Curtea lui Plahotniuc, condusă cu un devotament de invidiat de A.Tănase, și-a arătat în ultimele zile incisivii. Nimic nu sperie această “șestiorkă” inexpugnabilă ca o cetate medievală. Revanșa stăpânului lor devine un scop în sine, o sarcină pe viață și pe moarte, un angajament fățiș și temerar până la impertinență.

În fapt, această instituție aservită și uzurpatoare nu face nimic altceva decât să atragă focul asupra sa. Este o întreprindere de sacrificiu, menită să atragă rafalele revoltei populare asupra sa, acoperind în asemenea manieră, ca o ambrazură de sacrificiu, adevărații provocatori ai dezastrului în care am ajuns – Partidul Democrat și șeful acestuia, Vladimir Plahotniuc.

Trebuie însă să fac o mică divagație, o digresiune pe care altădată o numeam lirică.

Voi încerca să meditez asupra gradului de siguranță al cetățeanului într-o societate condusă de Păpușar, în ultimul timp, eminamente prin intermediul Curții anticonstituționale.

Așadar, dacă un judecător de la Curtea Supremă de Justiție a ajuns a fi hărțuit ziua și noaptea, fără întrerupere, de raideri și bandiți fără scrupule, asistați și acompaniați de reprezentanți ai instituțiilor de drept ale statului, despre ce siguranță cetățenească să mai discutăm? A noastră, a muritorilor de rând?! Un judecător de asemenea calibru ne spune că este în pericol, că se teme că ar putea fi lichidat, că în fiecare dimineață se uită dacă nu i-au pus încă explozibilul sub mașină, care afirmă că este urmărit și purtat în permanență de cozi dubioase și periculoase, gata în orice moment să dea lovitura!

(Și nu e singurul vânat și urmărit în cel mai banditesc mod. În curând vom veni cu alte dezvăluiri legate de urmărirea instituționalizată a altor oameni de drept, dar și de ascultare ilegală a telefoanelor, de urmărirea “privată” a acestora).

Acest judecător are și el păcatele sale. Eu însumi mă consider nedreptățit în unele decizii legate de activitatea Asociației APOLLO, dar îmi duc în continuare crucea la CEDO și sper că ni se va face dreptate.

Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că tocmai acest judecător a comis un lucru de excepție pentru justiția Republicii Moldova, și anume, în pofida practicilor generale, a refuzat să participe la devalizarea statului, a refuzat să colaboreze cu raiderii, a spus un “nu!” categoric unei grupări criminale de temut, chiar dacă se zvonește că ar fi fost sfătuit și presat de niște șefi mari de la curtea statului să le dea satisfacție.

Este, de fapt, o excepție care confirmă regula. Asemenea cazuri sunt rarisime, de obicei judecătorii noștri sunt implicați în astfel de acte criminale acceptând să colaboreze, să facă pe placul mafiei și să fie răsplătiți regește pentru fapte venale.

Paradoxal, judecătorii corupți nu pățesc nimic în această societate condusă de mafia Păpușarului, iată marea dilemă, dacă doar de o dilemă e vorba! Cu alte cuvinte, dacă lucrurile nu se vor schimba, judecătorii trebuie să continue să slujească raiderii pentru că în acest fel au de câștigat din punct de vedere material. Mai mult, cine va îndrăzni să nu execute ordinul, va păți ca Nicolae Clima. Va fi hărțuit și maltratat, va fi urmărit și speriat. I se vor înscena accidente și alte asemenea scheme criminale. Cum este posibil ca de la scurgerea mai multor zile de la înscenarea dejucată de jurnaliști să nu avem nicio reacție din partea MAI, SIS, Procuratură? De ce tac toate aceste instituții de drept? De ce nu deschide gura niciun factor politic, niciun om de stat?!

Cu referință la instituții, e foarte simplu! Pentru că sunt implicate, pentru că au participat la organizarea acestei farse criminale obraznice. Pentru că altfel nu sunt lăsate să procedeze. Aceste instituții cunosc la perfecție cum au fost efectuate atacurile raider, cum au fost devalizate diferite organizații de stat de către gruparea criminală. Voi apela la un exemplu. Un colaborator SIS, în naivitatea sa profesională, a depistat un individ care a semnat un contract fals cu o bancă  devalizată de Păpușar, bineînțeles că e vorba de un individ interpus, remunerat cu o sută-două de dolari pentru semnătură și pașaport. A fost identificat la Dubăsari, vânzând pește la piață. Vă imaginați un ins care și-a pus semnătura pe un contract de câteva milioane de euro, fals, după cum spuneam, e în realitate un vânzător de pește în Transnistria. Cu aceștia a dat lovitură după lovitură Păpușarul-Raider! Colaboratorul SIS l-a adus pe individ la Chișinău pentru a-l interoga și a afla amănunte legate de caz. Șeful acestuia, însă, l-a chemat și l-a întrebat: “Tu pentru cine lucrezi, n-ai altă ocupație? Eliberează-l imediat!” Adică i-a dat de înțeles să nu lucreze pentru stat, pentru cetățeni, pentru adevăr. Să lucreze pentru mafie, să acopere crimele Păpușarului.

Cunoaștem și alte chestiuni cutremurătoare despre unele canalii de la acest SIS politizat și rămas încă un fel de șarjă și fosilă morbidă a fostului KGB. Toate la vremea lor, ceea ce mă bucură e că și acolo mai există oameni care nu și-au pierdut onoarea și demnitatea umană!

Într-un cuvânt, am ajuns să vedem cu ochii noștri ce înseamnă un stat captiv al mafiei, ce înseamnă un stat în care instituțiile coercitive au ajuns a fi aservite și obligate să acționeze în funcție de interesele acaparatorului! Am ajuns a ne convinge ce înseamnă să te împotrivești acestui sistem cancerogen, poate abia acum conștientizăm cât de periculoși sunt acești indivizi lipsiți de scrupule, determinați să meargă până în pânzele albe pentru a-și satisface poftele diabolice.

Deciziile strigătoare la cer ale Curții anticonstituționale au pus capacul peste un vas social în plină fierbere.

Acum lucrurile au ajuns prea departe pentru a nu fi luate în serios.

Iată de ce reacția de ieri a opoziției parlamentare mi s-a părut una demnă de apreciat: Republica Moldova trebuie declarată un stat captiv și, totodată, trebuie anunțată starea excepțională!

O altă soluție nu există. Știu că papagalii Păpușarului vor face spume la gură și vor spune că e o propunere radicală, venită din partea PCRM, că e mâna Moscovei, că Europa nu ne va susține și alte bazaconii învățate pe de rost.

Dacă veni vorba, trebuie să spunem că PCRM nu mai este partidul de acum câțiva ani. Chiar dacă încă nu s-a restructurat până la capăt, fiind hărțuit și vânat de Păpușar asemeni judecătorilor incontrolabili, totuși a trecut o purificare de elemente întâmplătoare și profitoare, devenind mai ales în ultimul timp o forță politică serioasă și matură de care, cel puțin, nu ne mai este frică că va ajunge la guvernare. Dacă va fi ales de popor, sunt sigur că PCRM va avea un comportament civilizat, în interesul Republicii Moldova și va continua cursul de integrare europeană. Referitor la ideologie, mi se pare o chestie perimată și ridicolă să ne discutăm identitățile și să ne uităm prin origini în timp ce criminalii ne nimicesc și ne dau foc la casă!

Același lucru trebuie să-l cerem de la un alt partid cu o poziție parlamentară și socială solidă, capabil să ia decizii și măsuri în situații de cumpănă. Dacă e să analizăm calitatea profesională a parlamentarilor PLDM, trebuie să recunoaștem că avem de-a face cu o garnitură capabilă să facă față acestor provocări.

În această situație de restriște pentru Republica Moldova, când însăși existența ei este pusă sub semnul întrebării, când viitorul ei este confiscat de mafia criminală, speranțele noastre se îndreaptă spre conjugarea eforturilor acestor două entități constituționale, care ar putea fi sprijinite și de grupul reformator al Partidului Liberal, capabile să riposteze în modul cel mai hotărât invaziei banditismului. Colaborarea acestora trebuie să fie una extrem de clară: alegeri după decriminalizare, alegeri după scoaterea instituțiilor statului din captivitate! Tranzacțiile și negocierile cu diavolul trebuie încetate.

Există însă o singură problemă: determinarea celor doi lideri. Dacă Vlad Filat și Vladimir Voronin vor trece peste orice tentații și suspiciuni, peste interese înguste de partid, peste false incompatibilități și temeri artificiale, avem o șansă reală să ne salvăm țara. Dacă, însă, interesele meschine vor fi puse în față, ne așteaptă un fiasco politic și statal iminent și irecuperabil.

…Curtea lui Plahotniuc, anticonstituțională în esența sa, condusă cu un devotament de invidiat de A.Tănase, și-a arătat în ultimele zile incisivii. Nimic nu sperie această “șestiorkă” inexpugnabilă ca o cetate medievală. Revanșa stăpânului lor devine un scop în sine, o sarcină pe viață și pe moarte, un angajament fățiș și temerar până la impertinență.

Domnule Filat, domnule Voronin, domnilor parlamentari: Vă cerem să ne salvați Țara din mrejele captive ale mafiei criminale.

Tranzacțiile și negocierile cu diavolul trebuie încetate.

Așteptăm, ca niciodată, joia izbăvirii.