Cei 300 de eroi de la Prunaru, cavalerişti din Regimentul 2 Roşiorii de Vede, şi-au pierdut viaţa într-o misiune sinucigaşă, care a avut ca scop apărarea capitalei. Şarja de la Prunaru este considerată a fi cea mai eroică acţiune de luptă a oastei române din Primului Război Mondial. Eroii îşi dorm somnul de veci în cimitirul militar de la Prunaru, la marginea şoselei care leagă Alexandria de Bucureşti.

Cimitirul eroilor de la Prunaru şi monumentul numit ” Şarja de la Prunaru” se află la marginea şoselei care leagă Alexandria de Bucureşti. Locul cu sute de cruci albe pe care sunt scrise nume de soldaţi ascunde una dintre cele mai impresionante poveşti din Primul Război Mondial: povestea celor 300 de eroi români, care asemenea grecilor de la Termopile, au pornit cu vitejie şi curaj nebunesc într-o misiune sinucigaşă, mânaţi de dragostea de ţară.

Localitatea Prunaru a fost locul de desfăşurare a celei mai eroice lupte dată de oastea română în Primul Război Mondial. Şarja de la Prunaru sau şarja de cavalerie a avut loc pe data de 28 noiembrie 1916 şi a fost o operaţiune componentă a ” Bătăliei pentru Bucureşti”, aşa cum este consemnată de istorici. Misiune sinucigaşă Puterile Centrale urmăreau blocarea armatei române între Dunăre şi Carpaţi, cucerirea Bucureştiului şi scoaterea României din război. Prunaru a fost zona în care forţele duşmane aliate au înconjurat oastea română. Potrivit istoricilor, infanteria germană şi turcă avansase pe direcţia Zimnicea- Drăgăneşti Vlaşca-Bucureşti, iar infanteria bulgară pe direcţia Zimnicea-Giurgiu, ocupând oraşul Giurgiu. Divizia 18 infanterie română a încercat să ţină piept duşmanilor de-alungul văii râului Teleorman.

Nemţii au ocupat satul Prunaru în după amiaza zilei de 27 noiembrie şi ameninţau cu încercuirea diviziei române, singura care le mai stătea în calea cuceririi Bucureştiului. Pentru a evita încercuirea, comandantul Diviziei 18 Infanterie, generalul Alexandru Refendaru a decis atacarea duşmanilor în zona Dragăneşti-Vlaşca cu Brigada 43 mixtă şi Regimentul 2 Roşiori. În zorii zilei de 28 noiembrie s-au purtat lupte crâncene la marginea localităţii Prunaru, în urma cărora Brigada 43 a fost învăluită de duşmani.Soarta oştenilor români blocaţi de nemţi a ajuns astfel la mâna celor 300 de membrii ai Regimentului 2 Roşiori care au fost nevoiţi să intre într-o misiune sinucigaşă pentru a deschide drumul de retragere al diviziei care urma să apere Bucureştiul.

Odată primit ordinul de atac, cei 300 de cavaleri din Regimentul 2 Roşiori s-au năpustit asupra duşmanilor într-o scena de luptă cruntă. În faţa nemţilor înarmaţi cu mitraliere şi poziţionaţi strategic în sat, ostaşii eroi au folosit pe post de scut caii răpuşi de gloanţe. Nemţii au fost surprinşi de atac şi Regimentul 2 Roşiori, dând dovadă de un eroism fantastic, a reuşit să creeze breşa de care aveau nevoie oştenii români.

Istoricii consemnează faptul că satul, transformat în câmp de luptă, a fost împânzit cu sute de cadavre. Cavaleristii romani care au supravietuit sarjei au încercat sa se retragă din sat, însă cei mai mulţi dintre ei au căzuţi seceraţi de gloanţele mitralierelor nemţeşti. Constantin Kiriţescu descrie momentul Şarjei de la Prunaru în cartea ” Istoria Războiului pentru reîntregirea României : „După garduri, din mărăcinişuri, de pe ferestrele caselor şi podurilor, duşmanul a ascuns zeci de mitraliere. A aruncat o grindină de gloanţe asupra falnicului regiment. Cai şi călăreţi cad grămadă unii peste alţii.

Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând impreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă. Printre ei, toţi ofiţerii regimentului în cap cu bravul lor comandant.” Cei 300 de eroi au perit aproape în totalitate în cursul acelei zilei. Graţie sacrificiului lor, Divizia 18 infanterie a reuşit să spargă încercuirea nemţilor şi să se retragă spre Bucureşti, apărând Capitala. Un vultur cu aripile larg deschise veghează somnul de veci al eroilor Pe locul scenelor sângeroase din Primul Război Mondial, la Prunaru, se găseşte astăzi cimitrul în care zac eroii care au făcut posibilă şarja.

În 1933, în incinta cimitirului miliar, în cinstea eroilor din Regimentul 2 Roşiori s-a ridicat un monument comemorativ reprezentat de o statuie de bronz care înfăţişează un vultur cu aripile întinse. Pe cele câteva sute de cruci albe din militir se pot citi şi acum numele eroilor precum ” Ofiţer Florea” sau ”Ofiţer Mitrică”, care şi-au dat viaţa pentru apărarea patriei.

Sursa:adevarul.ro