Când spun sută la sută eco mă refer total independentă de orice infrastructură obişnuită. Există şi un termen specific pentru aşa ceva în engleză şi se numeşte off the grid. Şi nu e doar asta senzaţional, ci şi faptul că ferma în sine, construcţiile sunt făcute fără niciun fel de cui, numai prin îmbinarea lemnului.

Şi lemnul a fost transportat de către oameni, deci fără maşini care să polueze în vreun fel. Şi lemnul n-a fost tratat decât cu ulei de in, dar a fost recoltat într-o anumită perioadă astfel încât să aibă cât mai puţină sevă, deci umiditate redusă. Şi hai să încep cu începutul ca să-ţi dai seama de ce este unic acest loc pentru că merită să afli că se poate trăi total independent şi să te bucuri totodată de confort.

Ferma asta este pe locul unui teren care în perioada comunistă a aparţinut statului polonez. În 1999 agenţia statului polonez l-a scos la vânzare, iar Andrzej şi Agnieszka au cumpărat cele peste 60 de hectare aproape de graniţa cu Ucraina. Normal că lumea i-a considerat nebuni, mai ales că terenul nu era unul fertil, aici fiind în principal păşuni şi fâneţe, nu existau nici drumuri, nici electricitate, nimic.

Dar Andrzej este doctor în biologie, specialist în castori, dar şi un împătimit al tâmplăriei, pasionat de ecoturism, faună şi floră sălbatică. Partenera lui de viaţă Agnieszka este inginer de mediu şi eco-designer, de asemenea vegetariană convinsă şi pasionată de grădinărit. Nici nu se putea un cuplu mai eco, ca să spun aşa. Ei bine, ei au avut un VIS: ferma eco.

Au cumpărat ei în 1999 terenul generos din Munţii Carpaţi, dar pentru ca visul lor să capete contur au trecut ceva ani. Au stat şi au planificat totul ca doi oameni de ştiinţă, iar în 2003 au ştiut exact ce şi cum vor să facă. Au trecut la acţiune cu planurile făcute ca să obţină aprobările necesare şi să-şi investească banii programat în ceea ce urmau să facă. În primăvara anului 2004 au început prin a curăţa locul unde urmau să ridice casa, să construiască drumul, să caute apă, să descarce buştenii şi să prepare fundaţia pentru casă.

Din iulie 2004 munca grea a început. Au întins două corturi ce urmau să fie locuinţa lor şi a tâmplarilor pentru următorii doi ani de zile. Da, ai citit bine – doi ani de zile. Şi-au făcut practic un atelier în aer liber, iar tâmplarii, n-ai să crezi, dar au fost aduşi din Ucraina, ţară unde există super meseriaşi în construcţia caselor de lemn, nişte oameni zdraveni şi foarte harnici cunoscuţi ca neamul huţulilor.

Prima dată au făcut fundaţia pentru casa principală, pentru care au turnat beton, iar prietenul lor Krzysiek, tâmplar de meserie, a început cu construcţia grajdurilor pentru cai. Da, cei doi oameni de ştiinţă vroiau să crească aici cai.

Ucrainienii au venit în septembrie şi cuplul nostru eco i-a dus la Muzeul din Sanok pentru un scurt training în privinţa construcţiei pe care şi-o doreau fără cuie, fără chimicale, dar conform tehnicilor tradiţionale vechi. În doar şase săptămâni, o mare parte din construcţie a fost ridicată exclusiv manual, fără scule elctrice, fără apă la îndemână, deci greu.

 În noiembrie 2004 au instalat prima eoliană mică, pe o vreme când deja a început să ningă. Au fost foarte fericiţi, asta până când temperatura a coborât sub -15 grade Celsius, iar viaţa în cort n-a mai fost deloc boemă. Au hotărât să se mute într-o cameră a casei, deşi aceasta nu era gata.

În casă, au improvizat pe timpul iernii un loc de stat, unde au instalat şi o mică sobă pe lemne. A fost foarte frig şi o iarnă grea, au fost rupţi total de civilizaţie, aşa că mai schiau, când puteau, până în cel mai apropiat sat ca să cumpere cele necesare. În iunie 2005 au reînceput construcţia casei cu al doilea grup de tâmplari ucrainieni, iar în acelaş an, în decembrie, ferestrele mari ale casei au fost instalate. Gata, puteau să treacă la finisajele interioare şi să se mute în casă. Şi grajdurile şi anexele au fost finalizate.

La mijlocul lui 2006 au terminat de tot, trasformând locul abandonat într-unul perfect pentru practica sustenabilităţii ecologice. Ce înseamnă asta? Ce crezi că am terminat? Nu, acum stai să-ţi spun despre tehnologiile aplicate aici. E foarte interesant!

Nu ştiu dacă tu crezi sau nu în Feng-Shui (care se pronunţă fang-şoi), dar Andrzej şi Agnieszka au conceput totul ţinând cont de asta, atât în privinţa poziţionării clădirilor pe teren, cât şi în raport cu punctele cardinale. Ok, dar fii pe fază, toată energia electrică este produsă de două eoliene şi de panouri fotovoltaice dotate cu baterii, sistemul fiind creat şi instalat de către cei doi.

Când condiţiile meteo sunt defavorabile, electricitatea este asigurată de un generator care funcţionează cu bio diesel. Nu calcă nimic pentru casă, totul este uscat natural şi întins natural. Apa caldă este furnizată vara prin sistemul cu panouri fotovoltaice, iar iarna sobele pe lemne încălzesc şi apa. De asemenea, sobele asigură şi încălzirea apei din radiatoare şi ţevile trase prin pardoseală. Pentru grajd, căldura este asigurată cu ajutorul unui şemineu larg alimentat cu lemne.

Acum hai să-ţi spun cât de ingenioase sunt sistemele de reciclare a apei menajere şi a resturilor. Înainte însă trebuie să-ţi spun că au făcut un iaz în care colectează toată apa de ploaie. Au în apropiere şi un râu, populat cu castori. Există două staţii de epurare a apelor reziduale şi ambele sunt grădini!

Da, ai citit bine grădini! Una purifică apelele uzate de la casa principală, cea de a doua tratează reziduurile provenite de la canalizare, adică urină şi fecale. Andrzej şi Agnieszka şi-au folosit cunoştinţele în biologie pentru a alege plantele care pot curăţa natural apele uzate.

Spre exemplu, floarea soarelui poate face asta, iar seminţele sunt date mai apoi, pe timp de iarnă, păsărilor. Cu apele purificate de plante udă mica livadă pe care au plantat-o lângă casă. Urina şi fecalele de la cai sunt colectate separat şi folosite pentru fâneţe, după ce se maturează timp de doi ani de zile. Practic sunt transformate în fertilizator organic pentru orhideele sălbatice care cresc pe terenul lor.

La interiorul casei totul este făcut de cei doi. Mare parte din mobilă a fost realizată din resturi  de lemn reciclate, dar şi corpurile de iluminat şi obiectele decorative sunt făcute de ei, în principal de către Agnieszka. Soba de lut din living este construită tot de către ei, la fel şi locul de gătit cu cărămidă refractară din bucătărie. Şi saltelele sunt igienice şi eco, iar ele sunt aşezate pe paturi făcute de cei doi. Au muncit mult şi cu pasiune.

Ei spun că e primul şi unicul loc de acest fel din lume. Au primit şi certificări privind sustenabilitatea proiectului lor. Şi este fantastic că în tot acest timp n-au renunţat la slujbele lor pentru că cercetarea se face şi pe teren, nu-i aşa?

Cert este că acum oricine se poate programa să stea la ei. Au deschis casa şi în regim de pensiune. Este ocazia perfectă ca în timpul vacanţei să afli tot ce înseamnă o fermă eco chiar de le ei, care sunt oameni de ştiinţă, specialişti în mediu. Acum au şi fermă de cai, dar au grijă să atragă şi păsările rare în zonă, să contribuie la creşterea populaţie de castori şi să încurajeze dezvoltarea faunei speciale (cum ar fi orhideele sălbatice). Viitorul lor proiect este să dezvolte soiurile vechi de pomi fructiferi şi să facă aici o livadă în toată regula.

Cei doi oameni de ştiinţă afirmă că este primul şi unicul loc de acest gen din lume, adică prima şi unica fermă 100% eco, off the grid. Eu înclin să-i cred tocmai pentru că s-au documentat şi pentru că sunt specialişti în domeniu. Uite, ai multe informaţii şi pe site-ul lor ecofrontiers.net. Merită să intri şi să zăboveşti ore întregi că ai ce să găseşti. Până atunci sper ca povestea lor şi casa lor să te inspire şi pe tine!
Adela Pârvu

sursa: financiarul.ro