Cea dintâi publicație românească tippărită cu grafie latină în Basarabia postbelică – „Glasul Națiunii” – a ajuns în miezul acestei veri la numărul 200. Ar fi trebuit să fie un firesc prilej de bilanț, de trecere în revistă a reușitelor în împlinirea scopurilor pe care și le-a propus, de scrutare a viitorului din perspective a ceea ce nu s-a putut încă înfăptui . Numai că vremurile n-au vrut să se întâmple astfel, căci publicația se vede târâtă prin tribunale de către partidul de guvernământ de peste Prut – Partidul Democrat Agrar din Moldova.

Vina sa este publicarea articolului „Agrarienii au câștigat alegerile?”, în timp ce se susține, pe baza unor date tipărite în ziare ori provenite din alte surse că în desfășurarea campaniei electorale au fost implicate și servicii speciale dintr-o fostă capitală imperială, aflată mult mai la est de Chișinău. Cinci politicieni, vizați de articol – Dumitru Moțpan (prim – vicepreședinte al Parlamentului, basarabean și președinte al P.D.A.M.), Nicolae Andronic (vicepreședinte al Parlamentului), Dumitru Diacov (președintele comisiei politică externă a aceluiași for), Feodor Angheli și Ivan Zabunov (deputați) – s-au constituit în partea reclamată, acționând în justiție gazeta „Glasul Națiunii”.

Cel puțin două lucruri sunt ciudate în derularea procesului. Cum spuneam, revista a preluat niște afirmații tipărite în alte publicații, dar acestea n-au fost date la vremea lor în judecată. Explicația: potrivit vechiului Cod Civil în vigoare la data respectivă, lezarea onoarei prin presă era sancționată oarecum simbolic, dar conform modificărilor aduse între timp legislației amenzile se cifrează la sume fabuloase (200 de salarii lunare minime). În cazul revistei „Glausl Națiunii”, ar fi vorba de o sumă de 32.000 de lei moldovenești. Adică aproximativ 16 milioane de lei, ceea ce ar însemna o serioasă lovitură pentru o publicație ce s-a luptat și se mai luptă cu numeroase greutăți materiale pentru a apărea.

În al doilea rând, e nefirească graba cu care se instrumentează procesul. Deși legea prevedea pentru prima înfățișare un termen de 20 de zile de la declanșarea acțiunii judiciare, întâiul termen de judecată a fost fixat după opt zile. Poate și pentru că ziua respectivă – 28 iunie – coincidea cu aniversarea dureroasă pentru românii basarabeni, ziua trecerii Nistrului de către trupele sovietice în 1940. Apoi, termenele de judecată au fost fixate săptămânal spre a nu da răgaz apărării să se pregătească adecvat. În fine, lucru rar în ultimii trei ani, în completul de judecată a fost numit și un al doilea judecător, ale cărui simpatii față de partidul de guvernământ reprezintă un fapt de notorietate publică.

Procesul nu poate fi desprins de campania de prigonire a celor ce simt românește peste Prut, declanșată de câștigătorii alegerilor din februarie a.c., campanie ce i-a afectat pe numeroși slujitori ai presei scrise, vorbite sau audio, pe mulți oameni de știință, artă și cultură. Cel mai recent caz îl privește pe filologul , academicianul Silviu Berejan, unul dintre conducătorii Institutului de lingvistică de la Chișinău, despre care se zvonește că va fi destituit pentru consecvența cu care a susținut existența unei singure limbi românești de o parte șe de alta a Prutului.

Silviu ACHIM