Iată-ne ajunși exact la o lună de zile de la anunțul oficial cu privire la denunțarea acordului de constituire a AIE de către una dintre componentele arcului guvernamental, PLDM.

Ultimul timp tot mai des și mai insistent se acreditează ideea că premierul Filat a greșit  când a denunțat acordul anticonstituțional de creare a alianței de guvernare, prin partajarea instituțiilor de drept. Este cam același lucru pe care-l practicau băieții cu ochi albaștri prin punerea pe același cântar a interceptărilor (ilegale) lui Filat cu gangsterismul Păpușarului sau prin evidențierea premeditată a unui așa-zis antagonism dintre liderul PLDM și stăpânul (P)ădurii (D)omnești.

Dacă cea de-a doua teză este făcătura unor indivizi montați și bine plătiți din “obsciacul” politic  banditesc, atunci cea legată de greșeala rezilierii unui act rușinos în esență, mi se pare doar o opinie subiectivă și chiar pertinentă a unor analiști și lideri de opinie.

Înțeleg că procesul integraționist a avansat în măsura în care orice derapaj politic poate fi fatal pentru destinul european al Republicii Moldova. Înțeleg că în anumite condiții concubinajul unor forțe politice cât de cât responsabile cu un partid mafiotizat ar fi putut  fi  tolerat cel mult până în toamnă, în vederea semnării acordului de asociere, dacă acest lucru reflecta starea de spirit a unei societăți ahtiate de ideea aderării cu orice preț și în orice condiții la spațiul comunitar european.

Stop! Să reținem sintagma “condiții normale”! Pentru că în condiții normale, chiar și noi, reprezentanții societății civile, am accepta, poate, un asemenea comportament. După 23 decembrie, însă, Republica Moldova a ieșit din orice  cadru legal, din orice limite ale normei juridice,  iar statul de drept a dat faliment.

Crima din (P)ădurea (D)omnească a scos în vileag întreg sistemul ticăloșit, întreg cancerul instituțiilor de drept afiliate oligarhului-Păpușar, în special cel al autorității(?) judecătorești.

Din data de 6 ianuarie și până la denunțarea acordului criminal și anticonstituțional a fost timp berechet pentru ca partizanii actului în cauză să repare, cel puțin la modul formal, consecințele crimei de după crima sângeroasă din (P)ădurea (D)omnească. Premierul, demnitarii europeni și americani au cerut în mod expres anchetarea și investigarea acestui caz de o nebănuită rezonanță socială. S-a cerut, fără echivoc, inclusiv de către Comisia de anchetă parlamentară, demisia tuturor braconierilor participanți la asasinarea statului de drept, braconieri afiliați în proporție de sută la sută sistemului oligarhic al Păpușarului. Și ce s-a întâmplat? Aproape nimic. În afară de demiterea cu scârț a lui Zubco, după ce acesta s-a prefăcut ba autosuspendat, ba în concediu plătit, ba bolnav, dar în permanență protejat de Lupu și Plahotniuc, în rest toți ceilalți au rămas în “pâine”. Chiar și celălalt Lupu, de la Moldsilva, nu a pățit nimic, scumpul său partid fiind în căutarea unui locușor călduț pentru braconierul numărul unu al țării!

Ceilalți au rămas în funcții, de parcă nimic nu s-a întâmplat, fiind acoperiți de stăpânii lor politici, dar în primul rând de ACORDUL anticonstituțional al alianței de guvernare.

Dacă un asemenea acord nu ar fi existat, statul de drept, prin intermediul CSM-ului partajat politic, l-ar fi eliminat din sistem pe zisul Ion Pleșca de la Curtea de Apel Chișinau și l-ar fi obligat să-și atârne în cui mantia neagră de “judecător”.

De asemenea, fără acest acord criminal investigarea cazurilor de omor de către procuratură și cel de braconaj de către Ministerul de Interne ar fi fost demult finalizate și trimise în judecată, în atenția unor magistrați liberi care să fi luat decizii fără a fi bănuiți de executarea unor comenzi politice și imixtiuni din partea celor care-i șantajează din gros pentru faptele lor abjecte comise la comanda protectorilor atotputernici.

Prin urmare, denunțarea acordului a fost o chestiune care trebuia făcută fără nicio reținere, cu orice consecințe, pentru că decriminalizarea statului nu poate fi făcută decât prin decriminalizarea puterii. Or, tocmai un asemenea gest venit din partea unui demnitar de asemenea rang a sporit considerabil șansele noastre de asociere la UE, a arătat europenilor că în R.Moldova există forțe capabile să riposteze dezmățului criminal.

Cel mai grav lucru care ni se poate întâmpla ar fi o nouă dezamăgire și deturnare a cursului promis.

Dacă va fi, și va fi posibilă crearea unei alianțe noi (cu bumbii vechi), trebuie, neapărat, să se țină cont de josnicia acordului caduc, fără a călca încă o dată în picioare constituția și statul de drept.

Și ăsta nu ar fi elementul definitoriu. Cei care vor constitui o nouă alianță trebuie să țină cont de faptul că societatea civilă nu va accepta o structură politică controlată de interesele mafiote ale Păpușarului.

Lustrația alianței este condiția de bază pe care o așteptăm de la negociatori. Partidele politice trebuie să aibă curajul să se debaraseze de arhitectul și beneficiarul final al atacurilor raider, de individul urmărit de Interpol, de cel pentru care imunitatea și coruperea instituțiilor statului rămâne o prioritate de neclintit.