin Galeriu ne-a lasat urmatorul cuvant cu putere multa: „Problema capitala nu este nici suferinta, nici chiar moartea, ci a nu fi despartit de El, Cel care a biruit si suferinta si moartea, prin cruce si Inviere; cu Tine, Doamne!”

Parintele Constantin Galeriu

Parintele Constantin Galeriu s-a nascut in ziua de 21 noiembrie 1918, in satul Razesi, comuna Racatau, judetul Bacau. Dupa ce termina scoala primara din satul natal, tanarul Constantin isi indreapta pasii spre Seminarul Teologic din Roman, ale carui cursuri le urmeaza intre anii 1930-1938. Dupa ce termina studiile liceale, tanarul seminarist se inscrie la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care o absolva in anul 1942, urmand mai apoi studiile de doctorat, finalizate in anul 1973.

Dupa ce absolva Facultatea de Teologie, tanarul teolog se casatoreste si este hirotonit preot. Impreuna cu sotia sa, parintele va primi de la Dumnezeu patru copii. Astfel, intre anii 1943-1947, parintele slujeste ca preot paroh in localitatea Podu Valeni, judetul Prahova, iar mai apoi, intre anii 1947-1973, ca preot la parohia Sfantul Vasile cel Mare, in Ploiesti.

Dupa ce isi da examenul de doctorat, in anul 1973, parintele Galeriu este transferat la Facultatea de Teologie din Bucuresti, unde indeplineste mai multe slujiri, dupa cum urmeaza: duhovnic (1973-1974), lector la catedra de Teologie Fundamentala si Istoria religilor (1974-1977), profesor titular la catedra de Omiletica si Catehetica (1977-1991) si indrumator de doctorat (incepand cu anul 1992).

Odata ajuns in Bucuresti, in anul 1974, parintele Constantin Galeriu este randuit preot paroh in Biserica Sfantul Silvestru. Mai tarziu, incepand cu 1 ianuarie 1990, parintele Galeriu este ales vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

Pentru predicile sale pline de marturisiri curajoase, intr-o vreme in care libertatea cuvantului era aspru pedepsita, parintele Galeriu a fost aruncat in inchisoare de doua ori. Astfel, pentru convingerile sale regilioase si umanitare, parintele a fost inchis intre 7 august si 7 septembrie 1950, precum si intre 16 august 1952 si 26 octombrie 1953; in cea de-a doua condamnare, parintele a fost detinut politic la Canalul Dunare-Marea Neagra.

In noaptea zilei de 8 iulie 1989, parintele Galeriu este atacat, legat si batut pana in zorii urmatoarei zile. Mimand un furt ocazional, regimul comunist a urmarit insa aflarea de dovezi incriminatorii privind aversiunea parintelui fata de conducerea vremii. Deoarece cuvantarile parintelui priveau mai mult spiritualitatea ortodoxa, acestea neavand un accent politico-social, presupusii hoti nu au putut gasi nimic satisfacator.

Parintele Galeriu a fost presedinte de onoare al Ligii Culturale a Romanilor de Pretutindeni, membru in Comisia Nationala UNESCO, membru fondator si presedinte de onoare al Asociatie medical-crestine Christiana, presedinte al Editurii Harisma, presedinte al Asociatiei Sfantul Stelian – copiii strazii, a Fundatiei Elena Doamna, membru de onoare al Fundatiei Memoria si presedinte executiv al Fratiei Ortodoxe Romane.

De asemenea, parintele a fost distins cu premiul Senatului Universitatii din Bucuresti (1942), cu premiul revistei “Flacara” (1990), a fost numit „Doctor Honoris Causa” de catre Universitatea Ecologice din Bucuresti (1992) ai a primit diploma de onoare a Societatii Academice „Titu Maiorescu” (octombrie 1993).

Parintele Constantin Galeriu este autorul mai multor lucrari si carti bisericesti, dintre care le mentionam pe urmatoarele: „Razboi moralei” (1945); „Iubirea dumnezeiasca si judecata din urma” (1959); „Sensul cresstin al pocaintei” (1967); „Jertfa si Rascumparare” (1973); „Preotia ca slujire a cuvantului” (1979); „Maica Domnului povatuitoare” (1982); „Pastele in viziunea ortodoxa” (1989); „Meditatii la Tatal nostru si la Fericiri” (1990); „Chipul Mantuitorului in gandirea lui Eminescu” (1991).

Se spune despre parintele Galeriu ca adesea venea descult acasa, dupa ce isi daruia incaltamintea saracilor pe care ii intalnea pe drum. Pentru aceasta, el spunea adesea: „Jertfa e neplacuta numai din pricina caderii noastre, altminteri jertfa e daruire, nu renuntare!” Parintele a adormit in Domnul in ziua de 10 august 2003, in Bucuresti, fiind inmormantat in curtea Bisericii Sfantul Silvestru, unde a slujit atatia ani.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro