“Cine nu pedepseşte nedreptatea, porunceşte ca ea să fie făcută” (Leonardo da Vinci) 

Ajunşi la capătul disperării, cetăţenii jecmăniţi de escrocii protejaţi de capii de vârf ai Partidului Democrat din Moldova, sunt gata să picheteze Preşedinţia.  Ei vor să ceară Preşedintelui ţării, ca ultimă instanţă, să dispună:

reluarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2008248006, clasată abuziv de către procurorul Vitalie Sibov, şef-adjunct al Secţiei conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV;

tragerea la răspundere penală a funcţionarilor implicaţi în acte de protecţionism şi corupţie, inclusiv a celor din cadrul Procuraturii Generale;

retragerea înaltelor decoraţii de stat numiţilor Constantin Botnari şi Vlad Plahotniuc.

Deşi dezvăluirile privind implicarea unor demnitari din PDM în acte de protecţionism au sensibilizat zeci de mii de telespectatori ai jurnal tv şi cititori ai site-urilor jurnal.md şi glasul.md., scumpii noştri guvernanţi nu au reacţionat încă. Nu au reacţionat în niciun fel: tace …Procuratura; tace …Ministerul de Interne; a luat apă-n gură …Centrul Anticorupţie.

Nu vor să ştie nimic.

Măcar din curiozitate…

Măcar conform fişei postului…

Măcar din naivitate…

Măcar… din bun simţ.

Sau poate ei, cu toţii ştiu adevărul. Adevărul pur. Adevăru-adevărat!

Sau poate e un fel de acalmie înainte de furtună?

Nu ştiu.

În schimb, lumea mă tot întreabă.

Cu interes.

Cu îngrijorare.

Direct.

Vor oamenii să ştie dacă nu mi-e frică, dacă nu mă tem…

Sincer, să fiu, da, îmi fac griji. Pentru că, din păcate, cunosc bine lumea celor cu ceafa tunsă…

Şi nu e unica dată.  Mai mult chiar, nici n-aş putea zice când mi-a fost frica mai mare.

Atunci când am trecut prin focul războiului din 1992, în calitate de jurnalist şi ofiţer al MAI? Apropo, am refuzat medalia “Pentru Vitejie” şi dreptul de participant la conflictul armat.

În primii ani de după război, atunci când mergeam, cu colegii de la poliţia judiciară, în operaţiunile de reţinere a unor criminali deosebit de periculoşi?

Atunci când l-am înfruntat deschis pe fostul ministru de Interne Gheorghe Papuc? Apropo,  mi-am dat demisia în momentul în care acesta mi-a ordonat să-l spionez pe Iurie Roşca şi pe colegii săi.

În 2004, atunci când am anunţat greva foamei, alături de jurnaliştii de la Teleradio Moldova?

Mi-e, dar  parcă prind la curaj când văd cât de neînfricaţi sunt colegii mei de breaslă. Mi-e, dar nu pot să nu spun adevărul. Că spunea odată A. de Saint-Exupery, „Adevărul pentru om e ceea ce face din el om”.

Apropo, foarte multă lume din străinătate, din Padova, de exemplu, pe unde a fost dl Lupu cu poveştile sale despre creştem Moldova, nu vor mai vota cu PD. Conaţionalii noştri nu vor ca un PDM format din  Plahotniuc, Botnari şi alde Panteluţă să dea buzna-n parlament! Chiar dacă susţin unii că PDM-ul e niţel mai breaz ca „Patria” lui Usatîi sau ca socialiştii lui Dodon, nu aş pune, totuşi, mâna-n foc.

Sunt, fără îndoială, şi în PDM personalităţi de treabă care, în viitorul legislativ ar putea închega o alianţă axată pe principii democratice şi nu pe principii banditeşti, de şantaj şi corupere a deputaţilor.

Apropo, s-ar putea gândi la asta şi Tudor Lazăr, unul dintre „admiratorii mei”, antrenat prin taberele PDM-ului, care-şi doreşte să ştie „Cine-i Chiril Moţpan”.

Bănuiesc, Tudore, că te şi vezi deja viitor politician. Că ţi-ai ales deja modelele pe care vrei să le urmezi. O fi Plahotniuc? O fi Botnari?… O fi vreunul din cei care te-au învăţat să scrii mesaje de tipul: „Sunteti niste ticalosi, scoateţi la iveală nişte afaceri din anii 2007 ceati facut atita timp unde ati foat? puneti la dispozitie careva-i probe concrete! Vati judecat de numerate ori, puneti la bataie deciziile judecatoresti, nenorocitilor”. No comment.

Dar …în ţara hoţilor şi a surdo-muţilor, nu se face DREPTATE.

O putem face la 30 noiembrie.

Să ne apărăm drepturile prin vot masiv.  Ca în Ucraina. Ca în România. Trebuie!

Nu merită să vă irosiţi votul pentru Lupu, Plahotniuc, Botnari, prieteni buni cu puşlamale precum Panteluţă .

Nici pentru Candu, care, împreună cu naşu, este gata să vândă ţara străinilor.

Ce a mai rămas din ea.

Aşa s-ar putea să ne vândă pe toţi.

La bucată.

Sau angro.

Nu trebuie să vă tenteze, ca pe  Iuda Iscarioteanul, cei 50 de lei şi ceasul de rahat pe care vi-l oferă PDM.

Sursa: gardianul.md