Vom avea vot uninominal. Este ceea ce propune PDM, iar dacă propune PDM, e ca şi făcut. Ce înseamnă însă votul uninominal? Aparent, ştim răspunsul la această întrebare: este vorba de un sistem electoral opus celui proporţional sau „pe liste”.

Cu alte cuvinte, candidaţii pentru legislativ sunt individuali şi sunt aleşi direct, pe circumscripţii, după formula „o circumscripţie – un mandat”. Presa nu ne spune însă care va fi metoda aleasă pentru votul uninominal, nici partidele: ca de obicei, dezbatem o chestiune de interes public fără a-i cunoaşte detaliile.

În lume există peste zece metode: scrutin uninominal majoritar în două tururi sau majoritar absolut, votul alternativ, votul prin aprobare, după metoda Borda, după metoda Condorcet etc. Din câte am înţeles/ intuit eu din discursurile unor lideri de partid şi ale unor experţi, se va opta pentru votul uninominal relativ, cu un singur tur de scrutin. Prin urmare, candidatul care obţine majoritatea, fie şi relativă, a voturilor exprimate ajunge în Parlament. Mai simplu, poţi deveni deputat chiar şi cu 20% din sufragii, dacă ceilalţi candidaţi întrunesc un scor mai mic.

Metoda este importantă şi nu trebuie neglijată. Se crede, de pildă, că scrutinul uninominal majoritar în două tururi este ceva mai democratic decât cel care se desfăşoară într-un singur tur, deoarece solicită candidatului majoritatea absolută a voturilor pentru accederea în Parlament. Dincolo de metodă însă mai există o problemă: votul uninominal s-a dovedit a fi o practică de succes doar în ţările cu cele mai solide tradiţii democratice (Marea Britanie, Canada, SUA). Multe democraţii europene nu au riscat să introducă acest sistem electoral în ciuda avantajelor sale evidente, cel mai mare fiind posibilitatea de a retrage mandatul deputatului ales şi substituirea acestuia în urma unui scrutin repetat. Ce să mai vorbim de ţări precum Ucraina, unde sistemul electoral mixt, în loc să genereze o guvernare stabilă şi responsabilă, a declanşat, între altele, două revoluţii şi a adus ţara în prag de război?

În cazul unui electorat atât de manipulabil precum este cel moldovenesc, scrutinul uninominal va fi al doilea mare pas spre instaurarea de facto a unui regim dictatorial (primul pas fiind deja făcut şi constând în acapararea totală a justiţiei). Chiar dacă admitem că intenţiile autorilor proiectului se limitează doar la păstrarea controlului asupra legislativului, un sistem electoral de acest gen va produce inevitabil dictatură într-o ţară ca Republica Moldova.

Orice s-ar spune despre popularitatea scăzută a PDM în sondaje, este evident că pârghiile administrative şi cele mediatice vor fi capabile să asigure candidaţilor săi majorităţi relative în provincie (preşedintele Dodon ştie ce ştie atunci când se declară împotriva modificării codului electoral).

Şi mai greu de crezut este că aceasta îi va face pe deţinătorii de mandat mai responsabili faţă de alegători: de neimaginat situaţia în care locuitorii revoltaţi ai unui raion, pătrunşi cu toţii de o înaltă conştiinţă civică, retrag un mandat de deputat. Dar e aproape imposibil de presupus că, după ce vor obţine o majoritate confortabilă în Parlament prin control administrativ, deputaţii „uninominali” vor rezista ispitei de a consolida în timp presiunea aparatului pentru a-şi asigura, de fiecare dată, minimul de voturi necesar.

Adrian Ciubotaru