Transnistria – Iracul Europei
(„Glasul Naţiunii”, 28 noiembrie 2002) Delegaţia Adunării Parlamentare a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în frunte cu deputatul filandez Kimmo Kiljunem aflîndu-se în Republica Moldova odată în plus a dovedit că regimul separatist din „Transnistria” este susţinut de Rusia.
Cu ceva timp înainte experţii OSCE au fost împiedicaţi de către forţele militare ale „rmn” să inspecteze hotarele de Est ale R. Moldova cu Ucraina. Dar au avut posibilitatea de a se deplasa la porturile Iliciovsc şi Odesa. Acest traseu a fost numit de şeful comuniştilor ucraineni Simonenco, astă vară zona de contrabandă unde se învîrt sute de milioane de dolari. Reprezentantul preşedintelui R. Moldova la tratativele cu administraţia de la Tiraspol, Sturza, i-a înmînat un set de documente vicepreşedintelui AP OSCE în care sunt indicate uzinele de pe teritoriul Transnistriei la care se produce armament.
Kimmo Kiljunem după aceasta a declarat că Transnistria într-adevăr este gaura neagră unde se produce armament care se realizează clandestin, iar vînzarea de spirtoase şi tutun ca şi traficul de fiinţe umane a căpătat proporţii uriaşe. Bine că în sfîrşit şi înalţii demnitari europeni s-au convins de lucrurile acestea. Dar de ce oare V. Voronin la summitul de la Chişinău din octombrie nu l-a familiarizat pe Putin cu aceste documente? S-ar fi schimbat mesajul faţă de Smirnov. La sigur că partea rusă va fi înştiinţată de OSCE. Vom vedea care va fi reacţia. Rezolvarea diferendului transnistrian nu constă în federalizare. Internaţionalizarea ar fi salvarea. Dacă se va ajunge la ONU ca în cazul Iracului, cred că Rusia, dar şi Ucraina ar fi mult mai receptive la aplanarea acestui conflict politic. Halifatul cu care îi sperie V. Putin pe occidentali îi permite să ţină în Cecenia 100.000 de soldaţi, care se luptă cu teroriştii. Pînă la 11 septembrie 2011 erau numiţi separatişti. Dacă conducerea de la Chişinău vrea să demonstreze tuturor că în Transnistria are de-a face cu un regim separatist şi criminal, de ce n-ar apela la forţele pacificatoare, tot vreo 100.000 sub egida ONU?
Retragerea prezenţei militare ruse din raioanele de Est a R. Moldova se tergiversează, chipurile din cauza lui Smirnov. Militarul Chiţan – cel care a condus războiul separatiştilor în 1992, – acum responsabil de evacuarea armamentului are acum şi o lămurire: „Noi nu ne opunem procesului de scoatere a armanetului rusesc. Vina o poartă reprezentanţii ruşi care nu au destule împuterniciri de a negocia cu administraţia rmn”.
De ce n-ar pleca direct V. Putin la Tiraspol cu toate împuternicirile sale, să „hotărască” problema?