Urmărind unele evenimente de-a dreptul uluitoare, mă surprind asaltat de o întrebare, mi se pare, fundamentală: când, în ce moment un om de treabă se transformă într-un ticălos? Parcă mai ieri discutam şi împărtăşeam aceleaşi idealuri şi azi, iată-i, votând împotriva propriei conştiinţe.

Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului au votat pentru acordarea licenţei postului rusesc NTV, în spatele căruia se află un Dodon. Paradoxal, dar după ce Dodon a obţinut licenţa, socialiştii au încetat brusc să-l mai critice pe Plahotniuc şi declară senin că acesta nu a participat la furtul miliardului.

Nu Dodon mă surprinde – am mai spus că această persoană va face cândva puşcărie pentru înaltă trădare. Mă îngrijorează membrii CCA care au acordat licenţă celui mai odios post TV rusesc – cu ştiri mincinoase, cu propagandă imperială deşanţată, cu apeluri la ură faţă de valorile occidentale etc.

La prima tentativă de acordare a licenţei, cinci dintre membrii CCA au fost împotrivă şi NTV n-a trecut. Cinci! Peste o săptămână NTV a trecut cu majoritatea voturilor, împotrivă fiind doar Olga Guţuţui. Un singur vot împotrivă!

Apropo, de ce această tânără a putut să facă ceea ce le-a fost peste puteri celorlalţi colegi? De ce şi peste o săptămână ea nu şi-a trădat convingerile? Şi acum, chiar mă interesează: ce putea să se întâmple pe parcursul unei săptămâni în capul şi în buzunarul unui scriitor cum este Iurie Colesnic ca acesta să-şi ravadă radical propria opinie? Mă întreb: cât valorează cărţile lui despre Basarabia necunoscută în momentul în care el alege să îndobitocească cu propagandă rusească acest popor îndobitocit suficient de ruşi pe parcursul ultimilor 200 de ani?

E adevărat, din componenţa CCA mai face parte un scriitor – Dragoş Vicol – dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Este şi cazul celorlalţi votanţi din prima încercare. Mă întreb ce s-a întâmplat cu un alt ziarist, Nicolae Damaschin, care întotdeauna a făcut impresia de om integru şi ataşat valorilor naţionale? Cum s-a întâmplat că doar peste o săptămână a ‘’înţeles’’ ceea ce nu ‘’înţelesese’’ ani la de rând’?

La şedinţa CCA a lipsit o altă colegă de-a noastră Mariana Onceanu-Hadârcă. Probabil, a fost bolnavă. Sau a fost plecată. Sau va fi invocat un alt motiv plauzibil. Dar nu de motive plauzibile avem nevoie! În viaţa noastră contează doar faptele. În viaţa fiecăruia dintre noi apare o zi când nu poţi să te îmbolnăveşti. Înţelegeţi asta? Te ridici de pe patul de moarte şi vii să votezi împotriva unei crime care se pune la cale. Iată ce trebuie să faci când destinul îţi oferă o asemenea şansă!

Cei care care au votat cu NTV sunt preponderent tineri. Mă uitam la aceşti băieţi şi fete cărora le-am încredinţat soarta securităţii informaţionale a acestui stat şi-mi spuneam că nimeni dintre ei, probabil, nu se consideră vinovat. Dar ce-au făcut ei atât de grav? La câte televiziuni ruseşti există la noi, ce mai contează încă una?

Ce crimă au comis ei votând pentru o licenţă acordată lui Dodon? De ce un Plahotniuc are voie să retransmită posturi moscovite, iar Dodon nu ar avea? Într-adevăr, de ce nu ar avea? Ce crimă au făcut aceşti tineri? Probabil că tot aşa crede şi un alt fost coleg de-al nostru Cristi Tabără. Ce crimă comite el participând seară de seară la prepararea minciunilor de la fabrica lui Plahotniuc?

Cu buhăieşii de acolo nu mai am nicio nedumerire, cu Cristi Tabără, însă, mai continui să am. Exact ca şi Adrian Ciubotaru care a scris în Jurnal de Chişinău cu referire la oameni ca Tabără: ‘’Vând conştiinţă. Preţ contractual.’’

În concluzie: ştie cineva când, în ce moment se produce metamorfoza şi omul de treabă devine ticălos? Şi nici măcar nu unul odios, ci aşa, soft, de catifea.