Triptic în iadul propagandei

Imagine implicită

iadul“O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias’;
Nimic… Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.”

Mihai Eminescu
Nocivă ocupaţie!

Să priveşti posturile Coordonatorului-Păpuşar nu e simplu deloc.

Dar trebuie, de dragul comparaţiei, de dragul de a fi un om în rând cu lumea, adică informat.

La ştirile holdingului am renunţat de mult. Nu că ar fi suportabile cu un pahar de lapte pentru nocivitate, nu!

Dimpotrivă, cei care privesc ştirile fariseului Cristal trebuie să-şi ia alături ceva mai tărişor, de dorit de la vodcă mai sus, altfel nu te poţi plia pe realitate.

Nu sunt băutor, prin urmare subiectele despre cum clanul Plahotniuc-Candu-Apolschi şi slugile sale docile ne vor ferici în cel mai apropiat timp nu se leagă de circumvoluţiunile mele nărăvaşe.

Microfoane alambicate, un fel de vinegretă de sigle trâmbiţează ca un patefon stricat patetismul, rozul exacerbat, trandafirii fără spini,  edificarea unei societăţi după modelul neo comunist! Ceea ce primează în cazul clinic dat e, fără îndoială, inventarea duşmanilor de clasă şi nimicirea lor prin orice metode!

Nu-i aşa că sunt nişte chestii pe care le-am trăit déjà în timpuri demult apuse?

În schimb dezbaterile, dacă-mi permiteţi să folosesc cuvântul în sens impropriu, sunt de o imposibilă bolânzie şi cădere de maxilare.

Haita

La început au fost mai mulţi. Relativ mulţi.

Apoi cercul vicios al şacalilor mediatici a început a se topi ca o lumînare.

Rând pe rând au căzut din schemă oameni  care au înţeles că sunt utilizaţi o singură dată sau de mai multe ori pînă ce plesnesc.

Apoi cei care nu ştiu să combată duşmanul de clasă efectiv.

Şi, într-un final, au rămas eminamente cine trebuie! Aleşi pe sprînceană! Cei mai cei! Armuraţi cu venin, posoacă şi puroi.

Prinşi în cîrligelui Pescarului cu cite o becisnicie.

Dolofanul din tabără se face că plouă când presa română dă detalii din cazul cu răsunet de pedofilie în care a fost implicat.

Citesc pe undeva că “Potrivit unui sondaj organizat de Indirect.md, Victor Gurău conduce în clasamentul celor mai antipatici analişti politici de la TV”.

Nu e de mirare.

Dacă analist – în cazul cu pricina – se scrie anal-ist, atunci, da, gurăul komunist este anume anal-ist, şi nu altceva.

Cine-şi mai aruncă posoaca pe ecrane?

Consilierul, purtătorul de cu-vînt al lui Voronin, berarul Reniţă.

Mai sunt nişte cătane rătăcite, unse cu ofilii de nimfe desuete, nişte buhăieşi care abia de-şi trag respiraţia punînd limbile la contribuţie.

Mai e şi un personaj extrem de pitoresc, un viceministru de interne pe timpul lui Voronin, un individ care apare la cadastru cu imense şi multiple proprietăţi, imobile, terenuri, etc., pe care nu şi le-a anunţat unde trebuie, la timpul potrivit, un tip care-şi schimbă chipiul după cum bat vânturile din fundul puterii. Ieri era cu cozorocul spre Uniunea Vamală, acum coso -vanul şi l-a întors spre Ponta şi dublu sfat al ţării compus din ortacii lui Plahotniuc, aduşi cu arcanul la mitingul prostiei, întitulat Spărgătorul de cuci.

Şi această brigadă de agitaţie se adună seară de seară şi, consensual, cu spume muribunde, împroaşcă posoacă şi puroi peste criticii oligarhului de mucava.

Pentru ei dreptul la replică e mai degrabă o căsuţă poştală din offshore.

Întăriri

Nu ştiu ce le trecu prin minţile întinate, dar la una din ultimele convulsii ale cetei s-a alăturat  un personaj ultra pitoresc, evadat din pădurile beloruse, tocmai bun de a primi viză de reşedinţă în cuibul de cuci. E el, e Valerii Poia, ultima piesă lipsă din colecţia trubadurică a Piticului.

Dacă s-a ajuns pînă  aici, adică pînă a fi invitat acest ins cu bube negre pe trecutul său glori-os, e limpede că balta lui Peşte s-a împuţit rău de tot. În comparaţie, cloaca lui Chirtoacă „miroase” , candid, a Chanel nr.5!

Tipul ăsta e un impostor. Zicea că a fost ambasadorul Belarusului în Republica Moldova, lucru negat cu vehemenţă de Minsk.

Dar asta e floare la ureche pe lîngă  faptul că purtătorul de valiză diplomat, noul ostaş ideologic al oligarhiei a compus un nature morte dintr-o grenadă dezactivată, o pisică moartă şi o poză aparţinîînd soţiei sale, triptic descoperit de poliţie în faţa casei unde locuia sărmana.

Pentru detalii picante, a se citi articolul lui Pavel Kirillov.

Ar mai fi de adăugat povestea unei fiinţe silite de bădăran să doarmă în cadă, împărţeala scandalooasă a averilor, dar şi alte “chiţibuşuri” asupra cărora vom reveni.

Despre serviciile bîlbîite ale fostului editorialist al lui Roşca, absolventul Şcolii Superioare de Partid din Rostov pe Don, Petru Bogatu-Bogatov ar fi câte ceva de spus. Dar nu prea multe. Trecut pe la cam toate treucile politice în calitate de… comentator independent!, Gângăvilă a ajuns la bătrîneţe să se înfrupte şi din palma lui Filat.

După arestarea acestuia, mercenariatul a rămas o pasiune neremunerată, altfel spus treuca a rămas fără kapustă. Iată de ce Linge Blide a ajuns a da servicii de prostituţie mediatică holdingului oligarchic împreună cu Poia, Gurău şi alţi fripturişti de soi.

Pentru a nu ne acuza de rea-credinţă, să terminăm expunerea despre marele partocrtat sovietic cu un simplu link de pe ogorul înţeleptului google. Deschideţi, n-o să regretaţi!

Laitmotivul

Pe lîngă faptul că  sceleratul şi-a muls toate minciunile din mintea-i depravată, pe lîngă faptul că s-a încadrat perfect în corul detractorilor şi sculelor venale ce calcă în picioare onoarea liderilor protestatari, Poia- Pisică- Moartă a venit în faţa opiniei publice cu o declaraţie trăsnet!

“Plahotniuc poate salva Moldova”, a cântat din buric partizanul “belarus”de la Codru.

E posibil, o poate salva, nici nu se pune la îndoială.

Şi pentru a mîngâia preţ de o clipită orgoliul mutilat al ţntregii brigăzi de agitaţie oligarhică, voi repeta – Da, Plahotniuc poate salva Republica Moldova.

E suficient să urce în avionaşul său procurat pe bani furaţi şi să dispară în cele patru zări albastre.

Dacă se poate, cu întreaga haită de trubaduri.

George Constantin

Sursa:jurnal.md