La 2 septembrie 1990, la Tiraspol, ”congresul deputaților de toate nivelele” a proclamat ”republica moldovenească sovietică socialistă nistreană în componența URSS” – așa a fost ”oficializat” acest proiect separatist, scopul căruia era menținerea RM în componența URSS.

La 2 septembrie 2018, la Tiraspol, după 28 de ani, – festivități, parada militară. ”Poporul transnistrian multinațional” din răsputeri și-a demonstrat entuziasmul. Scopul ”conflictului Transnistrean” a rămas același, – menținerea întregii RM în componența proiectului imperial al lui Putin. Din această cauză Rusia n-a recunoscut independența ”rmn” și încearcă, pe toate căile posibile, să creeze o situație, când va reuși să înghită întreaga RM.

Motivele, pentru Putin, sunt următoarele:

Pentru aceasta, Putin intenționează să impună Ucrainei, istovite și derutate, un ”statut juridic special” pentru teritoriile ocupate de Rusia în regiunile Donețk și Lugansk. Or, anterior, Putin dorește să impună un asemenea ”statut juridic special” în cazul RM, prezentându-l Occidentului, care începe să obosească de problemele Ucrainei, drept ”istorie de succes” și un precedent pozitiv.

Putin, care a devenit o parie în lumea civilizată, dorește să revină în calitate de ”pacificator” și lider politic, capabil să rezolve conflicte ”înghețate” de aproape trei decenii! Și, ”soluționarea pașnică a conflictului Transnistrean” ar putea servi drept trambulină pentru revenirea lui Putin.

Lui Putin nu i-a reușit să asiste, la 25 noiembrie 2003, la Chișinău, la semnarea de către vasalii săi, Vladimir Voronin și Igor Smitrnov, a ”Memorandumului Kozak”, apărut în urma ”diplomației de navetă” a trimisului special Dmitrii Kozak între Chișinău și Tiraspol. Atunci, în 2003, au intervenit americanii și Voronin ”s-a răzgândit” (de parcă el era capabil să ”gândească”!).

Acuma Putin lucrează mult mai temeinic! Relațiile RM cu UE de facto sunt rupte și, în caz de ”ceva”, UE n-are nici o pârghie pentru a opri un asemenea scenariu. În plus, Dmitrii Kozak, pentru început, se va ocupa de campania electorală a lui Igor Dodon, – făcut de Plahotniuc ”președinte”. Aici se va implica și Kiril Gundeaev, în pofida catastrofei ce se prefigurează pentru Biserica Ortodoxă Rusă în urma obținerii autocefaliei de către Biserica din Ucraina.

Aici vor fi și ”foruri economice”, și ”deschiderea, în urma discuțiilor lui Dodon cu Putin, a pieței ruse” pentru producția companiilor ce ”stau bine” cu PSRM. Și se va încerca isterizarea situației cu ”apărarea limbii ruse”. Despre ”lupta” cu ”unionismul” și cu NATO – nici nu face de pomenit – această ”luptă” va continua atâta timp cât măcar un alegător se va lăsa prostit cu aceste sperietori.

Și nu va fi de mirare, dacă americanilor cu Trump al lor li se va prezenta, după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, nu mofturile personale ale lui Voronin, cum a fost în 2003, ci ”voința poporului multinațional moldovenesc”, care, după ce l-a votat pe Dodon, ar putea lesne să voteze masiv și ”dodonismul”, chiar dacă sistemul electoral mixt nițel îl defavorizează în raport cu cel proporțional. O, atunci nici un Ambasador american nu va comunica cu nici un oficial moldovean fără avizul lui Dmitrii Kozak!

În schimb, Putin va reveni la scenariul nerealizat la 25 noiembrie 2003. Și, undeva în noiembrie 2019, Putin ar putea sosi la Chișinău pentru ca în prezența lui, vasalii (agentura) lui de la Chișinău, Tiraspol și Comrat să semneze ceva de tipul ”Memorandumului Kozak” actualizat. O! În asemenea situația chiar și Merkel se va lăsa bătută cu toate deciziile de la Mensk!

Însă, propun să mai lăsăm în pace scenariile conspirologice cu Putin și să revenim la ”noi” – cetățenii RM și atitudinea noastră față de ”Conflictul Transnistrean”.

Prima fază a conflictului, – cea ”fierbinte”, a for marcată prin implicarea activă a cetățenilor de rând, – la luptă ”pentru integritatea teritorială a țării” au plecat voluntarii. Ei, la rândul lor, erau susținuți de comunitățile din satele de baștină. Personal i-am cunoscut pe voluntari care, înainte de a pleca pe linia frontului, s-au înțeles între ei că dacă cineva din ei va muri în lupte, atunci ceilalți, rămași în viață, vor avea grijă de copiii rămași orfani. Personal i-am cunoscut pe tinerii ofițeri moldoveni din Armata Sovietică care, renunțând la funcții și carieră, au fugit acasă pentru a se înrola în Armata Națională de abia creată. Au luptat polițiștii, cu toate că nu poliția trebuie să stea în tranșee și să lupte cu mercenari și unitățile armate din fosta Armata a 14-a. Au luptat cei din stânga Nistrului care ulterior au fost nevoiți noaptea cu bărcile să-și evacueze familiile pe malul drept pentru a le salva de exterminarea fizică.

În Israel liderii politici cei mai puternici sunt, de regulă, veterani ai luptelor pentru apărarea țării lor. ”Ai noștri” cine sunt?

Vreau să fiu înțeles corect, – majoritatea din 1990-1992 nu se repezea să lupte pentru integritatea țării, apariția căreia nici n-au dorit-o. Majoritatea stătea în vizuinele lor și era dominată de frica neînțelegerii celora ce se întâmpla, fiind șocată de colapsul URSS.

Și totuși – majoritatea absolută simțea cel puțin, că în Transnistria se întâmplă ceva grav, pe când atitudinea față de conflict, față de agresiunea Rusiei, era la temelia poziționării politice a oricărui deputat.

Au trecut aproape trei decenii. Societatea a devenit absolut indiferentă în raport cu această problemă existențială pentru proiectul statalității RM. Pe când malurile Nistrului demult s-au reunit prin contrabandă, corupție și afaceri comune. Poate cineva să-mi explice de ce până-n prezent nu avem interconexiuni ale rețelelor electrice și a celor de gaz cu România (UE)? Și asta în situația când, încă la 16 noiembrie 2005, Vasile Tarlev și Călin Popescu-Tericeanu au cerut bani de la Jose Manuel Barosso pentru interconectarea rețelelor electrice?

Nici un deputat din Parlamentul RM nu este deranjat de faptul că nu poate păși pe podul de la Gura Bâcului, ”deschis” cu mare tam-tam de Filip și Krasnoseliskii.

Din februarie 2002 este oficializat formatul ”pentalateral”, dar nimeni nu este deranjat de faptul că acest format din start a fost impus de Rusia, cu statutul ei de ”mediator”, în calitate de capcană pentru RM.

Guvernanții ”noștri” tac mâlc despre faptul că toate privatizările anunțate în Transnistria, – de la Uzina Metalurgică Moldovenească și până la Centrala de la Cuciurgan, sunt ilegale.

Guvernanții ”noștri” îi tratează pe propriii alegători ca pe o turmă, lipsită de demnitate, memorie și rațiune. Să te aștepți după aceasta ca ei să fie preocupați de soarta și drepturile celora din stânga Nistrului?

Respectiv, bieții opozanți ai separatismului din stânga Nistrului au răbdat cât au răbdat și, în sfârșit, și-au dat seama că nimeni din cei de la Chișinău nu are de gând să-i apere. Și acuma-i găsești și-n Irlanda de Nord, și-n California etc.

Da cum altfel, când aveau în fața lor experiența ”grupului Ilașcu” – la 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

De, Ilie Ilașcu a scăpat de moarte și, în mai 2001, a fost eliberat, deoarece Rusia i-a propus ca el să retragă Dosarul de la CEDO în schimbul eliberării camarazilor. Dosarul n-a fost retras, CEDO a condamnat Rusia. Însă, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov Popa au stat câite 12-15 ani în închisoarea din Transnistria. Cineva mai ține minte numele și sacrificiul lor? Statul RM a făcut ceva pentru eliberarea lor?

De, și Rusia s-a ciocnit de problema separatismului. Numai cât a costat cele două războaie în Cecenia! Totuși, să ne uităm la soarta celor trei Președinți ai Ichkeriei, legitim aleși:

Dzhokhar Dudayev, – ucis la 21 aprilie 1996;

Zelimhan Yandarbiev, – ucis la 13 februarie 2004 în urma unui atac terorist comis de agenții ruși în Doha, Katar;

Aslan Maskhadov, – ucis la 8 martie 2005.

Da cum se simt Igori Smirnov, Evghenii Șevciuk și Vadim Krasnoseliskii? Foarte bine! Igori Smirnov, – cel pătat de sângele romanticilor care au lutat și au murit pentru ”integritatea teritorială a Moldovei”, născut la 23 octombrie 1941 în Kamceatka, fiind amator de bărci cu motor, se plimbă pe Marea Neagră, trăind într-un castel dintr-o suburbie luxoasă a Odesei – Sovinyon se numește.

Cum credeți, – ce ar trebui el să gândească despre ”noi”, cei cu Dodon (și Plahotniuc) în frunte? Când în fruntea ”MGB”-ului de la Tiraspol este un ”frate de suflet” al lui Dodon – Ghebos îi spune, născut în raionul Ungheni.

Să vă prezint lista celora de la Tiraspol, care liber vin la Chișinău după instrucțiuni la Ambasada Rusiei, care duc instrucțiuni la Președinție?

Să-i numesc pe nume pe cei din ”administrația” de la Tiraspol căre public declară că ”moldovenii sunt niște tâmpiți, deoarece mănâncă mămăligă”? Se angajează cineva (Plahotniuc, Candu, Dodon, Șor etc.) să-i contrazică?

Cu alte cuvinte, RM, în limitele teritoriului său recunoscut de comunitatea internațională, a ajuns să se transforme în trei centre de degradare, – Chișinău, Tiraspol și Comrat. Această degradare este determinată de esența clanurilor mafiote de la Chișinău și Tiraspol și este monitorizată, stimulată și ghidată de regimul lui Putin.

Eu, personal, mai mult timp m-am abținut să scriu despre subiectul Transnistrean. Și asta în situația când decenii în urmă, cu mai multă lume bună, am ajuns la concluzia că această problemă poate fi soluționată!

Despre protestele din 26-27 august deja nu se vorbește! ”Căsuța noastră, – cuibușor de nebunii” – nu altceva!

Și totuși – o destăinuire. Când scriu ceva – nu pierd speranța să răzbat la sufletele/rațiunea oamenilor. Și am obiceiul, chiar inconștient, să caut expresii, comparații mai ”mustoase” pentru ca scrisele mele să nu-i lase pe oameni indiferenți.

Despre 2 septembrie la Tiraspol am decis să scriu în momentul când mi-am adus aminte despre un caz, când un medic a fost învinuit (și condamnat) pentru faptul că a violat mai multe paciente la Internatul Psihoneurologic de la Bălți.

Or, Moldovioara noastră (pe ambele maluri ale Nistrului), în opinia mea personală, tot mai evident degradează spre un Internat Psihoneurologic, în care medicii (mafioții de pe ambele maluri ale Nistrului) își violează nestingherit pacienții (populația). Iar dna Berdilă (doar ca simbol!) are grija ca nimic să nu afecteze erecția mafioților.

Putin, când îl vede pe Dodon – creatura lui Plahotniuc, zâmbește și așteaptă ziua, când va fi invitat să ”reîntregească” Moldova. Și nici nu se teme că S.I.E. de la București o să-i facă vreo ”podleană”.

Aștept să fiu contrazis.

P.S. Da Vlad Plahotniuc a auzit cândva despre Herostratus?

Oazu Nantoi,

Cotidianul.md