Puterea lui Putin, de Cristian Tudor POPESCU
78% dintre americani cred că Vladimir Putin e un lider puternic. Doar 45 % cred acelaşi lucru despre Barack Obama. Mai mult, 55% îl consideră pe preşedintele SUA în mod explicit un lider slab. Sondajul YouGov/Economist este realizat între 8-10 martie, în plin război surd al Crimeei.
E greu să fii profet în ţara ta. Dar opţiunea americanilor pentru soiul de putere al lui Putin arată că subsemnatul i-am supraestimat la votul din 2012 în favoarea lui Obama. Scriam atunci că „Americanii n-au votat cu punga, nici cu burta”, or, acum, văd că votează cu muşchii, cu bicepşii politici ai lui KGB-Judoka Putin.
Aşa cum consemnează Masha Gessen, biograful consacrat al nacialnicului suprem al Rusiei, elevul Putin a fost un derbedeu agresiv. Complexat şi înrăit de statura de „pitic” (1,65m), a început de timpuriu să practice arte marţiale, sambo şi judo. A făcut o facultate de drept, ba chiar a luat şi un doctorat în stilul Victor Ponta, grevat de acuzaţii de plagiat, la baza întregii sale activităţi stând intrarea în KGB în 1975 şi supravegherea studenţilor şi profesorilor. O traiectorie tipică, pe care o putem regăsi la numeroşi securişti români, uneori cu alternativa sociologie în locul dreptului.
Toată politica lui Putin se reduce la cultul forţei şi brutalităţii. În Cecenia, în criza ostaticilor de la Teatrul de Est din Moscova sau în cea a copiilor de la Beslan, în Georgia „gândirea” strategică a nepotului bucătarului lui Lenin şi Stalin a fost degetul pe trăgaci şi înainte!, oricâte cadavre, de ruşi sau inamici, s-au stivuit în urmă. Sub mandatul lui au fost omorâţi pe capete ziarişti, în frunte cu Anna Politkovskaia, precum şi kaghebişti defectori, ca Aleksandr Litvinenko, otrăvit cu poloniu. A fost în mod constant de partea totalitarismelor sălbatice din Coreea de Nord, Siria sau Iran, Rusia însăşi fiind împinsă înapoi spre autocraţie şi reprimarea opoziţiei.
Tânărul Obama a fost mai întâi un boem consumator de alcool şi „iarbă” „ca să nu mă întreb cine eram”. Apoi, a devenit activist pentru drepturile celor săraci şi defavorizaţi, s-a ocupat ani în şir de cazuri de discriminare şi încălcare a drepturilor cetăţeneşti. Este doctor în Drept magna cum laude al Universităţii Harvard, fără ca nimeni să-i conteste titlul. A predat mai bine de 10 ani drept constituţional la Universitatea din Chicago.
Intelectual raţionalist şi democrat pursânge, a căutat întotdeauna, în politica internă şi internaţională, soluţii legale, corecte, conciliante, acceptând recurgerea la forţă doar în cazuri de provocare extremă. Este, după părerea mea de român, un caz rar de bun simţ, bună intenţie şi viziune îndreptată spre progresul omenirii în politica mondială.
Pentru mine, putere adevărată, bună, umană înseamnă Obama, niciodată Putin. Puterea lui Putin nu poate aduce nimic bun până la urmă, nici pentru ruşi, nici pentru fanii lui americani, nici pentru acei românaşi care rânjesc mulţumiţi la o bere: „Putin are 3-0 la Obama şi-i mai dă…”.
Totuşi, există o privinţă în care Putin are dreptate: moştenirea lăsată de Clinton şi Bush lui Obama – Kosovo. Rusia şi-a luat „Sfânta” Crimee înapoi, călcând în cizme legislaţia internaţională, America a smuls Kosovo din inima Serbiei, călcându-i pe sârbi, mai elegant, cu avionul.
sursa: gandul.info