A rosti dramatica îmbinare de cuvinte Pădurea Domnească e ca și cum ai protesta vehement împotriva mafiei criminalizate. E o parafrazare după Mihai Eminescu, care protesta prin denumirea Basarabia împotriva ocupațiunii rusești.

Revoltați-vă, vorbiți despre Pădurea Domnească oriunde – acasă, la serviciu, la întîlnirile cu prietenii. Această formă de protest poate fi comparată cu literatura de sertar din perioada sovietică, așa-zisul samizdat, cu casetele de magnetofon prin care se distribuiau cîntecele interzise ale lui Vîsoțki. Sau cu Doina lui Eminescu, sau cu strofa interzisă și ostracizată din poezia nemuritoare a lui Mateevici, Limba noastră, sau cu Săgeţile lui Petru Cărare date la cuțitul cenzurii sovietice…

Amintiți-vă măcar de ceea de ce se știe, pentru că, de fapt, se știe foarte puțin din ce s-a întîmplat cu adevărat în abisul Pădurii Domnești.

Amintiți-vă în permanență, inclusiv în ziua cînd va trebui să VOTĂM, care au fost reacțiile guvernanților efemeri și acțiunile lor ulterioare.

Amintiți-vă în permanență, inclusiv în ziua cînd va trebui să VOTĂM, de ce a promis că va face fariseul Vladimir Filat, și cum a procedat pînă la urmă partenerul de tîlhării al lui Plahotniuc.

Știm cu exactitate că acum un, la partida de braconaj oferită de Păpușar slugilor sale docile, nu doar s-a produs o tragedie umană, prin împușcarea cu sînge rece a lui Sorin Paciu, ci s-a întîmplat și o profundă dramă socială, națională, dacă vreți, prin împușcarea democrației și a statului de drept.

Din acea zi fatidică, Republica Moldova nu mai are justiție.

Din acea zi fatidică Republica Moldova nu mai are democrație.

Din acea zi fatidică Republica Moldova a devenit de facto un stat al mafiei criminale.

Nu mai am nici puterea, nici dorința de a reveni la factologia unei crime în continuă desfășurare. Nu-mi face plăcere să scriu sau să pronunț denumiri de braconieri de soiul Pleșca, Crețu, Zubco, protejați, deocamdată, ca ochii din cap de stăpînul lor impertinent Plahotniuc. Mi-e silă să atenționez copacii de pe marginea drumului că Pădurea Domnească a ajuns pe mîna lui Păcăleu de la Fălești, care Păcăleu reprezintă ,chipurile, justiția defunctă a unui stat defunct!

Mi-e, cum să zic, parșiv pe suflet să-mi amintesc de declarațiile unui oficial străin, care mi-a turnat speranță în inimă când a promis că viitorul Republicii Moldova depinde de modul în care autoritățile statului vor gestiona crima din Pădurea Domnească. Dacă stau să mă gîndesc bine, aceste cuvinte reflectă acum o stare de… aniversare a tragediei umane și sociale de acum un an, nu una comemorativă, cum ar fi trebuit, pentru că, la nivel de percepție, cu cît mai adînc a fost îngropată crima, cu atît mai neted este viitorul european al mincinoasei povești moldovenești.

S-a ținut cont la parafarea Acordului de asociere de tragedia din Pădurea Domnească? Se va ține cont la semnarea acestuia de modul în care au acționat autoritățile? Cum e să le ceri criminalilor să-și investigheze propriile crime și să-și pronunțe propriile sentințe de condamnare?

Ne-am deprins să înghițim tablete amare din partea criminalilor politici care se numesc guvernanți autohtoni pasageri, cu familiile “deportate” în occident, simt însă o și mai mare decepție, o chinuitoare senzație de lehamite când îmi amintesc, cu regularitate, de cuvintele încurajatoare ale partenerilor externi pe care le-am citat și vehiculat ca o izbăvire, ca o speranță întruchipată, pe parcursul acestui an și de la care am așteptat ca dreptatea să bată măcar la ușa unor părinți înmărmuriți de durere. Erau niște semnale, ordine, condiții europene intransigente, care, pînă la urmă, au fost terfelite și călcate în picioare de Plahotniuc și Filat.

Nu știu cum va fi Crăciunul pentru criminalii de drept comun ai Pădurii Domnești, bănuiesc însă că obrajii lor zgrunțuroși și nesimțiți vor rămîne refractari și impenetrabili.

În palatele sale de lux, cu brazi înalți și lumini fermecătoare, braconierii Pleșca, Zubco, Crețu și ceilalți de teapa lor vor avea mese îmbelșugate, cu mîncăruri tradiționale și exotice. Nu vor lipsi, ca de obicei, icrele roșii și, mai ales, cele negre, vinurile și șampaniile de Burgundia, cozonacii de Milano… Însă adevărata delicatesă a sărbătorii lor verzi-albaste va fi, fără îndoială, “tradiționala” friptură din carne de mistreț vînată din abisul Pădurii Domnești…