Sala Oglinzilor din Palatul Culturii nu este doar un spaţiu perfect decorat. Este un spaţiu de legendă. Şi asta datorită vitraliilor. Sunt atât de frumoase, încât, în anul 1914, au fost propuse să reprezinte Europa la Expoziţia de Artă Decorativă din San Francisco.

Doar că primul război mondial le-a împiedicat să ajungă acolo unde trebuie. Dar mai mult decât frumuseţea vitraliilor, impresionează poveştile pe care le ascund.

În Sala Oglinzilor, se află vitraliile faimoase pe care se află pictate cele patru balade secuieşti. Aici îl vom găsi pe Andrei, care le ştie pe de rost şi care ni le va povesti şi nouă astăzi.

Prima baladă se numeşte „Budai Ilona – Mama neînduplecată”. Este povestea unei femei care a avut de ales între dragostea pentru copii şi cea pentru avere.

În prima secvenţă o găsim pe mamă împreună cu cei doi copii ai ei, iar în mână ţine un cufăr. Ei fug de nişte invadatori. Deoarece mama nu putea să fugă destul de repede împreună cu copii şi cufărul trebuie să ia o decizie. Ori îşi abandonează copiii, ori îşi abandonează averea.

Femeia a ales banii, deşi cei mici îi cad la picioare şi o imploră să nu-i părăsească. Mama îi abandonează, pentru ca – după ceva timp – să revină la ei. Prea târziu, fetiţa şi băieţelul ei nu mai vor să audă de ea. Al doilea grup de vitralii prezintă o legendă numită Salamon Sara.

Este o poveste de dragoste cu un final nefericit. O tânără fată porneşte într-o zi călare de undeva din Transilvania către Italia unde se afla iubitul ei în război.

sursa: observator.tv