26 mai 1995, o zi de doliu naţional! Ştefan Bănică, actorul îndrăgit de o ţară întreagă se stingea la doar 61 de ani
Ștefan Bănică s-a născut la 11 noiembrie 1933, la Călărași. A fost un actor complex de teatru și film. S-a remarcat şi ca un cântăreţ talentat, datorită vocii deosebite şi stilului inconfundabil de interpretare. Printre cele mai celebre piese muzicale interpretate se numără: „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”.

Fiul său, Ștefan Bănică Junior, i-a urmat cariera atât în actorie, dar mai ales în muzică, iar alături de tatăl său a scos o piesă lansată după moartea părintelui: „Cum am ajuns să te iubesc”.

Zeci de filme nemuritoare!

Filmografia sa cuprinde peste 20 de filme în care a demonstrat harul artistic plin de umor şi o inteligenţă intuitivă şi plină de şarm în filme din care reamintim:” Brigada Diverse intra în acţiune ” (1970), ” Brigada Diverse în alertă ” (1971), ” Păcală „(1974), ” Nea Marin Miliardar”/1974, ” De ce trag clopotele, Mitică?” (1982) şi ultimul sau film „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993).
Nemuritoare, însă, au rămas rolurile sale pe scena Teatrului de Revistă unde a făcut roluri memorabile, ridicând publicul în picioare în anii în care „ironia subtilă” a textului făcea ca oamenii să suporte mai uşor dictatura comunistă. De asemenea, a realizat şi un cuplu comic alături de Stela Popescu în spectacole de revistă și divertisment la televiziune.

O lecţie de viaţă!

În 1972, când avea doar 5 ani, fiul său, Ştefan Bănică Jr., a fost unul dintre spectatorii din primul rând al piesei „O scrisoare pierdută“ care se juca la teatrul Bulandra în regia lui Liviu Ciulei, cu o distribuţie impresionantă: Toma Caragiu, Rodica Tăpălaga, Octavian Cotescu, Mariana Mihut, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu. Juniorul nu înţelesese mare lucru din ceea ce se întâmplase pe scenă, ci îl atrăsese sabia lui Pristanda. La finalul piesei, tatăl l-a luat în braţe, l-a urcat pe scenă şi i-a aplecat capul, l-a împins să se încline în semn de respect faţă de public, un gest pe care Ştefan nu l-a uitat niciodată! 20 de ani mai târziu, acesta avea să urce pe aceeaşi scenă, de astă dată ca actor…

sursa: observator.tv