În ultimii ani, relația dintre Chișinău și Bruxelles s-a răcit considerabil. Răbdarea Uniunii Europene cu derapajele tot mai dese ale Republicii Moldova pare a fi atins o limită, iar încrederea în reformele promise de Chișinău este cvasi inexistentă.

Modificarea sistemului electoral în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția,  anularea cu cântec a alegerilor de la Chișinău și recenta expulzare a profesorilor suspectați de a fi „guleniști” fac din Moldova o țara mai apropiată de valorile Rusiei lui Putin sau Turciei lui Erdogan.

Iar vizita sultanului Erdogan la porțile Chișinăului vine într-un moment critic pentru clasa politică de la Chișinău: izolată de Bruxelles,  nevoia acesteia de „prieteni” este din ce în ce mai stringentă. De preferat unii care să nu impună și reforme sau standarde democratice. Și, în afară de Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan se înscrie cel mai bine pe această filieră a celor care cer doar adoptarea unor interese comune, nu și asumarea de valori occidentale.

Vizita lui Erdogan a fost pe lista dorințelor lui Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, încă din primele zile de mandat de când a lansat invitația la o întâlnire cu ambasadorul Turciei la Chișinău.  Anunțată inițial pentru Mai 2017, aceasta a fost amânată succesiv, motiv tocmai bun de cultivare a „bunelor relații” moldo-turcești.

În Iulie 2017, familia lui Igor Dodon petrecea în stațiunea turcă Antalya, „un cadou oferit de președintele turc”, după cum scria acesta pe Facebook, iar câteva luni mai târziu primea un nou cadou: renovarea clădirii Administrației Prezidențiale, inclusiv dotarea acesteia cu mobilier. Recent, în Iulie 2018, urmare a unei decizii îndelung contestate de opoziție și societatea civilă, guvernul „pro european” de la Chișinău a selectat constructorul primei săli polivalente din capitala Moldovei în parteneriat public-privat:  un investitor turc.

Dar relația dintre Turcia și Moldova își are un ultim episod în Septembrie 2018, odată cu reținerea celor șapte angajați de la liceul „Orizont” și expulzați în aceeași zi în Turcia. Cu un avion Air Moldova către un fost aeroport militar, după cum scria presa de peste Prut. Mâna lungă a regimului Erdogan a ajuns și la Chișinău. O serie de gafe și neconcordanțe între declarațiile publice ale oficialilor din Moldova au întregit un tablou sumbru pe care opoziția l-a catalogat drept „vânzarea cetățenilor turci în schimbul reparației Președinției și construcției Arenei Chișinău”.

Acesta este contextul vizitei lui Erdogan la Chișinău. Primit de Igor Dodon, având întâlniri cu prim-ministrul Filip, dar și o cină de lucru cu liderul de facto al Republicii Moldova, Vladimir Plahotniuc,  blocând în prima zi a vizitei sale Chișinăul. Erdogan și-a petrecut a doua zi în Moldova la Comrat,  Găgăuzia, unde orașul a fost împânzit de steaguri turcești și poze cu noul sultan al Turciei pe mai toate clădirile administrative, într-un exces de servitute.

Mișcarea de Rezistență „ACUM”, conturată în jurul partidelor Acțiune și Solidaritate, al Maiei Sandu, și Demnitate și Adevăr, al lui Andrei Năstase, a fost singura care a reacționat și a organizat un protest în fața Ambasadei Turciei.  Societatea civilă de peste Prut a cerut și ea întoarcerea cetățenilor turci în Republica Moldova a căror expulzare „a avut la bază interese politice și s-a făcut cu încălcarea prevederilor legislației naționale și a tratatelor internaționale în domeniul drepturilor omului”

Doar că nici pe agenda guvernului de la Chișinău, nici pe agenda Președinției,  subiectul cetățenilor turci nu a fost de interes. Moldova are nevoie de noi prieteni căci povestea cu vectorul pro european al Moldovei este din ce în mai greu de crezut la Bruxelles chiar dacă, mai nou, partidul din jurul controversatului Vladimir Plahotniuc vrea să introducă integrarea europeană în Constituție.Un titlu al Deutsche Welle parafrazează perfect această situație: „Instituie dictatură, acoperindu-se cu retorică pro-europeană”.

Poziția Republicii Moldova înainte de alegerile parlamentare din febuarie 2019 este dificilă. Semi izolată de partenerii europeni, guvernul de la Chișinău are totuși nevoie să marșeze pe miza integrării europene pentru a câștiga capital electoral. Apariția unor noi partide politice pro europene a îngreunat teribil narațiunea Partidului Democrat de peste Prut, care își juca mereu cartea în opoziție cu vectorul pro rusesc al Partidului Socialist. Apropierea de Turcia nu doar că aduce un flux nou de capital și „recunoaștere internațională”, dar este și mai apropiată ideologic de valorile pe care le are establishmentul de la Chișinău.

Derapajele dese ale guvernului de la Chișinău au fost mult prea mult timp tolerate de un Bruxelles ce a preferat să închidă ochii la situația reală de peste Prut. Și nici în 2019 situația din Moldova nu va fi sub lumina reflectoarelor la Bruxelles, aflat în fața Brexitului, procesul de negociere privind noul Cadru Financiar Multianualși alegerilor europene.

Cât privește Bucureștiul, Partidul Democrat din Moldova a beneficiat din plin de suportul Partidului Social Democrat de la București, unul din puținii actori europeni ce girează guvernul de la Chișinău, dar și de lipsa de interes a Președintelui Klaus Iohannis față de Republica Moldova, deși aproape 80% din moldovenii ce au votat în turul doi al alegerilor prezidențiale l-au ales tocmai pentru o schimbare de paradigmă la București.

Urmările se văd acum. Chișinăul, similar cu Bucureștiul , caută prieteni în țările cu standarde democratice reduse. Erdogan vine la Chișinău, iar Viorica Dăncilă merge spre Turcia, Emiratele Unite și Kuwait. Ambele guvernări sunt semi izolate de partenerii europeni.

Tot ca valoare de simbol, Erdogan nu a venit cu mâna goală la Chișinău, ci a donat Moldovei două autospeciale de intervenție, similare cu cele folosite de către forțele de ordine turce în timpul protestelor din piața Taksim. Protestele nu sunt agreate nici la Istanbul sau Ankara, Chișinău și nici la București.

Alexandru Damian

Sursa:contributors.ro