Cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost anunţarea de către primarul Ilie Bolojan a două noi proiecte cu fonduri UE în valoare de 24 milioane euro, pentru decongestionarea traficului pe axa rutieră cea mai problematică a oraşului, între podul Dacia şi zona Cantemir, cu pasaje subterane, favorizarea mijloacelor de transport în comun şi multe, multe detalii inginereşti, precum exacavarea la 4 metri şi relocarea reţelelor de utilităţi…

În mod normal, afirmaţia de mai sus ar fi o contradicţie în termeni: cum să fie un anunţ eveniment? Asta, însă, numai dacă în cazul primarului Oradiei n-ar cântări decisiv cel puţin două amănunte. Unu: că toate promisiunile pe care le-a enunţat, încă de la intrarea lui pe scena publică, au devenit fapte, şi doi: că Ilie Bolojan a făcut din Oradea oraşul cel mai eficient inclusiv în atragerea de fonduri UE, anul trecut adjudecând mai mulţi bani decât toate celelalte reşedinţe de judeţ din România la un loc: 14,3 milioane euro din 16,7 milioane (83% din total), conform datelor oficiale ale Guvernului. Ca să înţelegem performanţa, să amintim că pe locul doi este Giurgiu, cu doar 820.000 euro, adică 5,73% din cât a reuşit Oradea.

În aceste condiţii, anunţul făcut de Bolojan este în sine o garanţie a transformării vorbelor în realitate, şi orice orădean cu scaun la cap are, prin urmare, motive de încredere în conducerea oraşului şi în viitorul acestuia, deci în creşterea calităţii propriei vieţi. Nu e un elogiu nemeritat adus edilului, ci o constatare de bun-simţ despre o perspectivă tonică într-un mediu românesc în general sărăcit de optimism.

Problema e că pentru un orădean şi în general pentru un bihorean, este inevitabilă comparaţia cu cei care conduc judeţul, iar aici lucrurile nu mai justifică speranţa. Ba dimpotrivă. La jumătatea mandatului, şefii Consiliului Judeţean nu au avut onestitatea să-şi prezinte bilanţul, dar cei care au curiozitatea să le inventarieze isprăvile pot concluziona numai că n-au urmărit niciun „fir roşu”.

Nu doar că Treimea Pasztor-Mang-Bodea n-a fost aptă să articuleze o viziune de dezvoltare a judeţului, dar rezultatele însele, ale fiecăruia la un loc şi ale tuturor laolaltă sunt penibile: Aeroportul e în curs de abandonare, iar Muzeul, tot nefinalizat, are mai puţini vizitatori şi, implicit, încasări mai subţiri decât un film slab la Multiplex. În tot Bihorul nu există nici măcar un singur parc industrial, iar sistemul de gestionare a deşeurilor zace pe hârtie fiindcă şefii judeţului nu sunt capabili să scoată la licitaţie operarea acestuia. Drumurile judeţene cele mai circulate sunt varză, dar se aruncă asfalt pe unele mai bune doar fiindcă trec prin comune cu primari UDMR şi PSD. Marele proiect strategic, pentru care Pasztor se lăuda în 2016 că va cere „suprafinanţare” (12-14 milioane euro, în loc de 10-12), s-a blegit ajungând la 8,5 milioane euro şi, mai grav, golit de ce era mai important, adică fără al doilea accelerator de particule pentru Centrul Oncologic.

Simpla comparaţie, pe cifre, nu pe epitete, arată singură cât câştigă Oradea cu un primar serios şi cât pierde judeţul cu trei neputincioşi nevizitaţi de idei.

Articol semnat de Adrian Criş, pentru E Bihoreanul

(20 accesari)