Situaţia cu care ne confruntăm în aceste zile este ilustrată perfect de proverbul românesc „Un nebun aruncă-o piatră în baltă, şi zece deştepţi încearcă s-o scoată”.

Şi pe bună dreptate: după ce candidatul PD a îngropat milioane de euro în campania electorală; după ce buhăieşii din holdingul Goebbels TV i-au diabolizat, pe rând, pe Andrei Năstase, apoi pe Maia Sandu; după ce PD a lansat ostentativ campania de neglijare a candidatului unic proeuropean şi antioligarhic, anunţând că există doar doi concurenţi reali – Lupu şi Dodon; după ce a fost planificat un show grandios, cu participarea celor doi „concurenţi reali”, după ce preşedintele în exerciţiu al PD declara cu o seară înainte că Maia Sandu este o ruşine naţională – după toate astea să schimbi macazul peste noapte, să declari că, de fapt, aceste lucruri au fost făcute din dragoste pentru Maia Sandu, e un semn clar de boală incurabilă.

Cineva a făcut o observaţie exactă: operaţiunea PD-ului nu e un subiect de competenţa analiştilor politici. Aici ar trebui să intervină medicii. În calitate de sfat pentru liderii pedişti: încă mai există doctori buni. Specialişti de mare clasă. Şi nu cer scump.

Pe acest fundal al delirului în floare, să vorbim despre personajul central al tragediei comice regizate de Plahotniuc. Din punct de vedere pur uman, chiar mi s-a făcut milă de Marian Lupu. În adâncul sufletului îl compătimesc pe acest zdrahon, pe această namilă cu o statură impresionantă şi cu un tonaj considerabil care e purtat de sfoară de un pitic. Îmi imaginez că s-a simţit umilit atunci când a fost aşezat la masă, i s-a dat o foiţă scrisă de nişte imbecili şi i s-a ordonat să citească un text care îl descalifică totalmente.

Şi asta după ce a cutreierat zile şi nopţi satele şi oraşele Moldovei, după ce a înghiţit obida eşecurilor anterioare şi a celor actuale, după ce a înfruntat huiduielile şi fluierăturile oamenilor, după toate astea, să fii aruncat în gura de canalizare ca şi chestia aia extensibilă – uite asta mi se pare culmea nedreptăţii şi a umilinţei! Nu mai vorbim de faptul că Lupu, ca om politic, a încetat să existe. Cariera lui politică s-a încheiat odată cu actul lecturării textului cela scris de nişte imbecili. Şi oricât de multe regrete am avea, cadavrul politic trebuie înmormântat cât mai grabnic. Să nu altărăze atmasfera.

Să punem punct dispoziţiei elegiace care ne-a copleşit în raport cu un om rătăcit, obedient şi fără voinţă. Ce să mai vorbim, acesta va fi finalul şi celorlalte păpuşi. În final, doar câteva concluzii.

1. Declaraţia PD a avut drept scop compromiterea Maiei Sandu, inoculându-se ideea că ea este omul oligarhului Plahotniuc. Apariţia acestuia la conferinţa de presă, alături de Lupu, în premieră în această campanie, a urmărit eliminarea oricăror dubii privind autorul de facto al deciziei.

2. Faptul că „susţinerea” Maiei Sandu de către Plahotniuc a fost anunţată doar cu trei zile înainte de scrutin a urmărit un alt scop: să facă imposibilă informarea electoratului bulversat privind adevărata stare de lucruri. Holdingul Goebbels TV nu a mediatizat declaraţiile Maiei Sandu prin care respinge sprijinul mafioţilor şi cataloghează aşa-zisa susţinere drept un cadou otrăvit.

3. Punând accentul pe „sprijinul candidatului proeuropean” în contrapunere cu „candidatul unic antioligarhic”, PD urmăreşte obiectivul reducerii la tăcere a Maiei Sandu. Lui Plahotniuc îi convine confruntarea pe teme de geopolitică, eliminându-se subiectul cel mai important al campaniei – lupta cu hoţii şi cu mafia reprezentată de PD.

Şi o ultimă concluzie. Încercând să evite un dezastru de proporţii care s-ar fi produs duminica viitoare, încercând să aburească Occidentul, dar şi să se pună la adăpost în cazul dosarelor deschise în Marea Britanie şi în România, Plahotniuc a recurs la încă un subterfugiu. De data aceasta, am văzut ultima lui zvâcnire.

Dacă l-ar fi citit pe Vergilius, ar fi descoperit în „Eneida” un citat celebru: „Pe Plahotniuc să nu-l crezi nici când îţi aduce daruri”.

Val BUTNARU