Apropierea „alinierii planetelor” din Parteneriatul Estic, de la Vilnius, aduce noi suprize. În zadar cineva credea că Rusia se va lăsa înfrântă atât de uşor în privinţa Ucrainei, doar cu ciocolată şi vinuri, şi ameninţări cu gaze.

Pe ultima sută de metri, după întrevederile cu preşedintele rus, preşedintele Ianukovici şi Partidul Regiunilor sale, anunţă că li s-a spart o roată! La fel precum cei doi înotători, care ajunşi la mijlocul iazului obosesc şi, chibzuind „bine”, hotărăsc să se întoarcă înapoi. Roata le-a spart-o după cum se vede o “femeie cu coasă”, ci una cu cosiţe blonde, pe care europenii o vor liberă, dar pe care preşedintele o vrea exilată pe Insula Şerpilor.

Evident, pentru moment, în afara doamnei Timoşenko şi a partidului său, nu mai are cine să-i facă opoziţie, dat fiind că partidul de orientare naţională şi europeană “Udar”, al marelui boxer Vitalii Klitschko, este încă insuficient de crescut şi mai ales finanţat, deşi oferă o alternativă foarte bună partidelor vechi oligarhice. Astfel, în Rada Supremă a început bâlbâitul, de frica prea rapidei tratări a Iuliei Timoşenko în Europa.

Dar Ucraina nu va urma niciodată exemplul Armeniei, un supus fidel al Rusiei. Aceasta, datorită citadelei din vestul ţării,cu centrul în Lvov. “Zapadenţii”, cum sunt ei numiţi, sunt rusofobi prin natură şi sunt inconciliabili. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, la un moment dat, au început să lupte împotriva germanilor şi sovieticilor, deopotrivă, şi nu au fost pacificaţi decât după moartea lui Stalin. Şi dacă Stalin n-a reuşit să-i supună, atunci câte şanse are Putin?

În Lvov este chiar un restaurant în care nu poţi intra fără a bea un păhărel pentru “Slava Ucrainei”, şi unde se servesc “cârnaţi cu sânge de bolşevic”. Unde cimitirul eroilor polonezi din timpul războiului din 1919-1921 este regulat îngrijit, iar cel al soldaţilor sovietici regulat vandalizat. O asemenea citadelă nu avem noi în Moldova, în schimb, avem vreo trei citadele rusofile, care în stilul marelui general antic Hannibal, înconjoară perfect Chişinăul, transformându-l într-un veritabil Cannae al Basarabiei.

În aceste condiţii, dacă Ucraina îşi schimbă brusc orientarea proeuropeană, ori cel puţin o tărăgănează, drumul spre Vilnius va semăna tot mai multe cu drumurile moldoveneşti. Fără Ucraina, care ar sta ca o cupolă deasupra sud-estului Europei, protejând-o de vijelie, Moldova riscă să rămână un aluat bine dospit, din care Vladimir Vladimirovici va coace colaci funerali basarabenilor. Şi partizanul Rogozin ne-a dat de înţeles că următorii suntem noi, că problema transnistreană va escalada, că iarna va fi rece. Că guvernanţii noştri ar putea gestiona o asemenea situaţie cu succes, puţină nădejde, nu pentru asta s-au aşezat ei în fotolii. Până la urmă, există şi opţiunea cedării. Am putea peste două săptămâni să nu parafăm acordul de asociere, ci să-l prăfuim. După aceasta întoarcem pagina istoriei, scrisă chipurile pe 3 noiembrie, şi mergem înainte, pentru că înainte a fost mai bine. Se apropie alegerile, vacanţa, vânătorile.

Astfel, se poate încheia aventura europeană a Moldovei, ca una după care se spune „nu stiu cine-i tatăl copilului, că la petrecere erau mulţi băieţi”, dar se dă naştere unui nou „plan Kozak”. Va rămâne o apropiere cât de cât mai mare de România, un letopiseţ al vizitelor oficialilor europeni la Chişinău, şi o nouă piesă de teatru semnată de un omolog al lui William Shakespeare, intitulată „Visul unui summit de toamnă”.

În anul 1240, Batu-han le-a spus kievenilor: „Dacă vă veţi supune, am să vă cruţ, de vă veţi împotrivi, veţi pieri cumplit” ( în limbaj contemporan „dacă intraţi în Uniunea Vamala vă cumpăr ciocolata, dacă nu, vă tai gazul”). Kievul a rezistat peste 3 luni, iar voievodul Dmitrii a fost cruţat de han pentru vitejia sa. Va urma Victor Ianukovici exemplul predecesorului său? Ori va pleca la Moscova după iarlîk, precum făcea Alexandr Nevskii la Marele Sarai?

Sursa: evz.ro