Conferinţa de presă săptămânală a Partidului Democrat, care devine un fel de generator de agendă pentru proximul interval de timp, a aruncat pe piaţă o nouă temă de dezbateri şi controverse.

Purtătorul de cuvânt al acestei formaţiuni, Vitalie Gamurari, ne-a anunţat că partidul pe care îl reprezintă dezaprobă iniţiativa unor ONG-uri „politizate” care intenţionează să adune semnături pentru organizarea unui referendum de abrogare a sistemului electoral mixt. Verdictul PD-ului sună foarte alarmant: „Câteva ONG-uri, împreună cu liderii unor partide aflate sub pragul electoral – PCRM, PN şi PPDA – şi-au dat mâna pentru a mai stoarce nişte bani de la bugetul public. Organizarea unui asemenea referendum ar costa bugetul public nu mai puţin de 60 de milioane de lei. Nu avem capacitatea de a cheltui asemenea sume din buget”.

Tonalitatea este gravă şi, evident, pătrunsă de o mare grijă pentru ţară. Mai spune dl Gamurari: „Cred că este o dublă premieră pentru politica moldovenească. Pe de o parte, sunt ONG-uri aşa-zis proeuropene, care acţionează împreună cu partide de stânga şi chiar de extremă stânga, într-un proiect împotriva unei voinţe clar exprimată de cetăţeni. Pe de altă parte, ei vor să organizeze un referendum împotriva faptului că cetăţenii şi-au primit un drept legitim, pe care îl cer de foarte mulţi ani.” Şi conchide: „Să organizeze acest referendum pe banii proprii.”

Se vede de la o poştă că mesajul PD-ului exprimă dorinţa sa de dominaţie în Republica Moldova, apetitul său insaţiabil de a confisca spaţiul public, de a controla ideile care se formulează pe marginea unor subiecte de actualitate. Guvernanţilor nu le plac replicile societăţii civile, o acuză de „politizare”, de tot felul de conspiraţii. Încă puţin şi vom auzi că ONG-urile moldovene se află în slujba unor agenturi străine. Cum face Putin în Rusia.

Sunt două aspecte aici. Primul: oportunitatea şi eficienţa iniţiativei civice legate de abrogarea sistemului electoral mixt. Al doilea: soliditatea criticilor formulate de PD, justificarea lor morală. Să le luăm pe rând.

Trebuie spus că ideea unor cetăţeni de a organiza un referendum împotriva unor decizii guvernamentale nu e deloc semnul unei democraţii mature, unei „democraţii elveţiene”, la noi. În Elveţia – ţară cunoscută pentru apetenţa sa extremă pentru acest exerciţiu electoral – guvernul se simte dependent de opinia cetăţenilor şi organizează consultări populare pe cele mai diverse subiecte. În Republica Moldova, dimpotrivă: guvernul adoptă decizii în mod arbitrar şi mimează post-factum un fel de dialog cu societatea, menit să legitimeze abuzul, nu să-l înlăture. De aceea un referendum convocat de jos în sus, ca ultimă soluţie pentru a salva ceva, e o expresie a disperării. E dovada că instituţiile statului nu funcţionează, că justiţia e captivă, că puterea dispreţuieşte şi ignoră opinia publică.

Sigur, un nou referendum, chiar şi pe un fond de alertă maximă, cum e pericolul pe care-l implică sistemul mixt, sună nu tocmai fericit în contextul recentului plebiscit eşuat pentru demiterea primarului de Chişinău. Ne gândim la scepticismul electoratului, la neîncrederea oamenilor că se mai poate schimba ceva, că un referendum – de această dată pentru o cauză necesară şi corectă – merită susţinut.

Dacă am presupune că CEC-ul nu va obstacula această iniţiativă, că nu va inventa pretexte, ca în trecut, pentru a invalida semnăturile colectate, organizarea unui plebiscit şi încă într-un spaţiu rural controlat de primarii PD şi manipulat eficient de televiziunile oligarhice va fi anevoioasă. În cazul unei prezenţe scăzute la vot vom putea constata compromiterea acestei ultime pârghii pe care o mai are democraţia în Moldova: referendumul popular. Totuşi, dincolo de aceste riscuri şi incertitudini, colectarea unor semnături poate fi importantă ca prilej de a discuta cu oamenii despre capcanele sistemul electoral mixt, pentru a le spori vigilenţa, pentru a-i scoate de sub vraja falsului slogan: „votul tău, deputatul tău”.

Acum celălalt aspect: cât de îndreptăţiţi sunt guvernanţii să critice societatea civilă. Contraargumentele PD-ului pot primi o replică razantă: cine ar vorbi? Cei care încă n-au găsit miliardul furat?… Purtătorul de cuvânt Vitalie Gamurari invocă opinia Comisei de la Veneţia, care susţine că schimbarea sistemului electoral nu poate fi organizată cu un an înaintea alegerilor, dar tot Comisia de la Veneţia a fost batjocorită de tandemul PD-PSRM care a votat pentru schimbarea legii electorale împotriva recomandărilor acesteia. La fel au fost ignorate avertismentele Uniunii Europene şi ale Statelor Unite. PD-ul a recurs la diverse tertipuri de interpretare, a vorbit obsesiv de „recomandări tehnice” şi a invocat, ca ultim argument, „suveranitatea naţională” pentru a nu da ascultare unor parteneri de la care aşteaptă finanţare.

Aşa încât apelul PD-ului la opinia unor foruri occidentale pentru a zădărnici o acţiune a societăţii civile conformă cu opinia unor foruri occidentale este de un absurd desăvârşit. PD-ul a fost surd şi orb faţă de revendicările societăţii civile, nu a luat în seamă şi a ridiculizat numeroasele proteste organizate de Opoziţia proeuropeană şi antioligarhică împotriva schimbării nejustificate a sistemului electoral, de aceea nu trebuie să se mire că oamenii continuă să nu accepte ceea ce ei consideră un abuz strigător la cer.

Mai departe. PD-ul e îngrijorat că iniţiativa ONG-urilor este preluată şi folosită de nişte partide de stânga şi de extrema stângă. Da, există această posibilitate, nu doar Opoziţia proeuropeană se vede afectată de sistemul electoral mixt, mai sunt şi alţii. Doar că Partidul Democrat culege ce a semănat şi s-ar cuveni să aibă memoria propriilor fapte. Guvernanţii s-au raliat cu un partid de extrema stângă, numit „socialist” la noi, care vrea să îngroape cursul proeuropean al Republicii Moldova, să ne înscrie pe un meridian ideologic ostil interesului naţional. În pofida războiului geopolitic pe care îl joacă – un „război” pentru îmbrobodirea naivilor –, PD şi PSRM au votat mixtul într-o suspectă confluenţă de viziuni.

Apoi, logic vorbind, de ce ar denunţa PD-ul alierea unor ONG-uri „aşa-zis proeuropene”, cum le zice el, cu nişte partide de stânga aflate „sub pragul electoral” (răzbate din această observaţie jubilaţia secretă a cuiva care chiar şi în măsurătorile măsluite abia trece cu un procent-două bariera celor 6%), când socialiştii – partidul toxic cu care s-a înfrăţit Partidul Democrat pentru a schimba legea electorală – conduc în toate sondajele! Asta nu deranjează guvernarea? Pentru că, iată, avem pe de o parte, drobul de sare al unei stângi „de sub prag”, care ar putea lovi în creştet fragila democraţie moldoveană şi, pe de altă parte, avem buldozerul socialist care ne-a intrat deja în casă şi se pregăteşte să-i demoleze pereţii în ziua alegerilor.

Aşadar, cine trage semnale de alarmă, cine apără democraţia în Republica Moldova?… Cum cine? Chiar cei cărora magistraţii de la Veneţia şi Parlamentul European le-au spus foarte clar că sistemul electoral mixt, în condiţiile imaturei democraţii moldovene, comportă riscul enorm de corupere a deputaţilor aleşi pe circumscripţii uninominale de către grupuri de interese din lumea afacerilor.

Câte energii, cât timp, câte eforturi consumăm pentru repararea pagubelor pe care le provoacă o guvernare certată cu bunul-simţ! Nu avem răgazul să construim, să dezvoltăm, să învăţăm din experienţa statelor dezvoltate. Cetăţenii sunt nevoiţi să poarte o luptă inegală pentru a apăra ceea ce vrea să strice puterea. Tocmai pe demoralizarea lor, a cetăţenilor, mizează probabil cei care au împins Republica Moldova în acest harţ fără sfârşit.

Vitalie Ciobanu

Sursa: www.europalibera.org