Editorialul lui Val Butnaru, la „Cabinetul din Umbră”

Carevasăzică, a fost nasol de tot! Nici prin gând să ne treacă! Nici în visul cel urât nu ni s-a arătat aşa ceva! Să stai trei ore la poarta Ambasadei României sau la poarta Patriei, cum spune ziarul Jurnal de Chişinău, şi să nu apuci să votezi! Asta mi se pare tare de tot!

Şi de-ar fi din cauza unui aflux inimaginabil de votanți, aş mai înţelege-o. Dar nu, nu au dat năvala sute de mii de români, ci doar ceva mai puţin de 30 de mii în toată Basarabia. Şi atunci? Păi, cum să vă spun, nasoleala a fost vizibilă, în special la Chişinău, unde au fost deschise doar patru secţii de votare din totalul de 21. Or, orice persoană zdravănă la cap vă poate spune că tocmai la Chişinău ar fi trebuit să funcţioneze cel puţin 10 secţii.

După care urmează scene din fabuloasa viaţă a birocrației române. Scrisul de mână, completarea declaraţiilor, la fel, de mână, semnat, predat… Totul fără grabă, gospodăreşte… Mă mir, zău, când îi aud acum pe ăştia, impacientaţii, strigând cât îi ţin bojocii: Cum de s-a întâmplat că Ponta a câştigat în Basarabia? Alţii, mai ranchiunoşi, au şi slobozit bucuroşi pe gură: „Mitul că intelectualii basarabeni sunt de dreapta a fost spulberat!”

Staţi, fraţilor, cuminţi, să vedeţi ce urmează. Eu, unul, sunt sigur că neamţu’ câştigă. Nu că ar merita. Nu că ar fi el înnebunit de soarta basarabenilor sau a românilor în general. Nu. Iohannis n-a catadicsit să descalece barem o zi pe aceste plaiuri. De unde! L-a lăsat pe Ponta să-şi facă mendrele la Chişinău. Dar şi la Cahul. Dar şi la Ungheni.

Oricum, să vedeţi că Iohannis câştigă. Alegătorul român din Basarabia nu încape în tiparul general românesc. Aici nu se fac aceleaşi calcule stupide, în urma cărora perdanții din turul întâi, fiind de dreapta-dreapta, anunţă că vor sprijini candidatul de stânga. Nu, la noi e altfel. Mai firesc. Mai aproape de normalitate. La celelalte alegeri prezidenţiale a funcţionat regula conform căreia câştiga candidatul pentru care vota Basarabia. Să vedem cum va fi de data asta.

Să vă spun cum a câştigat Ponta? Merită să răspundem la această întrebare, fiindcă vizează şi campania parlamentară de la noi. Să vă dau un singur exemplu. Chiar în ziua scrutinului, am văzut la o televiziune a amicului Plahotniuc cum se dădea într-o prostie un spot. Atenţie, în ziua scrutinului! Primul în imagini, aşadar, apărea Ponta, al doilea Iohannis, a treia – Udrea, care rupea o poză de-a lui Iohannis. Simplu, subtil, drăguţ. Nici n-ai spune că e făcut pentru imbecili. Tot asta fac televiziunile puşcăriabilului şi cu actuala campanie parlamentară. PD, la orice oră a zilei şi nopţii. Nu ştiu de ce am sentimentul că o fac dintr-un sentiment de disperare. Cu cât mai mult PD pe sticlă, cu atât mai multă vomă în buletinele de vot.

Un alt exemplu. În ziua scrutinului, PD a organizat turism electoral, cărând votanţi cu microbuzele vesele. Iar pe geamuri lipite, de jur împrejur, pozele lui Ponta. De ziceai că sunt autobuzele alea, cu luminiţe şi horboţică, din Pakistan. Am înţeles că asta a fost un fel de repetiţie pentru ziua de 30 noiembrie. CEC, noapte bună! Nu cumva să reacţionezi, nu cumva să-ţi tulburi somnul profund şi juvenil.

Oricum, Iohannis câştigă, amicul Plahotniuc pleacă la puşcărie. Să se odihnească niţel.

Cea mai tare fază însă n-a fost cea cu porțile Patriei și statul la cozi ore în șir. Am exagerat. Cea mai tare fază a fost cu președintele raionului Edineț, filmat cu camera ascunsă în biroul său. Vă mai amintiți? Sărmanul, băga în sertare și în buzunare șumuioage de bani cu o viteză atât de mare de-ai fi zis că e pe câmp, la prășit popușoi. Ce poți să crezi privind aceste imagini? Păi, ceea ce ar crede oricine dintre noi – individul ia mita. Ne-ne-ne! Nu tot asta crede și procuratura. Și ei, cei de la procuratură, au văzut imaginile vesele. Le-au analizat. Au meditat profund și au ajuns la concluzia că asta, de fapt, nu e luare de mită, ci o operațiune financiară de transfer bancar.

Mi-am adus aminte de această frumoasă poveste în legătură cu afirmația unui fruntaș PLDM – Valeriu Streleț. Domnia sa spunea, în cadrul unor dezbateri televizate, că s-a săturat să tot audă de lupta cu oligarhi. Că oricine, cui nu îi este lene, declară că luptă cu corupția, dar, în realitate, asta e doar o modă. Nu există așa ceva! Așa este, nu există niciun fel de corupție. Îi dau dreptate lui Valeriu Streleț. Dar ce înseamnă părerea mea? Procuratura Generală îi dă dreptate lui Valeriu Streleț. Îi dă dreptate și președintelui raionului Edineț. Și șefului PLDM, Vlad Filat. Și șefului PD, pușcăriabilului Plahotniuc. Și șefului PCRM, latifundiarului Vladimir Voronin. Toți au dreptate. Numai noi – nu. Să ne fie cu iertare.

Sursa: jurnal.md