Patriotismul nu-i brățară sau papion sau pălărie

Să-l porți sau nu,

să ți se pară că-ți vine sau nu-ți vine ție .

Te naști cu el, ți-e datul sorții,

n-ai cum să-l lepezi după tine.

Îl porți ca pe-o cămaș-a morții,

Nu-l cumperi de la curți străine.

Că de vîndut n-ai cum să-l vinzi.

E-un fel de suferință crestată dureros

De grinzi, de suflet vechi și de credință.

Aud și văd, citesc și tac

Cuprins de-o silă ancestrală,

Plîng de rușine c-am fost dac

și c-am ajuns acum zăbală

în gura știrb-a nuștiu cui,

care molfăie mîndria

și-mi bate lacrimile-n cui,

și-mi răstignește poezia.

Spune pentru cine vrei părinte,

Să tăiem vițelul cel mai gras,

Dintre fiii tăi ce-i mai cuminte

N-a fugit în lume, a rămas.

Să-ți păzească turmele pe dealuri,

Poamele să-ți strîngă din livezi,

Viile să-ți apere de grauri

Și n-ai ochi iubirea să i-o vezi.

[flowplayer src=’https://glasul.md/wp-content/uploads/2013/05/01-patriotismul.mp3′]