Procesul intentat de Partidul Democrat Agrar din Moldova (P.D.A.M.) publicației „Glasul Națiunii”, sub pretextul unei cauze civile este de fapt un proces politic.

„Vina publicației (care a ajuns deja la numărul 200) este aceea de a fi publicat în luna iunie, un articol intitulat „Agrarienii au câștigat alegerile?”. Articolul este o analiză a campaniei electorale din 1994 și a felului în care au fost câștigate alegerile din februarie de agrarieni. Printre altele, autorul articolului afirmă despre câțiva dintre liderii P.D.A.M că fac parte din cadrele KGB. Printre cei vizați se numără Dumitru Moțpan – maior în serviciul activ al actualei securități ruse, Fiodor Angheli – mulți ani corespondent al TASS_ului în România, ajuns pe statele KGB-ului maio, Nicolae Andronic – ajuns locotenent – colonel de securitate, Ivan Zabunov și Dumitru Diacov – foști reprezentanți ai agenției ITAR-TASS la București. Toți aceștia dețin în prezent posturi de conducere în Partidul Agrarian și în cadrul administrației Republicii Moldova. Articolul „incriminat” pune accentul, în mod deosebit, asupra implicării serviciilor de securitate rusești în campania electorală și influența acestora asupra rezultatelor alegerilor din februarie.

Simțindu-și demnitatea lezată, cei cinci au intentat un proces publicației „Glasul Națiunii”. Dat fiind contextul actual din Basarabia – în care sub oblăduirea și directa îndrumare a domnilor lor, a fost votată o Constituție ce nu mai recunoaște imnul național „Deșteaptă-te, române” și care acreditează ideea existenței unei „limbi moldovenești” – este greu de înțeles ce consideră domniile lor că înseamnă noțiunea de „demnitate”. Poate că în limba lor moldovenească o fi însemnând altceva decât în româna noastră. Iarcinismul lor a mers chiar mai departe: prima înfățișare a procesului a avut loc într-o zi de doliu pentru toți românii – 21 iunie. Fostul președinte al Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, Anatol Țăran, a declarat recent că „numele unora dintre reclamanții din procesul judiciar „Glasul Națiunii” – P.D.A.M. au fost prezente pe listele securității”.

„Glasul Națiunii”, purtând subtitlul „Revista reîntregirii neamului”, este prima publicație apărută în Basarabia după război cu grafie latină, cu mari eforturi (primul număr a fost tipărit la Riga, al doilea la Vilnius, abia de la numărul trei putând fi tipărit la Chișinău. Făcând abstracție de atitudinea din ultima vreme a Leonidei Lari (redactor – șef al „Glasului Națiunii”), acum domnia sa s-a văzut pusă în poziția de a apăra o cauză dreaptă, cauza culturii românești într-un teritoriu românesc ocupat. Faptul că un proces politic se poate ascunde sub forma unui proces civil nici nu îi mai șochează pe cei care au cunoscut, în „timpuri de rea pomină”, sistemul totalitar. Este un procedeu folosit deseori, și chiar cu succes. Stă în obiceiul puterilor comuniste să însceneze procese celor care li se opun. Pentru că este evident că acum, în Basarabia, are loc o bătălie între Putere și Opoziție. Dar Puterea a avut timp să pună la cale totul. Cu numai câteva luni în urmă. „Țara” publicase un articol în care făcea afirmații similare cu privire la actualii demnitari agrarieni. Atunci, însă, aceștia nu s-au simțit lezați. Poate și pentru că atunci, conform legii, despăgubirile nu puteau depăși suma de 30 de lei moldovenești (n.r. – în prezent, 1 leu moldovenesc=417 de lei românești). La scurt timp după apariția articolului din „Țara”, Codul Civil a fost modificat, astfel încât acum despăgubirile se ridică la 200 de salarii minime din partea publicației și 100 de salarii minime din partea semnatarului articolului (n.r. – salariul minim este de 18 lei moldovenești). În condițiile în care se desfășoară procesele politice Putere – Opoziție este evident că orice publicație independentă poate fi lesne împinsă la faliment sau redusă la tăcere. Iar Puterea de la Chișinău nu dorește să se oprească aici. Proiectul Legii presei pe care l-a elaborat prevede daune în valoare de 1000 salarii minime: același proiect, din fericire încă neadoptat, prevede ca ședințele de judecată în aceste cazuri să se desfășoare cu ușile închise. Acțiunea anticomunistă, bine dirijată, lovește acum puternic în tot ceea ce înseamnă cultură, mai ales în presă.

Alexandra Fusoi