Ziua de 27 martie 1918 este pentru Basarabia ziua dreptății celei mari. În această zi, istoria a reparat nelegiuirea săvârșită la 12 mai 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în două și partea ei dintre Prut și Nistru a fost dată pe mâini străine, care au căutat să o sugrume.

Dumnezeul neamurilor ne-a supus timp de sute de ani la încercări grele; astăzi El își îndreaptă mila Sa înspre noi.

El ne dă îndărăt cea dintâi parte de pământ românesc, robită pe nedrept de străini.

Basarabia astăzi s-a unit cu țara – mamă; de azi înainte ea este o parte întregitoare a României libere și mărite.

Fie binecuvântați cei care au ostenit pentru împlinirea visului părinților noștri.

Bunul Dumnezeu să aibă în grija Sa România cea nouă și să-i ajute să-și poată întinde hotarele sale de la Nistru, românesc, acum, până la Tisa.

Ședința istorică a Sfatului Țării care a consfințit Unirea raport special (în pregătire)

Unirea se pregătește încet, dar străduită în sufletele moldovenilor. Studenții basarabeni și un frumos număr de deputați și de miniștri n-au cruțat nici un mijloc pentru a face ca ideea unirii să încolțească pretutindeni și să câștige luptători pentru înfăptuirea ei.

Intrarea oștirilor românești în Basarabia a înlesnit o propagandă deschisă și hotărâtă în această direcțiune, iar când Guvernul Republicii Moldovenești a început să aibă legături politice cu Iașii, ideea unirii se întărea tot mai mult în conștințele moldovenilor. Ultimele întrevederi care au avut loc zilele trecute între cele două Guverne, au fixat definitiv acordul privitor la Unire. Rămânea ca să se mai facă formele legale.

Înainte de ședință

Cu toate că ședința a fost anunțată abia cu câteva ceasuri înainte, vestea s-a răspândit ca fulgerul prin capitală. O fierbere neobișnuită s-a ivit prin toate colțurile. Românii se întrebau emoționați asupra ceasului care avea să le dea prilejul celei mai mari bucurii. Se statorise ora trei și jumătate după masă. Prevăzându-se o afluență neobișnuită, iar sala de ședințe fiind prea mică, conducătorii s-au văzut nevoiți să nu lase intrarea decât cu bilete.

Cu un ceas înainte, o lume întreagă curgea în valuri spre ulița Sadovaia, trăsuri fugeau în saltul cailor pe străzile largi, întrecându-se cu viteza numeroaselor automobile ce alergau ca vântul spre Sfatul Țării. Sala de ședințe nu mai cuprindea publicul care sta înghesuit până și în culoarele întinse ale palatului.

Era o atmosferă de nerăbdare, de emoții și de bucurie ce aștepta să izbucnească în fiecare clipă.

Miniștri, deputați, militari, studenți, discutând cu aprindere, privindu-se încrezători în așteptarea ședinței sărbătorești. Toți simțeau că a sosit clipa sfântă care va hotărî soarta Basarabiei, potrivit cu nădejdele și așteptările unui neam întreg, copleșit de suferințe. Nu era român cu simțire ca să nu-și dea seama că acum se coboară asupra poporului românesc o parte din dreapta istorică, după care a suspinat și a sângerat de veacuri îndelungate.

Acum avea să se îndrepteze o fărădelege, înălțându-se pe ruinele ei otrăvite dreptul sfânt și veșnic al Basarabiei răpite și sugrumate. Această simțire se pare să atingă chiar și cunștiința străinilor, care s-au grăbit în număr mare la această ședință.

Ședința istorică

La ceasurile patru și jumătate, șeful Guvernului României își face intrarea în Sfatul Țării, urmat de suita sa impunătoare, alcăuită din miniștri, generali și înalți funcționari ai Regatului românesc.

Guvernul basarabean, deputații și publicul îi întâmpină cu ovații lungi. După hotărârea lor, președintele Sfatului Țării, domnul Ion Inculeț, deschide ședința prin următoarea cuvântare:

Domnilor deputați,

Primim astăzi, în mijlocul nostru un iubit oaspete, pe domnul Alexandru Marghiloman, șeful Guvernului României (aplauze).

Ședința de azi are să fie o ședință istorică, atât pentru țara noastră, cât și pentru neamul nostru întreg.

De aceea, trebuie să punem tot cugetul nostru, toată inima și tot sufletul nostru ca să ieșim cu cinste din clipa asta mare.

Să-l poftim pe domnul prim-ministru al Guvernului românesc, ca să ne împărtășească declarațiile cu care a sosit de la frații noștri mai mari.

Cuvântarea domnului Alexandru Marghiloman, șeful Guvernului României

Domnule președinte, domnilor deputați!

Problema mare și sfântă a reintrării Basarabiei în sânul patriei – mame, care a încălzit în cursul războiului frământările unui partid politic din România, a preocupat necontenit sufletele noastre. Noi am urmărit cu un viu interes dezvoltarea acestui colț de pământ românesc și ne-am încredințat cu mulțumire ca din caldul dumneavoastră patriotism a ieșit o Basarabie independentă (aplauze).

Și când vârtejul primejdios al evenimentelor a început să amenințe tânărul stat, conducătorii lui și-au dat seama că ajutorul nu poate veni decât din partea României. Ca un copil crud, care-și întinde grațele spre mama lui, așa a alergat Basarabia, cerând scăpare de la România.

Astăzi putem vedea cu toții rezultatele binefăcătoare ale acestui ajutor sosit la vreme, pentru binele țării. Ceea ce se petrece azi, e prada bogată a seminței aruncate în pământ bun. Unirea Basarabiei cu patria – mamă este o necesitate pentru statul dumneavoastră. Puterile centrale ne-au dat toate asigurările în privința Basarabiei. Și dacă am venit în mijlocul dumneavoastră, am făcut-o anume spre a-mi da seama de greutățile și obiecțiunile care ar mai sta în calea acestui act însemnat.

În convorbirile pe care le-am avut cu reprezentanții moldovenilor și ai diferitelor fracțiuni de altă naționalitate, m-am convins că unirea se poate înfăptui fără ca ea să fie în contrazicere cu autonomia dobândită. Unirea e posibilă, făcând concesiuni obiceiurilor locale, care nu se împotrivesc unei Românii mari și împreunate (apaluze). Cu toții am chibzuit asupra acestei mari fapte și suntem siguri că orice vorbă și orice amânare ar fi păgubiitoare. A trecut ceasul vorbelor; acum e ceasul hotărârilor!

Votarea unirii

Președintele supune votului adunării declarația Blocului moldovenesc. La apel nominal se dau răspunsurile în românește și rusește. Lumea a fost plăcut impresionată de câteva

răspunsuri surprinzătoare care veneau în favorul unirii. Astfel deputații Cocârlă și Stavrii erau în fracția țărănească pentru abținere, dar au votat pentur unire. Cel din urmă și-a spus credința în aceste frumoase cuvinte: „Votez pentru unirea cu țăranii plugari din România”. Lumea l-a apludat cu căldură.

După terminarea votării, președintele Inculeț pronunță rezultatul: pentru unire – 86 voturi, abținere – 36, contra – 3 voturi și absenți – 13.

Proclamarea Unirii

În conformitate cu acest rezultat, președintele Republicii Moldovenești declară îndeplinită Unirea Basarabiei cu României.

Deputații și publicul se ridică în picioare, izbucnind în acel elan de bucurie și de însuflețire înălțătoare, care a ținut minute întregi pecetluind pentru totdeauna fericirea Basarabiei întoarsă la sânul mamei sale.

Din cartea de memorii, „Pe baricada vieții” de Onisifor Ghibu