Primăria capitalei ucrainene Kiev, unul dintre primele sedii oficiale ocupate de către contestatari, la 1 decembrie, este de două luni unul dintre „cartierele generale” ale mişcării, iar măsurile de securitate au fost consolidate după violenţele de la mijlocul lui ianuarie.

„Trebuie să rezistăm pentru ca să obţinem rezultate”, declară în incinta primăriei Petro, întins pe o saltea, cu ochii umflaţi de somn.

Care sunt aceste rezultate? „Victoria asupra acestei puteri criminale şi traiul într-o ţară normală şi europeană” spune Petro, care mărturiseşte că vrea să se întoarcă acasă.

Bărbatul robust, originar din regiunea Ternopil, în vestul Ucrainei, face parte din brigăzile de voluntari care asigură securitatea impozantei clădiri de pe bulevardul Hreşciatik, plin de corturi ridicate de către contestatari. El face de gardă şi se odihneşte, în ture de câte patru ore.

Primăria este printre primele „cucerite” de către contestatari. A fost ocupată pe 1 decembrie, în cursul unei manifestaţii a sute de mii de persoane, indignate de dispersarea unui miting studenţesc, în Piaţa Independenţei.

Sediul a devenit rapid unul dintre „cartierele generale” ale mişcării. Un centru medical improvizat a fost instalat înăuntru, iar manifestanţi veniţi din provincie dorm pe saltele pentru gimanstică în lojele de deasupra sălii de recepţie.

După două luni, organizarea s-a „rodat”, iar sediul continuă să adăpostească manifestanţi copleşiţi de frig care vin să doarmă înăuntru, la cald, să primească îngrijiri pentru o răceală sau să urmărească şedinţele Parlamentului pe un ecran uriaş.

Însă atmosfera s-a schimbat, după radicalizarea mişcării de contestare şi replierea acesteia după baricade.

Pe scara care conduce spre uriaşa sală de recepţie, dominată de steagurile partidului ultranaţionalist Svoboda (Libertate), sârma ghimpată stă alături de decoraţiuni rămase de la Crăciun. Intrările sunt păzite şi „filtrate” de paznici în pufoaică şi purtând cagulă.

– „Ne batem pentru viitorul nostru”

Pentru a circula în interior este necesară obţinerea acordului „comandantului” Ruslan Andriiko, al cărui „birou” tronează pe o estradă.

„Sunt obosiţi, sunt aici de două luni”, spune Andriiko, unul dintre liderii mişcării de tineret din cadrul Svoboda.

„Dar ne batem pentru viitorul nostru. Dacă plecăm acum, Ianukovici va rămâne la putere pentru totdeauna şi vom trăi în dictatură”, spune tânărul, în vârstă de 27 de ani, nebărbierit de trei zile, care răspunde cu un aer resemnat solicitărilor permanente.

Forţele de ordine au încercat să disloce ocupanţii primăriei pe 11 decembrie, însă nu au reuşit. Membrii forţelor de ordine au fost stropiţi de către manifestanţi cu apă provenind de la un dispozitiv de intervenţie pentru incendii, la o temperatură de minus zece grade Celsius, şi au fost nevoiţi să se retragă.

Chiar dacă funcţionarii pot intra în majoritatea birourilor administrative, autorităţile sunt furioase din cauza ocupării acestora, dar şi a Casei Sindicatelor, la Piaţa Independenţei, care a fost transformată în sediu al opoziţiei. În ultimele zile, contestatari au preluat controlul asupra Casei Ucrainei, un fost muzeu care era folosit ca bază de către poliţişti de proximitate, dar şi asupra a jumătate din administraţiile regionale, în ţară.

Ministerul de Interne a acuzat recent manifestanţi că depozitează arme în clădiri publice, destinate unor grupări extremiste, potrivit instituţiei.

Slava, un tânăr venit din regiunea Liov, un fief naţionalist în vestul ţării, recunoaşte că atmosfera este tensionată.

„Prima dată când am venit aici, totul era foarte organizat, erau mulţi voluntari”, spune el.

În prezent, „toate aceste măşti nu îmi plac, iar lucrurile se complică pentru că oamenii sunt obosiţi”, continuă tânărul.

Nici nu intră în discuţie să plece. „Trebuie să se acţioneze”, îndeamnă el. „Vom învinge”, spune tânărul.

Sursa: mediafax.ro