Nu voi stărui, în Sîmbăta Paștilor, asupra motivelor care i-au determinat pe Filat și Plahotniuc să adopte bugetul de stat pe ușa din dos a legii și bunului simț.

Zapciii oligarhiei, în frunte cu caricatutizatul Gaburici, au instituit biruri insuportabile atît pentru populație, cît și pentru simplul contribuabil, taxa de drumuri săltînd cu circa 50 la sută, fermierii sunt și ei împovărați ca pe vremea șerbiei.

În schimb, magazinele de contrabandă, numite și Duty Free, ale tîlharilor de lux, „manageriate” de Shor , au verde și albastru la trecerea Nistrului, unde vor contribui la burdușirea bugetului separatist și al criminalilor- omologi de acolo.
Cum zic latinii Nec plus ultra (adică am ajuns la limita peste care nu se mai poate trece).
Cu toate acestea, există posibilitatea ca parlamentarii să pună la punct această tentativă de lovitură de stat, dezmățul banditesc al jefuitorilor de bănci, care au pus la cale restituirea miliardului de euro furat, în cel mai obraznic mod, pe spatele populației pauperizate.

Care ar fi mecanismul?

Așadar, iată ce spune Constituția despre angajarea răspunderii guvernului și exprimarea neîncrederii:”

Articolul 106
Exprimarea neîncrederii
(1)Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.
(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării înParlament.

Articolul 1061
Angajarea răspunderii Guvernului

(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106.”

Am observat cu toții, spre deosebire de Ghimpu și Leancă, că pentru a iniția procedura de exprimare a neîncrederii față de mereu satirizatul Gaburici sunt nevoie de 26 de voturi.
Leancă și Ghimpu au îmbîrligat lucrurile în așa fel, încît ți se pare că legea supremă obligă pe cineva să semneze moțiunea alături de Dodon, cu mîna stîngă pe umărul său!

Nici pe departe! Constituția nu prevede depunerea semnăturilor parlamentarilor la un loc, cu hurta, sau cu “spisca”! Dimpotrivă, fiecare deputat, indiferent din ce fracțiune este, are libertatea de a-și depune propria semnătură la secretariatul parlamentului, iar cînd se adună 26 de semnături, în mod automat se declanșează procedura moțiunii de cenzură. Or, matematic vorbind, odată cu schimbarea termenilor suma nu se schimbă!

Cu alte cuvinte, Leancă și Carpov își pot depune semnăturile indiferent de ce face sau nu Dodon.
Tot astfel poate proceda fracțiunea PL, cea mai aprigă contestatoare a studiilor falsificate ale lui Gaburici, de ți se pare uneori că aceasta nu cuprinde legiuitori, ci membri ai unui cenaclu de satiră și umor. Tot astfel pot proceda deputați de la PCRM, PLDM, etc., nemulțumiți de gestul catastrofal al oligarhiei criminale.

Găselnița, că Leancă și Ghimpu nu semnează alături de Dodon, că le pute, scuzați de expresie, este o invenție pentru proști. Poate e cazul să amintesc aici cum, cam doi-trei ani în urmă, cîțiva socialiști “trădători”de-ai lui Dodon au votat împreună cu PL bugetul municipal.. Înțeleg că atunci era un gest perfect moral, nu? De colaborarea frățească cu fracțiunea lui Voronin nici nu e cazul să pomenim!

Or, căderea guvernului în frunte cu mereu luatul peste picior Gaburici nu înseamnă neapărat declanșarea alegerilor anticipate, ai căror beneficiari ar fi tocmai Ghimpu și Leancă.

E posibil să vină un guvern mai bun sau mai prost, însă lecția și palma primită de Gaburici ar fi leac de învățătură pentru succesori.
De asemenea, comuniștii lui Voronin ar fi fost puși în situația de a-și scoate măștile de pe fețele ipocrite. Dacă nu ar fi votat pentru demiterea Guvernului uzurpator, folosit ca o piesă de o singură folosință de către Filat și Plahotniuc, atunci guvernarea minoritară s-ar transforma, subit, în una și așa majoritară.

Sigur, e posibil ca ciracii lui Voronin să nu voteze, însă, vorba francezului:” Noblesse oblige”, sau cea românească:”Încercarea vină n-are”. Pentru că orice chichiță, orice vicleșug ar inventa Ghimpu și Leancă, arătînd cu degetul la Kremlinul din adîncurile lor, nu au cum să reziste în fața argumentului că orice vis al opoziției e să demită guvernele puterii. Asta înseamnă, de fapt, că ei nu au nimic comun cu opoziția, că sunt niștre profitori individualiști de salarii babane și privilegii bănuite și nebănuite. Mai simplu, niște nomenclaturiști!

Asta înseamnă că nu au libertate legislativă și sunt cu adevărat în buzunarele oligarhului utmărit de Interpol. Și de ce nu, tot ei sunt adevărații salvatori al excesiv de parodiatului Ciril Gaburici!

Quod erat demonstrandum, vorba strămoșilor noștri.