Imediat după intrarea României în Uniunea Europeană așteptam cu nerăbdare ziua în care vămile și hotarele Europei vor deveni și pentru cetățenii români o amintire de tristă pomină. A trecut un an, apoi încă unul, și iată că la un cincinal bătut pe muchie un prieten de la București a ajuns să-mi spună că tărășenia asta cu aderarea la spațiul Schengen îi amintește, ca o farsă istorică, de povestirile bunicului său despre așteptarea și (ne) venirea americanilor după cel de-al doilea război mondial…
Mi-am zis că exagerează, însă comparația are, totuși, o doză de… amărăciune.

O scurtă panoramă istorică
Zona Schengen se întemeiază pe Acordul Schengen din 14 iunie 1985, care guvernează cooperarea între statele semnatare: Republica Federală Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg şi Olanda, și viza eliminarea controalelor la frontierele comune.
Abia la 19 iunie 1990 a fost semnată Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen. Astfel, au fost eliminate controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi creată o singură frontieră externă. Controalele de imigrare pentru spaţiul Schengen au loc în conformitate cu normele comune ale statelor membre.
La ora actuală spaţiul Schengen este o zonă de liberă circulaţie a persoanelor și este alcătuită din 26 de state.
Eliminarea controalelor la frontierele interne ale spaţiului Schengen înseamnă pentru cetăţenii UE, o mai mare libertate de mişcare, o securitate sporită, prin adoptarea unor reguli comune ale statelor semnatare ale Convenţiei, inclusiv:
1. Eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne;
2. Reguli comune care se aplică persoanelor ce trec frontierele externe ale statelor membre UE;
3. Armonizarea condiţiilor de intrare şi a normelor privind vizele şi cooperarea consulară;
4. Cooperarea poliţienească consolidată;
5. Cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi transfer ale executării hotărârilor penale;
6. Crearea şi dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen.

Dosarul aderării României
“Aderarea la spaţiul Schengen reprezintă un drept și o obligaţie asumată prin Tratatul de Aderare la UE (art.4 al Protocolului privind condiţiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al României şi Bulgariei), România dorind să participe la toate formele de cooperare menite să aprofundeze integrarea europeană.
România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării sale la UE, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este unul dintre cele mai vizibile şi mai importante efecte ale procesului de integrare europeană.
În conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen, aderarea la spaţiul Schengen presupune parcurgerea următoarelor etape:
transmiterea Declaraţiei de pregătire privind aderarea la spaţiul Schengen;
completarea şi transmiterea chestionarului Schengen;
vizitele de evaluare Schengen, în cadrul cărora UE evaluează stadiul implementării acquis-ului Schengen pe cele cinci domenii: cooperare poliţienească, protecţia datelor personale, vize, frontiere maritime, aeriene şi terestre şi SIS/SIRENE (bază de date comună referitoare la persoane și obiecte);
redactarea rapoartelor privind rezultatele vizitelor de evaluare (raportul include şi recomandări pentru remedierea eventualelor aspecte mai puţin satisfăcătoare) şi aprobarea acestora în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles;
adoptarea de către Consiliul UE a deciziei privind eliminarea controalelor la frontierele interne.
Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele misiunilor de evaluare au evidenţiat implementarea, într-o manieră uniformă şi corectă, a tuturor prevederilor acquis-ului Schengen. Misiunile de evaluare pentru România s-au desfăşurat în perioada martie 2009 – decembrie 2010 şi au implicat examinarea de către echipe de experţi din statele membre şi din instituţiile europene a implementării prevederilor acquis-ului Schengen în ariile conexe cooperării poliţieneşti, protecţiei datelor, vizelor, frontierelor maritime, terestre, aeriene, a utilizării sistemelor SIS/SIRENE. Aşa cum au conchis misiunile de evaluare succesive, România îndeplineşte toate criteriile prevăzute de legislaţia care reglementează aderarea la spaţiul Schengen şi funcţionarea acestuia.
La reuniunea Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 9 iunie 2011, de la Luxemburg, miniştrii de interne ai Uniunii Europene au salutat finalizarea cu succes, de către România şi Bulgaria, a etapei de evaluare tehnică. La 8 iunie 2011, Parlamentul European a dat avizul său pozitiv aderării celor două state la spaţiul Schengen. Prin rezoluţia adoptată ulterior, la 13 octombrie 2011, Parlamentul European reconfirmă susţinerea pentru extinderea spaţiului Schengen cu România şi Bulgaria şi recomandă adoptarea unei decizii bazate pe acquis-ul şi procedurile Schengen.
Subiectul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen a fost reluat de miniştrii de interne ai UE în cadrul Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 22-23 septembrie 2011, înregistrându-se un sprijin larg al Statelor Membre pentru o aderare etapizată, într-o primă fază cu frontierele aeriene şi maritime şi, ulterior, cu frontierele terestre. Dosarul extinderii Schengen a fost reluat cu prilejul reuniunilor Consiliului European din 23 octombrie şi 9 decembrie 2011. În cadrul Concluziilor adoptate, Consiliul European din 1-2 martie 2012 recunoaşte eforturile continue depuse de cele două state candidate şi reiterează faptul că au fost îndeplinite toate condiţiile juridice pentru adoptarea deciziei de aderare a României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.
Subiectul aderării României la spaţiul Schengen a fost abordat în cadrul reuniunii Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 25-26 octombrie 2012, prilej cu care Preşedinţia cipriotă a UE a prezentat eforturile României şi Bulgariei şi a indicat necesitatea adoptării deciziei politice cât mai curând posibil. În cadrul intervenţiei sale, Comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström a exprimat susţinerea pentru concretizarea acestui obiectiv.
Finalizarea de către România a măsurilor complementare şi revenirea la subiectul extinderii Schengen la Consiliul JAI din martie 2013 au fost cuprinse în declaraţia la minuta Consiliului European din 13-14 decembrie 2012.
În urma solicitării Consiliului European din decembrie 2012, Consiliul JAI din 6 – 7 martie 2013 a revenit asupra dosarului, decizia fiind de a aborda din nou acest subiect până la sfârşitul anului 2013, în vederea abordării în etape a aderării la spaţiul Schengen a celor două state.
În consecință, subiectul a fost inclus pe agenda Consiliului JAI din 5-6 decembrie 2013, ocazie cu care Romania a decis formularea, împreună cu Bulgaria, a unei declaraţii politice privind aderarea la Schengen, inclusă la minuta Consiliului JAI. Prin aceasta, cele două state au reafirmat îndeplinirea criteriilor prevăzute de acquis-ul în materie și au solicitat revenirea asupra acestui subiect fără întârziere, atunci când se va întruni unanimitatea în cadrul Consiliului UE.
În conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, decizia Consiliului vizând aderarea României la spaţiul Schengen se adoptă cu unanimitate, similar deciziilor anterioare privind extinderea spaţiului Schengen cu noi state membre”, notează presa română.

Paharul pe jumătate plin al aderării
Trebuie să menționăm că, conform oficialităților române, din 2007 și pînă la ora actuală România a investit în programul de aderare, în principal în securizarea hotarelor, peste un milliard de euro! Un efort considerabil nu doar de ordin financiar, ci, poate, în primul rînd, de conștientizare și asumare a unui dat istoric ce poate și trebuie definitivat! Un efort ce a fost observat și remarcat de liderii Uniunii Europene, care au declarat sus și răspicat că România și Bulgaria merită să adere, imediat, la spațiul Schengen!
“România și Bulgaria îndeplinesc criteriile pentru aderarea la Spațiul Schengen și trebuie să primeasca o șansă de aderare curînd”, afirma președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, într-un interviu acordat postului public de radio din Bulgaria.
Referindu-se la piața muncii la nivel european, Barroso a reamintit că libera circulație a cetățenilor europeni este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene.
„Nu trebuie să creăm cetățeni europeni de rangul întîi și de rang secund. Comisia Europeană este de partea celor care doresc o Europă puternică, unită și deschisă; vom face totul pentru ca țările membre să nu aibă statute diferite. (…) Cred în unitatea Europei și cred că suntem mai puternici cînd suntem uniți”, a declarat Barroso.
Și vicepreşedintele CE, Viviane Reding, comisar european pentru Justiţie, Drepturi fundamentale şi Cetăţenie consideră că România şi Bulgaria îndeplinesc criteriile pentru aderarea la Spaţiul Schengen, dar decizia aparţine statelor membre ale Uniunii Europene.
„În privinţa Spaţiului Schengen, decizia de eliminare a controalelor vamale aparţine statelor membre. Comisia Europeană consideră că atât Bulgaria, cât şi România îndeplinesc criteriile necesare pentru aderarea deplină la Schengen”, a spus comisarul UE.
Acum cîteva luni, la finalul summitului şefilor de stat şi de guvern de la Bruxelles, Traian Băsescu susţinea că “motoarele” Europei, Merkel şi Hollande au acceptat ca “în primul Consiliu JAI” să se rediscute intrarea României şi Bulgariei în Schengen. A fost primul semnal că partea goală a paharului aderării la Schengen intră în zona umbrei și că speranța aderării prinde contur.
Nota Bene: Ce este și cum funcționează Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI)?
Consiliul Justiție și Afaceri Interne dezvoltă cooperarea și politicile comune privind diferite chestiuni transversale, în vederea construirii unui spațiu de justiție la nivelul UE.
Chestiunile transversale cuprind garantarea drepturilor fundamentale, libera circulație a cetățenilor, protecția civilă, aspectele privind azilul și imigrația, investigațiile comune privind crima organizată transfrontalieră, strategia de securitate a UE, inclusiv lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, a cibercriminalității și a radicalizării violente.
Consiliul JAI este format din miniștrii justiției și ai afacerilor interne din toate statele membre ale UE. Miniștrii justiției abordează cooperarea judiciară atît în dreptul civil, cît și în dreptul penal, în timp ce miniștrii afacerilor interne sunt responsabili, printre altele, de gestionarea frontierelor și de cooperarea polițienească.
Consiliul JAI se reunește de regulă o dată la două luni.
Danemarca, Regatul Unit și Irlanda nu participă pe deplin la punerea în aplicare a anumitor măsuri privind justiția și afacerile interne sau participarea lor face obiectul anumitor condiții.
Așadar, liderii statelor europene ar fi de acord, spunea preşedintele Băsescu, să redeschidă subiectul intrării României şi Bulgariei în Schengen, după o perioadă de doi ani în care tema a rămas în aer mai ales din cauza obiecţiilor faţă de funcţionarea Justiţiei şi de respectarea principiilor statului de drept de către clasa politică.
Încă o veste bună pentru România vine, iată, la sfîrșitul lui septembrie, cînd, conform presei de peste Dunăre, Comisia Europeană ar putea monitoriza separat Bulgaria de țara noastră pe justiție și afaceri interne.
“Ministrul bulgar al Justiţiei, Hristo Ivanov, a avertizat că există riscul ca Uniunea Europeană să monitorizeze separat Bulgaria de România în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne.
Într-un interviu pentru postul Nova TV, Ivanov a sugerat că există un risc real ca Bulgaria să fie tratată separat de România în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen şi problemele legate de Mecanismul de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene. Autorităţile de la Sofia trebuie să ia măsuri clare în vederea implementării reformelor, pentru a evita o astfel de decizie din partea Uniunii Europene, care ar reprezenta o lovitură pentru Bulgaria, a subliniat Ivanov, citat de cotidianul Sega. Ministrul nu a precizat când anume ar putea impune Comisia Europeană un tratament diferenţiat celor două ţări. La peste şapte ani de la aderarea lor la Uniunea Europeană, Bulgaria şi România încă fac obiectul unui mecanism special de monitorizare al Comisiei Europene privind reformarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. În cazul Bulgariei, monitorizarea vizează şi infracţionalitatea organizată. În plus, aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen a fost blocată de mai multe state UE, în special de Olanda, care au acuzat deficienţe în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Astfel, autorităţile olandeze au legat aderarea la Schengen a celor două ţări de rapoarte pozitive în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, deşi oficial nu există nicio legătură între Schengen şi MCV.”
Vestea bună la care mă refeream nu e din categoria “să moară capra vecinului”, ci‚ ține de semnalul ca atare! E o simplă constatare a faptului că, orice s-ar spune, șansele României, cu sau fără Bulgaria, (opțiunea mea este intrarea imediată a ambelor state!) au crescut semnificativ în ultimul an. E vorba de conjunctura geopolitică ce vizează conflictul armat ruso-ucrainean? Indubitabil! E meritul clasei politice? Al societății civile, al presei? Categoric, da! Însă cel mai mult contează prestația justiției române, caracterizată de unii selectivă, de alții dependentă de anume ramuri ale puterii, dar care, pas cu pas, dă speranțe acestei țări că mai devreme sau mai tîrziu va fi guvernată de Lege și numai de Lege. Evident, și ca parte inalienabilă a spațiul Schengen!
România și-a pregîtit lecția ca un elev sîrguincios. Așteptăm, cu nerăbdare, notă trecătoare de la partenerii noștri europeni…