Franţa nu este deloc străină de grevele gălăgioase şi turbulente. De altfel, este chiar campioană mondială la astfel de mişcări sociale. Însă protestele din ultimele zile sunt şocante chiar şi după standardele franceze.

Mai grav, fracturează societatea, pun presiuni pe o economie anemică, dar importantă pentru Europa, şi pe un guvern în criză de popularitate care conduce o ţară membră a NATO. De asemenea, Franţa riscă să întâmpine cu toate aceste tensiuni campionatul european de fotbal, care va începe pe 10 iunie cu meciul Franţa – România.

Rezultatul conflictului dintre gu­vern şi sindicate (şi nu numai, la proteste au participat studenţi, chiar şi poliţiştii au avut propria demonstraţie, contra violenţei cu care sunt întâm­pinaţi la proteste) este că populaţia se simte din ce în ce mai hărţuită prin refuzarea unor servicii – transport public urban, transport feroviar, aerian, servicii de salubritate, asigurarea com­bus­tibilului pentru maşini. În ochii oamenilor, primul vinovat este, desigur, guvernul, pentru că a scăpat situaţia de sub control. Presa franceză vorbeşte deja de o criză socială. Apoi sunt afacerile mici, care sunt furioase pe grevele paralizante şi pe protestele conduse de sindicate contra reformelor de pe piaţa muncii, care au ca ţintă flexibilizarea acesteia.

Impactul protestelor şi grevelor din sectorul industrial – a fost redusă chiar şi activitatea centralelor nucleare şi cea a rafinăriilor – îl simt dur IMM-urile, care reprezintă 99% din afacerile înregistrate în Franţa şi asigură jumătate din locurile de muncă din această ţară, scrie France24.

Din cauza grevelor din transport salariaţii au ajuns târziu la lucru sau n-au mai ajuns deloc, iar şoferii s-au chinuit să găsească benzină după ce sindicatele au blocat depozitele de com­bustibil. Nu toate grevele din această săptămână au legătură cu reformele de pe piaţa muncii. Angajaţii operatorului naţional feroviar SNCF cer condiţii de lucru mai bune, în timp ce piloţii de la Air France au cerut in­trarea în grevă ca răspuns la o dispută despre restruc­turarea companiei ae­riene.

Însă propunerile privind schimbarea codului muncii, prin care guvernul (socialist, la fel ca şi sindicatele protestatare) încearcă să dea afacerilor mai multă libertate în ceea ce priveşte angajările şi concedierile şi să permită marilor companii să renegocieze programul de lucru direct cu angajaţii în loc de sindicate. Schimbărilor li se opune puternica uniune sindicală CGT.

Liderii mai multor IMM-uri, care nu sunt obligate să aibă reprezentanţi ai sindicatelor, spun că protestele afectează reputaţia Franţei şi profiturile şi prin aceasta subminează siguranţa locurilor de muncă.

Despre CGT, ei spun că uniunea are apucături dictatoriale, că este „prinsă în trecut” pentru că nu vrea să se adapteze la mediul de afaceri în continuă schimbare şi că îi demonizează pe patroni ca fiind exploatatori.

„CGT este interesată doar să domine în titlurile ştirilor şi să-i facă pe oameni să vorbească despre ea”, spune Julien Leclercq, şeful agenţiei de comunicare Com’Presse. El a făcut referire la un incident din 26 mai când membri ai unui sindicat care lucrau la o imprimerie au refuzat să tipăreasc orice ziar care nu a vrut să publice o opinie a lui Philippe Martinez, şeful sindicatului – orice ziar în afară de “Humanité”, o publicaţie comunistă.

Sonia, care a cerut France 24 să nu-i publice numele de familie şi pe cel al afacerii sale, conduce o mică firmă de publishing cu 10 angajaţi. Luna trecută a reacţionat în scris pe Facebook după ce a văzut o poză cu doi protestatari tineri ţinând o pancartă pe care scria: “Sur le Pont d’Avignon, on y pend tous les patrons” (Pe podul Avignon atârnă toţi patronii – cuvinte care fac trimitere la un cântec francez foarte popular). Postarea ei a fost distribuită de aproape 75.000 de ori.

„Schimbarea este o realitate, este ceva care se întâmplă, iar relaţiile dintre angajaţi şi angajatori evoluează rapid înspre bine. Dar, uimitor, tinerii încă mai înghit mesaje cum că toţii şefii sunt răi”, se plânge ea. „Ei nu par să înţeleagă că toate IMM-urile au un şef, şi că angajatul independent este propriul său şef. Din ce în ce mai mulţi dintre oamenii cu care lucrez aleg să fie independenţi pentru că nu vor să fie încătuşaţi de munca full-time fără sens pe care CGT vrea să o protejeze”.

Marc Dagher, fondatorul DT Experts, o firmă de analiză financiară pentru traderi, a spus că media alimentează nemulţumirile şi că mulţi protestatari nu înţeleg pe deplin reformele cărora li se împotrivesc.

„Media cere o luptă între politicieni şi sindicate tot timpul cât emite, iar publicul o urmează orbeşte. Avem tineri, studenţi protestând contra unei legi pe care cei mai mulţi dintre ei nici măcar nu au citit-o”.

Clément De Souza are o companie care furnizează mobilier pentru restaurante şi a intrat recent în activităţi de proiectare şi construire de spaţii de lucru pentru tineri întreprinzători, la modă în Franţa. Firma are 20 de „colaboratori”, cum le spune Souza angajaţilor, şi este ceea ce se cheamă „întreprindere liberă”, o afacere în care salariaţii au o influenţa mai mare asupra managementului.

„Grevele ne afectează, pentru că furnizorii nu mai pot onora comenzile, iar rezultatul este că riscăm să rămânem în urmă. CGT îngenunchiază Franţa, ameninţând firmele mici care sunt de fapt energia viitoarelor angajări”, spune el.

Între timp, guvernul francez este presat, pe lângă faptul că trebuie să se concentreze pe securitatea de acasă, de diferitele angajamente militare făcute în străinătate. Franţa continuă să-şi susţină interesele din Africa prin trupe trimise în Republica Cetrafricană, în Djibouti, Mali şi alte regiuni, notează presa franceză. Soldaţii şi aeronavele costă, chiar mult. Entuziasmul francez pentru NATO, aproape întotdeauna doar călduţ, mai ales pentru cererile SUA ca organizaţia militară să-şi majoreze contribuţiile la acţiunile din Europa de Est, este redus de situaţia în care se află guvernul.

Sursa:independent.md