În Republica Moldova, când nu ştii să guvernezi, schimbi agenda, arunci pe piaţă o dezbatere inutilă. E ca şi cum într-o clasă de preşcolari ai schimba diapozitivele sau ai agăţa pe tablă cartoane colorate cu diferite enunţuri.

Am avut timp de un an de zile cartonul intitulat „alegerea preşedintelui de către popor” şi toată ţara s-a mobilizat, a intrat în campanie, a uitat că i s-a furat miliardul şi chiar cămaşa de pe ea. În consecinţă, s-a ales cu un preşedinte prorus, Igor Dodon, ostil intereselor noastre naţionale, care vrea să răstoarne paradigma, să ducă Moldova în stepele Asiei.

Acum ni se arată un alt cartonaş colorat – „votul uninominal”. Partidul Democrat şi liderul său până mai ieri informal, care şi-a asumat în cele din urmă şefia partidului, Vlad Plahotniuc, ne spune că urgenţa nr. 1 a Republicii Moldova este schimbarea sistemului electoral în aşa fel ca parlamentarii să fie controlaţi de alegători, să poarte o responsabilitate în faţa lor şi chiar să fie demişi dacă nu îndreptăţesc încrederea poporului (…şi a coordonatorului). Dar peste toate, votul uninominal, ne asigură dl Plahotniuc, va pune capăt traseismului şi corupţiei politice în Legislativ.

E bizar să-l auzi vorbind de responsabilitate politică şi blamând traseismul parlamentar pe cel care a dezmembrat partide votate de cetăţeni la alegerile din noiembrie 2014, pe cel care a format prin corupere şi şantaj o majoritate de strânsură, compusă tocmai din traseişti. Politicieni care au controlat Procuratura, justiţia şi alte instituţii ale statului şi n-au fost în stare să combată corupţia care macină celula de rezistenţă a acestui stat – pentru că aplicarea legii i-ar fi vizat chiar pe ei – acum inventează subterfugii, false teme de dezbateri pentru a se menţine la putere, întrucât sondajele îi situează sub pragul electoral. Trebuia găsită o metodă prin care electoratul să fie aburit, dus cu vorba, ca să-i aleagă pe aceiaşi potentaţi corupţi, sub o altă titulatură. Nu guvernăm, manevrăm cartonaşe colorate, inventăm jocuri cu mărgele de sticlă. Noul sistem electoral propus de PD este un teren în care regula va fi dictată de actualii deţinători ai puterii. Alături de ei se pregătesc să-şi ia tainul şi socialiştii pro-ruşi, creditaţi cu cele mai mari şanse.

A doua zi după lansarea oficială a uninominalului au apărut o sumedenie de spoturi TV (pregătite din timp), sondaje şi talk-show-uri menite să „implementeze” ideea coordonatorului. Campania de promovare mizează pe un slogan simplu: „votul tău – deputatul tău”. Publicul este cumpărat cu o idee ieftină şi populistă, puţini oameni se întreabă cum va funcţiona în realitate un Parlament ales pe circumscripţii uninominale. Nici listele de partid nu erau o fericire, dar măcar acolo se mai putea menţine o solidaritate politică, o viziune comună asupra unor strategii şi programe de dezvoltare pentru ţară. Or, ce doctrină îi va ţine împreună pe nişte deputaţi, zişi independenţi, decât interesul lor egoist?

Uninominalul în variantă PD face ca viitorul Parlament să fie şi mai detestabil, unul fără echivalent în istoria Republicii Moldova. Vom avea un Parlament compus din oameni de tipul lui Plahotniuc şi Shor, care pur şi simplu îşi vor cumpăra jilţurile de deputaţi. O bordură vopsită, o şcoală cârpită, nişte pungi cu orez, un concert cu artificii sau un meci de fotbal cu majorete vor fi suficiente ca să convingi poporul adus la sapă de lemn că îl vei reprezenta cu demnitate!

Propagandiştii guvernării preiau şi denaturează idei şi concepte ale Opoziţiei, cum este şi aceea de meritocraţie, asupra căreia insistă, de pildă, Partidul Acţiune şi Solidaritate al Maiei Sandu. Trebuie să credem că aleşii uninominalii – baronii locali, căci despre ei vorbim – vor fi selectaţi pe criteriul valorii, moralităţii, devotamentului pentru binele comun?… Absurd! Prioritară în Moldova nu este anularea listelor de partid, ca mecanism de formare a puterii legislative, ci revizuirea radicală a modului de finanţare a formaţiunilor politice, stabilirea unei grile de integritate pentru cei aleşi, adoptarea unei Legi a lustraţiei care să cureţe scena politică nu doar de foştii ştabi comunişti şi de agenţii KGB, ci să-i ţină departe de funcţiile publice şi pe indivizii penali, care încearcă să-şi securizeze averile dobândite prin hoţie, ajungând în Parlament.

Nu e clar nici mecanismul retragerii susţinerii populare pentru deputatul care „nu-şi face treaba”, cum spune Plahotniuc într-un limbaj simplu şi pe înţeles. Or, comentariile analiştilor independenţi şi ale Opoziţiei proeuropene tocmai aceste aspecte evocă: în ce mod vor fi retraşi deputaţii compromişi, cum se vor forma majorităţi parlamentare, cum se va guverna?… Sunt breşe serioase care demonstrează că adevărata miză a uninominalului promovat de PD nu este responsabilizarea clasei conducătoare, ci salvarea ei de la „înecul” politic.

Şi cum uninominalul, la moldoveni, va fi o competiţie contracost, s-ar putea să-l vedem resuscitat şi pe fugarul Usatîi, aflat în urmărire generală. Nu va fi o problemă pentru Procuratură să ne anunţe că acuzaţiile la adresa primarului de Bălţi au fost exagerate, căci, la urma urmei, şi Ilan Shor, după ce a contribuit la „drenarea” miliardului de dolari din băncile moldoveneşti, dar pârându-l pe cine trebuie şi cum trebuie, a redevenit „un om de onoare” (în accepţiunea siciliană a termenului) şi poate intra în cursa electorală.

Există şi alte, uriaşe, pericole. Implicarea în alegeri pe circumscripţii uninominale a regiunii transnistrene – un teritoriu controlat de Rusia – va bloca orice speranţă europeană a Moldovei. La multele critici care au fost formulate, se mai poate adăuga că uninominalul propus de PD reprezintă şi o federalizare mascată. Principalii actori de pe scena politică – grupările lui Plahotniuc şi Dodon – îşi vor împărţi zonele de influenţă, vor face un troc de genul: tu îţi aduci în Parlament oameni din Transnistria şi din Autonomia Găgăuză, în schimb nu vei avea pretenţii în raioanele în care mi-am asigurat un bazin electoral, unde mi-am băgat eu banii.

Uninominalul lui Plahotniuc este de asemenea o manevră de excludere a diasporei din jocul politic, în special a diasporei occidentale, cea care la recentele alegeri prezidenţiale a demonstrat că reprezintă o forţă de temut pentru „statul captiv”. Diaspora va primi câteva locuri în Parlament, unde vor nimeri, desigur, persoane verificate şi loiale regimului oligarhic, şi astfel capacitatea concetăţenilor noştri din ţările europene şi de dincolo de Ocean de a influenţa destinul naţional, în sensul asigurării parcursului românesc şi european, va fi anihilată.

Uninominalul, despre care unii susţin că se va transforma până la urmă într-un sistem de vot mixt, a fost lansat ca să abată atenţia de la adevăratele probleme ale Republicii Moldova – corupţia celor de sus şi sărăcia lucie a celor de jos. E făcută să consume în van energiile unei societăţi debusolate, infectate de posturi de propagandă locală şi de torentul de dezinformare rusesc revărsat de pe micile ecrane. O dezbatere toxică, inoportună, care se va solda cu îndepărtarea Moldovei de pe calea europeană.

Alegerile democratice constituie unul dintre drepturile fundamentale dobândite în zorii independenţei. Acum şi acest drept ar putea fi uzurpat, mânjit, transformat într-un teatru de marionete. Iar poporul, asemeni prizonierilor înlănţuiţi din peştera lui Platon, va urmări defilarea unor umbre caraghioase pe un perete din faţa sa, despre care va trebui să creadă că este însăşi realitatea sau, mai exact, expresia voinţei sale libere de a alege şi de a fi ales.

Vitalie Ciobanu