Se întâmplă, foarte rar, e adevărat, ca istoria să-şi încetinească pasul şi să lanseze spre tine, popor debusolat, un avion de hârtie pe aripile căruia scrie cuvântul „ŞANSĂ”. Ceea ce trăim în aceste zile nu sunt simple evenimente sau simple acţiuni de protest. Trăim acum nişte momente cu adevărat istorice. Şi numai de noi depinde dacă avionul de hârtie lansat de tanti Istoria va rămâne doar o jucărie sau vom avea, odată şi odată, înţelepciunea să transformăm şansa în realitate. În aceste zile avem şansa nu doar să schimbăm clasa politică, nu doar să-i băgăm la închisoare pe corupţi şi hoţi. În aceste zile avem şansa să ne debarasăm pentru totdeauna de trecutul şi moştenirea sovietică care a pătruns în porii noştri ca râia agăţată de la caprele Irinucăi.

Astăzi nu mai avem timp de pierdut comentând comportamentul arogant al guvernanţilor. Aşa reacţionează orice guvernare speriată de protestele populare. Aşa reacţionează cei care simt că le-a sunat ceasul, dar se ţin cu dinţii de fotoliile lor. Asta a fost reacţia lui Ceauşescu la ultima lui apariţie publică – speriat, dar arogant.

Astăzi nu mai avem timp să comentăm minciunile buhăieşilor plătiţi de corupţi şi de hoţi. Nu mai are rost să polemizăm cu ei pe marginea unor subiecte de-a dreptul inutile. Lăsaţi-i să-şi justifice arginţii.

Astăzi trebuie să propunem societăţii un plan clar şi realist de viitor. Să începem cu răspunsul la câteva întrebări care răsună destul de des: Ce va urma? Cum se numeşte forţa de alternativă pentru care să voteze electoratul proeuropean? Există pericolul ca la alegerile anticipate să câştige stânga reacţionară şi promoscovită?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, ar trebui, probabil, să renunţăm la modul nostru obişnuit de a gândi. De ce credem noi că forţa de alternativă trebuie să fie un partid politic? Cu atât mai mult cu cât un singur partid politic nu poate câştiga majoritatea în viitorul Parlament. Or, în condiţiile de azi, avem nevoie de o majoritate clară. E posibil să câştigăm majoritatea? E posibil. Pentru asta Platforma DA trebuie să facă publică, cât mai repede cu putinţă, o listă electorală de 103 de persoane. Din această listă trebuie să facă parte oameni integri, profesionişti, neşantajabili, fără trecut sovietic, notorietăţi, dar şi persoane mai puţin cunoscute, membri ai diferitor partide de opoziţie extraparlamentară, dar şi persoane fără partid, jurişti, economişti, profesori, filosofi, ingineri. Această listă trebuie supusă dezbaterilor publice şi, după aprobarea ei, să fie creat, în baza câtorva partide extraparlamentare, pentru a putea participa la alegeri, un Bloc Electoral care se va numi Dreptate şi Adevăr.

Al doilea pas, care trebuie să fie făcut cât mai grabnic, este identificarea candidaturii viitorului prim-ministru. După acceptarea populară a candidaturii, primul ministru, în colaborare cu Platforma şi candidaţii de pe lista electorală, vor identifica rapid viitorii membri ai Cabinetului de Miniştri. Acesta va fi nu un Cabinet din Umbră, ci un veritabil Guvern care va începe să funcţioneze imediat după încheierea alegerilor sau poate chiar mai devreme. Şi mai important e faptul că acest Guvern poate începe imediat tratativele, deocamdată neoficiale, cu FMI şi alte organisme internaţionale. Partenerii noştri de dezvoltare trebuie să ştie cine vine în fruntea Republicii Moldova şi ce politici vor fi promovate.

Dar cea mai responsabilă etapă va fi găsirea persoanelor competente care să conducă instituţiile statului, politizate azi – Procuratura Generală, CNA, CNI, CCA, CEC etc. Şi aceste persoane trebuie să treacă purgatoriul verificărilor populare. Astfel va fi făcut primul pas în direcţia depolitizării acestor instituţii. Atâta timp cât funcţiile de stat vor continua să fie împărţite în baza algoritmului, nu vom scăpa de influenţa politicului, iar marii corupţi şi hoţi nu vor răspunde pentru crimele lor.

O asemenea listă electorală, elaborată şi aprobată cu votul popular, se va bucura de sprijinul majorităţii electoratului din R. Moldova. În felul acesta, va fi înlăturat pericolul venirii la putere a forţelor de stânga reacţionare pro-moscovite, dar şi pericolul revanşei filato-plahotniuciste, garnisită cu ceva ghimpi uscaţi.

Viitorii patru ani de guvernare a acestei echipe de incoruptibili, perioadă monitorizată de privirea critică a societăţii, a Platformei DA, vor duce nu numai la asanarea vieţii social-economice, dar şi la înnoirea clasei politice. Peste patru ani, putem reveni la normal. Cu politicieni tineri şi oneşti, cu principii morale şi concepte filosofice sănătoase, am putea să nu ne mai facem griji pentru derapaje antidemocratice. Iată de ce spuneam că în aceste zile avem o şansă istorică să scăpăm de moştenirea, de mentalitatea sovietică de care n-am reuşit să scăpăm pe parcursul istoriei noastre post-sovietice.

Ar mai fi de discutat un subiect pe care nicio guvernare de la noi n-a fost şi nu va fi în stare să-l evite. Este vorba, bineînţeles, de Reunificarea cu România. Am tot amânat punerea pe tapet a acestei chestiuni, fiindcă erau, pe bună dreptate, alte lucruri imediate de făcut. Trebuie să spun că de când Platforma DA a început lupta cu corupţii şi hoţii, au apărut nişte unionişti, în cel mai bun caz – idioţi utili, în cel mai rău – plătiţi de corupţi şi hoţi care nu au încetat să atace virulent Platforma nici măcar pentru o zi. Mai virulent decât toţi buhăieşii luaţi împreună.

Am declarat cu orice ocazie că sunt unionist şi nu am de gând să-mi modific convingerile în funcţie de conjuncturile care apar. Dar nici nu am nevoie de acceptul idioţilor utili pentru a-mi manifesta spiritul unionist. Cred că acum e o ocazie potrivită să spun ceea ce voiam să spun demult. Aşa-zişii unionişti, plătiţi de Mafie, se împart în câteva categorii. Prima sunt ţipălăii patriotarzi. De ăştia am văzut mulţi în viaţa mea şi ăştia sunt cei mai periculoşi. Ei au sarcina să tergiverseze la nesfârşit realizarea Reunificării. Anume ei scandalizează de fiecare dată societatea. Fiind agresivi, îi timorează pe cei care mai stau pe gânduri şi îi oripilează pe cei care au o opţiune clară. Asta o fac de 25 de ani. Cealaltă categorie sunt proştii şi analfabeţii. Răul pe care îl fac e la fel de mare. Ei compromit ideea reunificării şi ştirbesc imaginea adevăraţilor unionişti.

Cu ceva timp în urmă, am lansat sintagma UNIREA INTELIGENTĂ şi sunt convins că asta poate fi noua filosofie a Reunificării. Filosofie pe care s-o îmbrăţişeze majoritatea cetăţenilor RM, indiferent de etnia şi convingerile politice. Apropo, puteţi citi în fiecare vineri, în Jurnal de Chişinău, o pagină specială care aşa şi se numeşte – Unirea Inteligentă.

Cred că a venit timpul să ne despărţim de ţipălăi, de proşti şi de analfabeţi şi să începem realizarea inteligentă a Reunificării. Propunerea mea este ca în noul Guvern proeuropean să fie înfiinţat un nou minister – Ministerul Reunificării, după modelul sud-coreean. Această structură, sobră, dar eficientă, ar avea câteva direcţii primordiale de activitate: dialogul şi consultările cu partenerii europeni; realizarea unor proiecte tripartite – RM-România-UE; promovarea în plan intern a unei perspective euroromâneşti.

Mai sunt convins că o asemenea abordare ar fi în folosul tuturor. Guvernul Platformei DA nu ar fi forţat să scandeze lozinci patriotarde ridicole, ci să-şi facă treaba. Metodic şi eficient. Cetăţenii ne-unionişti nu ar simţi nicio presiune, având ocazia în acelaşi timp să mediteze, să compare şi să ia decizii în linişte. Unioniştii s-ar convinge că s-a trecut, slavă Domnului, de la vorbe la fapte. România ar şti, în sfârşit, ce fel de zeamă de peşte se mănâncă la Chişinău. Partenerii europeni ar fi pregătiţi pentru dialog şi consultări într-o nouă problematică. În cele din urmă, întreg acest mecanism va funcţiona sub imperativul unei singure idei – Reunificarea se poate întâmpla doar atunci când majoritatea populaţiei va spune DA.

sursa: jurnal.md