Prestidigitatorul
În lumea circarilor există o meserie care se numeşte prestidigitator. Acest cuvânt greu de pronunţat provine din franceză, dar şi din italiană: presto – repede, digi – degete. Mai simplu vorbind – scamator.
Aceste persoane au o abilitate a mâinilor ieşită din comun. Ei ridică, de exemplu, mâna dreaptă sus şi în timp ce lumea se uită prosteşte la mâna ridicată, cu stânga îi curăţă buzunarele. Noi avem un prestidigitator autohton pe care îl cheamă Ulinici. Dar asta doar în cazul în care la mâna ridicată se uită cei din Bucureşti. Dacă spectatorul e de la Chişinău – hopa! – numele s-a şi schimbat în Plahotniuc.
Prestidigitatorul nostru nu are odihnă. Oferă spectacole la fiecare sfârşit de săptămână, uneori chiar şi mai des. Ultima reprezentaţie dată pe arena circului, numit în limbaj diplomatic Republica Moldova, a fost să fie pe 4 martie curent. Scamatorul, precum îi e năravul, a ridicat mâna dreaptă sus şi toată lumea l-a văzut pe arena circului pe preşedintele Curţii Constituţionale, care a anticonstituţionalizat constituţionalitatea constituţiei neconstituţionale. Şi în timp ce comentatorii, analiştii şi oamenii politici îşi frământau capetele cu drăcovenia asta neconstituţională, prestidigitatorul şi-a văzut liniştit de treabă. Mâna lui stângă a continuat să ne curăţe buzunarele.
Şi fiindcă nu există un Procuror General care să-i dea tâlharului peste mână, am să-i propun interimarului Harunjen câteva subiecte de meditaţie. Niciunul dintre ele nu constituie o noutate pentru nimeni. Acest fapte au fost dezvăluite de mass media din Chişinău.
La Ministerul Transporturilor îşi duce traiul un ministru liberal pe care îl cheamă Iurie Chirinciuc. El a ascuns faptul că este coacţionar la mai multe firme de mobilă italiană. Iar ca viaţa să fie mai interesantă, şi-a angajat doi apropiaţi în calitate de viceminiştri.
Un alt Iurie, de data asta Leancă, „un simplu prim-ministru”, se face vinovat pentru pierderea unei căruţe de miliarde de lei, dar nimeni nu-l întreabă nimic despre aceşti bani rătăciţi prin firme off-shore.
Un alt Shor, de data asta Ilan, este vinovat direct de jaful secolului. Acest lucru e demonstrat într-o altă investigaţie jurnalistică. Însă nimeni nu-l întreabă nimic pe tâlharul de la Orhei. El l-a turnat pe Filat şi scamatorul a considerat că e suficient pentru a prosti definitiv spectatorii hipnotizaţi de mâna lui dreaptă.
Pentru ca aceşti băieţi să nu se simtă trist în celule lor de la Penitenciarul nr.13, pot fi luaţi la întrebări următorii asistenţi de-ai prestidigitatorului:
– Şeful CNA, Viorel Chetraru, care declara senin că raportul agenţiei Kroll privind furtul miliardului de dolari este „literaură de ficţiune”. El ştia mai multe decât cei de Kroll! Ştia şi a tăcut. De ce?
– Procurorul General, Corneliu Gurin. În aparenţă, el nu ştia nimic şi acest lucru e suficient pentru a fi băgat la dubă.
– Guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu. El a ştiut chiar şi ceea ce n-a ştiut însuşi scamatorul.
Nimeni însă dintre persoanele enumerate mai sus nu va fi atins nici cu o umbră de nor. Ştiţi de ce? Dacă măcar unul dintre ei sau, Doamne fereşte, chiar doi-trei, nimeresc la închisoare şi se va constata că nu-i de glumă, că 15 ani de detenţie e o treabă cât se poate de reală, atunci indivizii vor începe să vorbească. Şi nu aşa cum ne tot promite Filat, dar n-o mai face. Chiar mă întreb ce trebuie să i se mai întâmple, ca Filat să deschidă gura? Că de ştiut, ştie şi el multe lucruri interesante.
Indivizii despre care discutăm vor vorbi pe bune. Cu argumente şi probe. Cu documente oficiale şi înscrisuri compromiţătoare. Şi atunci scamatoria se va sfârşi. Şi lumea va fi atentă la stânga prestidigitatorului. Fiindcă abia atunci coţcarul va fi prins de mână.
Val BUTNARU