Rusia utilizează trupele de pace staţionate în regiunea separatistă Transnistria pentru susţinerea regimului de la Tiraspol, afirmă un oficial de la Pentagon, citat de AFP.

Presiunile Rusiei nu se limitează la Ucraina, a declarat Derek Chollet, consilier al Pentagonului responsabil de Securitatea Internaţională. „Republica Moldova, spre exemplu, are trupe ruse pe teritoriul său, teoretic forţe de menţinere a păcii, dar acestea susţin regiunea separatistă Transnistria”, a acuzat Chollet.

„Acţiunile ruse în Europa şi în zona Eurasia ar putea conduce Statele Unite să reexamineze dispozitivul militar şi necesităţile în privinţa deplasărilor viitoare de trupe, a exerciţiilor militare şi antrenamentelor în regiune”, a precizat Derek Chollet. Oficialul nu a oferit însă detalii despre reexaminarea dispozitivului militar american, relatează Mediafax.

Chollet a făcut aceste declarații în cursul unei audieri în fața membrilor Comisiei Forţelor Armate a Camerei Reprezentanţilor.

Referindu-se la „intervenţia militară ilegală a Rusiei în Ucraina”, Chollet a arătat că aceste acţiuni modifică „peisajul de securitate în Europa” și constituie o sursă de instabilitate la frontierele NATO.

sursa: digi24.ro

În Parlament sunt rivali, dar după serviciu sunt vecini de cartier. Vorbim despre liberal-democratul Valeriu Streleţ, preşedintele Parlamentului Igor Corman şi deputatul neafiliat Zinaida Greceanîi, fost membru PCRM. 

Toţi trei şi-au construit case de milioane în acelaşi cartier de lux din sectorul Râşcani al capitalei.

Unul dintre cei mai bogaţi deputaţi din Republica Moldova, preşedintele fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, locuieşte într-o casă cu două nivele, cu o suprafaţă de 172 de metri părtraţi.

Locuinţa lui Streleţ are pereţii exteriori finisaţi cu piatră albă de Cosăuţi, iar acoperişul este din ţiglă maronie. Valoarea cadastrală a imobilului este de peste 2 milioane de lei.

Pe casa deputatului multimilionar din PLDM sunt instalate mai multe camere de supraveghere, iar de securitate are grijă o firmă privată de pază. Impunătoarea locuinţă a fost ridicată în aproape doi ani, terenul fiind cumpărat în 2010, iar casa dată în exploatare în 2012.

Potrivit declaraţiei de avere, pe lângă casa de lux, Streleţ mai deţine două apartamente în capitală, cu o valoare cadastrală de aproximativ 800 de mii de lei, dar şi trei terenuri în suburbii, în valoare de peste 300 de mii de lei.

O întreprindere deţinută în proporţie de 100 de procente i-a adus anul trecut un venit din dividente de peste 3,2 milioane de lei, cu un milion mai puţin decât în 2012. Firma respectivă costa 5400 de lei în 2009 şi a ajuns să coste de 83 de ori mai mult în 2010, când deputatul indică o valoare de 450 de mii de lei.

Întrebat cum de a reuşit un asemenea salt, Streleţ a explicat că preţul valorilor mobiliare a crescut din contul venitului neîncasat. În 2012 legislatorul a vândut două automobile, Mitsubishi şi Toyota, ambele cu o vechime de patru ani, iar în schimb şi-a procurat două maşini nou-nouţe – un Audi Q5 şi un VW Touareg. A plătit pentru ambele peste 1 600 000 de lei. Deputatul mai are 5 conturi bancare în care păstrează 7 mii de euro şi peste 90 de mii de lei.

În vecinătatea lui Streleţ locuieşte şi spicherul Igor Corman. În declaraţia de venit pentru 2009, când a devenit deputat, indica doar un salariu anual de aproximativ 73 de mii de lei şi o maşină BMW de 13 mii de euro. Peste un an însă, şi-a cumpărat un teren de peste 5 ari în valoare de aproape 400 de mii de lei, pe care până în 2012 a zidit casa de aproape 200 de metri pătraţi, cu o valoare cadastrală de aproximativ 2 300 000 de lei.

Igor Corman nu a răspuns la telefon pentru a spune din ce surse şi-a cumpărat terenul şi şi-a construit locuinţa. Potrivit declaraţiei sale de avere, din funcţia de preşedinte al Parlamentului, Igor Corman a încasat în 2013 peste 180 de mii de lei, iar soţia sa, care îşi face doctoratul la Berlin, a adus în bugetul familiei 6300 de euro.

Nu departe e şi casa deputatului neafiliat, Zinaida Greceanîi. Ex-comunista are o locuinţă de 273 de metri pătraţi, în care locuieşte din 2007. Imobilul este evaluat de Oficiul Cadastral la 1,2 milioane de lei.

Potrivit declaraţiei de avere, Zinaida Greceanîi nu are afaceri, iar singurul venit în 2013 a fost salariul, pensia şi o îndemnizaţie din care a acumulat peste 260 de mii de lei.

Parlamentarul indică în declaraţie şi un împrumut de aproape 600 de mii de lei contractat acum 10 ani, pe care urmează să-l ramburseze până în 2017. Anume din aceşti bani, precum şi din sursele obţinute din vânzarea unui apartament şi-ar fi construit locuinţa din cartierul de lux.

sursa: jurnal.md

Într-un sat pierdut printre crestele Munţilor Banatului oamenii îşi lasă banii la marginea drumului şi apoi îşi văd liniştiţi de treburi.

Locuitorii din satul Eibenthall, judeţul Mehedinţi, îşi lasă aproape zilnic sacoşa cu banii de pâine atârnată de un stâlp. „Nu ia nimeni banii, că la noi nu se fură. Vine băiatul cu pâine şi-i ia. Dacă necesită, mai pune şi restul”, a declarat o femeie.

Oamenii din Eibenthall au acest obicei de ani de zile şi nu au de gând să renunţe la el. „Nu ne-am pierdut obiceiul. Suntem într-un sat liniştit, suntem siguri unul pe altul că nimeni nu ia”, a spus o localnică.

Când vine maşina cu pâine, şoferul dă semnalul în sat. Cei care sunt acasă vin să-şi ia pâinea. Ceilalţi o găsesc în plasele puse pe stâlp. „Din cauză că viaţa este grea, oamenii au învăţat să se ajute unii pe alţii şi nu se fură. Toate maşinile sunt cu uşile deschise, cu cheile în contact, bicicletele sunt lăsate pe marginea drumului”, a declarat profesorul satului.

„Suntem o comunitate de etnie cehă, nu ne furăm căciula unii la alţii şi acest obicei îl avem din 1996”, a spus primarul din Dubova, Victor Doscocil.

sursa: romaniatv.net

Republica Moldova ar trebui să aibă o armată de două ori mai mare decât permite Constituția. Cel puțin așa consideră fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuța.

„Parlamentul a aprobat un efectiv militar de 6500 și 1500 de civili. La momentul actual cifra este mai mică. Consider că armata trebuie să fie mai mare. O țară care are un conflict înghețat pe teritoriul său trebuie să dețină o armată de cel puțin un procent din numărul populației. Dacă te declari stat neutru, trebuie să poți să te aperi”, a declarat Vitalie Marinuța la Ora Expertizei de la Jurnal TV.

Fostul ministru al Apărării a declarat că șeful statului trebuia să convoace Consiliul Suprem de Securitate încă acum câteva săptămâni.

„Consiliul este puțin întârziat. Ar fi fost necesar să se fi desfășurat acum câteva săptămâni, imediat după referendumul din Crimeea sau înainte ca ministrul de Externe să plece la Moscova, pentru a transmite un mesaj pregătit în domeniul securității și apărării. Faptul că Consiliul a avut loc după vizita de la Moscova denotă că probabil au existat unele discuții în culise. După Consiliu președintele a spus că armata trebuie să fie vigilentă, iar ministrul a primit ordin să pregătească echipamentul militar”, a mai spus Vitalie Marinuța.

Fostul oficial a menționat că soldații din Armata Națională au pregătirea necesară pentru a face față unui eventual conflict, dar echipamentul și tehnica militară sunt învechite.

„Armata noastră este pregătită în funcție de resursele alocate. Nu sunt de acord că armata este într-o situație deplorabilă. Armata este într-o stare destul de bună. Ministrul (n.r. – noul ministru al Apărării, Valeriu Troenco) a spus că tehnica este destul de bună, pentru că a fost făcută de ruși. Nu sunt de acord. Poate a fost cândva bună, dar orice tehnică are un termen de exploatare. Marea majoritate a tehnicii militare a Republicii Moldova este moștenită din perioada Uniunii Sovietice. Dar în ceea ce ține de efectiv, soldați și ofițeri, aceasta este bogăția noastră națională. De multe ori au demonstrat că pot face față. În prezent, în jur la 50 la sută din soldații din Armata Națională pot să-și îndeplinească misiunea”, a mai spus Marinuța.

Amintim că preşedintele Nicolae Timofti a cerut armatei să fie pregătită în caz de provocări, ce ar putea avea loc înainte de semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb. Anunțul a fost făcut de noul ministru al Apărării, Valeriu Troenco, după ședința Consiliului Suprem de Securitate, la care s-a discutat situația tensionată din Ucraina şi impactul acesteia asupra Moldovei.

Valeriu Troenco a declarat că arsenalul sovietic pe care armata îl are în dotare va fi pregătit. Şi asta pentru că Moldova nu dispune de resurse financiare pentru a achiziţiona echipament modern. Chiar dacă a dat asigurări că în ţară va fi pace, președintele Nicolae Timofti spune că trebuie să facem faţă tuturor greutăților care pot apărea pe parcurs.

sursa: jurnal.md

Destinul artistic al lui Nicolae Sulac, susceptibil de transfigurare artistică în virtutea itinerarului biografic surprinzător al copilului orfan de la Sadâc, s-a constituit în formula talentului cu care a fost dăruit şi a căutărilor permanente în spaţiul culturii autentice. Descendent dintr-un mediu prin excelenţă folcloric (satul moldovenesc din sudul Basarabiei, cu tradiţiile şi valorile lui imuabile), Nicolae Sulac (un autodidact) s-a format la izvorul autentic al muzicii populare, devenind ulterior ctitorul unei veritabile şcoli în acest domeniu, la care au învăţat contemporanii săi şi care rămâne un punct de referinţă pentru următoarele generaţii de interpreţi.

Bogata activitate artistică a lui Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, s. Sadâc, Cahul – d. 6 aprilie 2003, Chişinău) a cuprins aproape o jumătate de veac, timp în care s-a manifestat ca interpret, compozitor şi poet. Absorbit mereu de febra creaţiei, a căutat să potrivească sunetul şi cuvântul pentru a exprima un gând sau o fărâmă de suflet, rămânând întotdeauna, asemeni marilor creatori, în aşteptarea unui cântec fără pereche, încă necântat, ce i-ar fi exprimat plenar esenţa fiinţei. Vocaţia materializării impulsului creator s-a conjugat cu o impresionantă capacitate de muncă, manifestată în abnegaţia cu care a cules, de la sursă, folclorul neaoş plin de energii tăinuite, pentru a le valorifica autenticitatea, precum şi în colaborarea fructuoasă cu numeroase formaţii şi orchestre de muzică populară de la noi – Fluieraş (Filarmonica de Stat din Moldova, dirijor Serghei Lunchevici), Lăutarii I(dirijori Mircea Oţel şi Gheorghe Usaci), ansamblul de dansuri populare Joc, Lăutarii II (dirijor Nicolae Botgros), care marchează perioada de aur a activităţii sale artistice, Mioriţa (dirijor Vasile Goia),Doina Moldovei (avându-l la pupitru pe acelaşi dirijor), Balada (dirijor Anatol Viţu), Mugurel (dirijor Ion Dascăl) etc.

Deţinător al mai multor distincţii şi titluri onorifice, printre care Artist emerit al R.S.S.M. (1964), Artist al poporului din R.S.S.M. (1967) şi din U.R.S.S. (1989), Ordinul de Onoare al R.S.S.M. (1986) şiOrdinul Republicii (1992), Nicolae Sulac s-a învrednicit de cel mai important titlu pe care îl poate obţine un interpret – „rapsod al neamului”. Or, fiind suflet din sufletul poporului, artistul a pus în „circulaţie” melodii „cu glas de patimi omeneşti”, alimentate de dorul şi jalea basarabeanului în special, de aspiraţiile şi năzuinţele românului în general. Calitatea de a „capta” fondul latent neexprimat şi vibraţia lăuntrică a creatorului anonim transformate în cântec definesc formula prin care s-a impus Nicolae Sulac în muzica noastră populară, marca de identitate a artistului fiind armonizarea tuturor componentelor limbajului muzical – motive de largă circulaţie, idei alimentate de viziunea poporului despre lume, imagini şi mijloace stilistice de mare forţă ideatică şi sugestivă – şi exprimarea lor printr-un timbru vocal şi o manieră de interpretare de excepţie.

Talentul inconfundabil al lui Nicolae Sulac a fost înalt apreciat atât de publicul amator, cât şi de profesioniştii muzicii autohtone şi mondiale. Ilustrativă în acest sens este afirmaţia marelui compozitor rus Dmitri Şostakovici, care, vrăjit de talentul interpretului, menţiona: „Sulac – nastoiaşciaia narodnaia jemciujina!” (Sulac este o veritabilă perlă din popor). În aceeaşi ordine de idei, contemporanul artistului, Ion Paulenco, invocând modul irepetabil de a cânta balada Mioriţa (în contextul multiplelor variante de vers şi de interpretare), preciza: „Omul ăsta cântă ca un filozof, ca un filozof al poporului român”. Ideea este cu atât mai pertinentă, cu cât însăşi balada, reflectând existenţa pastorală a neamului nostru, exprimă o viziune particulară (o concepţie filozofică) a românului despre lume, despre viaţă şi moarte. Păstor la propriu, practicând în copilăria orfană îndeletnicirea ce ne defineşte ontologic, înfrăţit cu doina şi dorul, care i-au alimentat aspiraţia spre zările necunoscute, Nicolae Sulac a devenit, prin intermediul muzicii, un păstor al sufletelor omeneşti, de care s-a îngrijit în permanenţă, având certitudinea că „eu însumi trebuie să cred în cântec, ca să-i fac pe alţii să creadă în el”. Sinceritatea interpretării, notă definitorie a personalităţii artistului, transpare din trăirea intensă a cântecului și dăruirea de sine, realizând astfel o identificare de substanţă cu publicul atins de vraja melodiilor sale.

Pe de altă parte, a fost mai mult decât un interpret. A fost un adevărat homo folcloricus, cu toate calităţile inerente acestuia – neîntrecut povestitor, uzitând de un limbaj savuros şi plin de tâlc, posesor al unei formule de viaţă înscrisă în tiparele omeniei şi ale demnităţii, creator „trăindîn zarea dorului” şi care prin dor (de mamă, de ţară, de frumos) a reuşit să ne ţină „laolaltă şi dimpreună”, în sensul eminescian al expresiei. Întreaga creaţie a artistului – nu doar cântecele, ci şi scrierile în proză, adunate în volumul sugestiv Vorba lungă – bogăţia omului – are, pe lângă virtuţile estetice incontestabile, şi o funcţie etică bine definită, or, exprimând, prin prisma unor realităţi sociale, politice, culturale, un adevăr despre noi, aceasta îşi propune remodelarea chipului moral al individului, din perspectiva valorilor general-umane şi a înţelepciunii populare pe care o exprimă. În acest sens, şi artistul, şi creaţia lui depăşesc epoca pe care au reprezentat-o.

Patrimoniul naţional pus în valoare de Nicolae Sulac include un vast repertoriu de cântece autentice şi creaţii realizate în cheie folclorică, ce relevă predilecţia interpretului pentru speciile populare consacrate: doine, balade, cântece de haiducie, de recruţie, ostăşeşti, de petreceri şi de nuntă, de glumă şi voie bună, de dragoste şi jale etc. Memorabile sunt piesele „Foaie verde ca aluna”, „Dor de mamă”, „Puiu, cucule”, „La o margine de drum” ş.a. care se vor păstra în fonoteca de aur a muzicii noastre populare. Menţionăm, de asemenea, producţiile cinematografice inspirate de creaţia maestrului – „Pe urmele Mioriţei”, regizor Valeriu Gagiu, şi „În memoria lui Nicolae Sulac”, regizor Alexei Sârbu –, care surprind aspecte revelatorii din viaţa şi activitatea artistului, consfințindu-i destinul de excepție.

Un act de recunoaştere a valorii marelui rapsod a fost apariţia volumului Nicolae Sulac în amintiri, cronici şi imagini, editat de către Alexandrina şi Alexandru Rusu cu prilejul aniversării a 70-a din ziua naşterii maestrului şi lansat la 28 septembrie 2006 în incinta Filarmonicii de Stat „Serghei Lunchevici”. Albumul omagial evocă personalitatea interpretului situat între realitate şi legendă, fixând reperele itinerarului biografic şi artistic, consemnând situaţii şi evenimente semnificative din activitatea acestuia, surprinse de cei care i-au fost în preajmă: familie, prieteni, colegi de breaslă, admiratori ai talentului său etc.

În memoria artistului, prin efortul Fundaţiei „Nicolae Sulac”, a fost restabilită Casa Muzeu din satul de baştină, cu perspectiva obţinerii statutului de Muzeu Republican în cadrul Ministerului Culturii. Şcoala din localitate, Şcoala muzicală din Floreşti, precum şi o altă instituţie de învăţământ preuniversitar din municipiul Chişinău (fosta Școală nr. 39) poartă numele interpretului, înveşnicindu-i-l, aşa cum sufletul lui rămâne veşnic prin cântecele care ni le-a lăsat şi în care a ars continuu spre a reînvia şi a dăinui în universul de valori al culturii naţionale.

sursa: limbaromana.md

Rusia, a doua cea mai mare putere militară a lumii, s-a implicat în forţă în conflictul din Ucraina, iar toată lumea aşteaptă acum răspunsul Statelor Unite. Deşi este puţin probabil un conflict militar între cele două superputeri, iată cum arată forţele militare ale celor două ţări. Cu un buget alocat armatei de 650 de miliarde de dolari anul trecut, Statele Unite domină Rusia la capitolul forţe aeriene şi navale, Rusia având un avantaj în ceea ce priveşte forţele terestre. Dacă SUA şi Rusia ocupă primele două poziţii în clasamentul forţelor militare la nivel mondial, România se află pe poziţia 51.

Rusia SUA Ucraina România

Populaţie totală (mil. locuitori) 145.5 316.7 44.6 21.8

Cadre militare active 766.000 1.4 mil. 160.000 73.350

Cadre militare în rezervă (milioane) 2,48 0,85 1 0,08

Forţe terestre:

Tancuri 15.500 8.325 4.112 1.100

Vehicule blindate 27.607 25.782 6.431 1.535

Tunuri autopropulsate 5.990 1.934 1.203 0

Piese de artilerie tractate 4.625 1.791 1.000 1.360

Lansatoare de rachete 3.781 1.330 626 188

Forţe aeriene

Avioane 3.082 13.683 400 129

Elicoptere 973 6.012 93 82

Forţe navale:

Portavioane 1 10 0 0

Fregate 4 15 1 3

Distrugătoare 13 62 0 0

Corvete 74 0 7 0

Submarine 63 72 1 0

Buget apărare 2013 (mld. dolari) 76,6 612,5 4,9 2,1

Sursă: zf.ro

„Лидер ни в коем случае не должен быть эгоистом,циником и аморальным”

(Academicianul Gheorghe Duca în interviul dat gazetei «Эксперт новостей» din 28 martie 2014)

Академией наук
Верховодит вор ДукДук.
У чужих крадет идеи
Слово в слово, без затей,
А жене отдал лицеи,
UnivER добавил ей.

(Folclor academic după A.S. Puşchin)

1. Academicianul Gheorghe Duca are dreptate – dînsul nu poate fi lider în nici un caz

V-a ieşit un sfînt din gură, dle acad. Gheorghe Duca, cînd aţi pronunţat axiomaticul adevăr din primul epigraf precum că, un om imoral nu poate fi lider. Dar şi anonimul autor al celui de al doilea epigraf a pronunţat un alt adevăr indiscutabil: Dumneavostră sînteţi plagiator, adică hoţ/tîlhar intelectual, deci, prin definiţie – un imoral. Puse alături, aceste două adevăruri, cu necruţarea de fier a logicii, conduc la inevitabila concluzie: Dumneavoastră, dle acad. Duca nu puteţi fi lider în nici un domeniu, cu atît mai puţin în nobila sferă a intelectului (ştiinţa şi inovarea) deoarece sînteţi un imoral.

Stimaţi membri ai Asambleei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, dovada plagiatului de către dl Duca urmează imediat şi Vă rog respectuos, înainte de a vota preşedintele Academiei pe data de 17 aprilie 2014 să meditaţi asupra faptului de furt intelectual săvîrşit de Duca. Dacă credeţi că această hoţie este compatibilă cu funcţia de Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), Vă rog să aduceţi argumentele necesare în folosul acestei compatibilităţi, îndeosebi stăruiţi-Vă, Vă rog, ca aceste argumente să fie convingătoare pentru tînăra generaţie.

Din cîte cunoaşteţi cu certitudine, hoţia de idei se numeşte plagiat şi constituie cea mai dezonorantă şi descalificantă caracteristică a unui om de ştiinţă, îndeosebi dacă acesta pretinde la o funcţie de conducere în acest domeniu al intelectului. Cum tratează lumea civilizată hoţia intelectuală putem elucida prin exemplul Germaniei (ţara care actualmente reprezintă motorul economiei europene) de cu circa un an în urmă, cînd ministrul educaţiei acestei ţări a demisionat, în urma acuzatiilor de plagiat. În februarie 2013 ministrul german al Educatiei, Annette Schavan, a demisionat, la cateva zile dupa ce Universitatea din Dusseldorf i-a restras titlul de doctor, intrucît o comisie a acesteia a stabilit că ministrul a plagiat în teza sa de doctorat de acum mai bine de 30 de ani. Decizia a fost o lovitura dura pentru Merkel pe acele timpuri, cu atît mai mult cu cît dna Schavan din timpul primului guvern Merkel, adică din 2005 a deţinut portofoliul de ministru al Educatiei si Ştiinţei.
Schavan nu a fost primul politician german de rang înalt acuzat de plagiat în ultimii ani. În martie 2011, Karl-Theodor von Guttenberg, ministru al Apărării şi unul dintre cei mai populari politicieni germani, a fost nevoit să demisioneze după ce s-a dovedit că a copiat o mare parte din lucrarea sa de doctorat. De asemenea, in iunie 2011, Universitatea din Heidelberg i-a retras titlul de doctor europarlamentarului german Silvana Koch-Mehrin. Acesta a demisionat din funcţia de vicepresedinte al Parlamentului European după ce acuzaţiile de plagiat au iesit la iveală.

După această excursie în dramele ce ţin de proprietatea intelectuală din inima Uniunii Europene, haideţi să ne întoarcem la realităţile Republicii Moldova. Mai mulţi oameni de ştiinţă mi-au vorbit în ultimii, cel puţin, cinci ani despre plagierile dlui acad. Duca. S-au temut să-mi aducă dovezi concrete din frica să nu rămînă fără ultima bucăţică de pîine. După mai multe discuţii pe această temă, m-am împăcat cu gîndul că nimeni n-o să-mi mărturisească furtul intelecltual al lui Duca şi am dat uitării acest subiect pentru mai mult timp, dar într-o bună zi, am realizat cu stupoare că acest individ m-a furat şi pe mine. M-a furat în cea mai faimoasă carte a sa în calitatea dînsului de manager suprem al ştiinţei moldoveneşti – „Contribuţii la societatea bazată pe cunoaştere” – carte editată în română în 2009 şi tradusă în rusă şi engleză în mai multe sute sau chiar mii de exemplare.

Necrezîndu-mi ochilor la ceea ce lecturam în cartea numită, am adresat pe 10.03.2014 o cerere instanţei supreme responsabile de protecţia drepturilor de autor şi anume Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI), cu solicitarea „… să examineze materialele anexate (în care materiale am reprodus articolul meu din 2004 şi preluarea integrală a acestuia de către Duca în 2007) şi să se expună asupra faptului, dacă „… mi-au fost încălcate drepturile mele de autor…”. Directorul general al AGEPI Lilia Bolocan a răspuns la această cerere a mea prin scrisoarea cu nr. 603, din 01.04.2014, menţionînd că, „În ceea ce priveşte utilizarea unor citate, acestea sînt permise fără consimţămîntul autorului sau altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii, dacă sînt de proporţii reduse în cadrul altei opere realizate în scopuri de cercetare sau critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil. Prin urmare, Legea nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe interzice preluarea integrală a unor opere protejate de dreptul de autor se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi, iar orice exemplar al obiectelor dreptului de autor a cărui reproducere şi distribuire atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut. Respectiv, încălcarea drepturilor de autor atragere răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz. Astfel, orice persoană care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă şi să solicite recunoaşterea drepturilor lor…”.

Aşadar, AGEPI, în persoana directorului său general, confirmă că, acad. Duca, după vechiul său obicei, a încălcat legea şi de data aceasta, şi anume copiind cuvînt cu cuvînt în 2007 ceea ce a fost publicat sub numele meu în 2004. Căci pentru acestă copiere el nu a avut nici un consimţămînt de la mine, nu mi-a plătit nici o remuneraţie, nu mi-a indicat numele şi nu a făcut nici o trimitere la ceea ce am publicat în 2004.

Actualmente nu am timp şi nici plăcere să umblu prin judecăţi cu Duca, dar nici nu este nevoie de sentinţele acestor instanţe deoarece fiecare om care posedă cea mai elementară raţiune poate deduce că individul m-a plagiat. Că este un clasic plagiat se poate convinge oricine, dacă face efortul să compare textele expuse paralel pe verticalele ce urmează:

Etc., etc. etc…

Etc., etc, etc…

Desigur, nu are nici un rost să obosesc cititorul cu tocmai 0,4 coli de autor (acesta-i volumul aproximativ al textului meu pe care acad. Duca l-a plagiat cuvînt cu cuvînt). Oricine doreşte, poate să mă contacteze la telefonul 068612172 şi eu cu plăcere îi voi pune la dispoziţie copiile întregului articol original (publicat în 2004) şi a celor două articole plagiate integral, semnate şi publicate de fostul preşedinte al AŞM Duca în anul 2007. Vreau doar să-i pun dlui Duca două întrebări în legătură cu plagiatul demonstrat mai sus. Prima întrebare a apărut cînd am citit ultimul alineat al scrisorii pomenite deja în acest text (nr. 603, din 01.04.2004) şi în prin care alineat doamna Lilia Bolocan, director general al AGEPI îmi comunică: „Astfel, orice persoană care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă şi să solicite recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri (art. 63 din Legea nr. 139/2010 privind drepturile de autor şi conexe), inclusiv prin achitarea unei compesaţii de la 500 pînă la 500000 lei dreptul încălcat.”.

Ştiind că şi suma maximă, adică jumătate de milion de lei este ceva neesenţial pentru buzunarul Dumneavoastră, după această comunicare a dnei Bolocan, totuşi Vă întreb dle Duca: care ar fi suma echitabilă pe care aşi putea s-o pretind cînd, în timpul apropiat, Vă voi ataca în instanţa de judecată pentru plagiat ? Căci gurile rele zvonesc prin tîrgul Chişinăului precum că clădirile, terenurile şi conturile bancare pe care le posedaţi Dumneavoastră însumează minimum – minimorum circa 5 milioane Euro. Nu pot nici afirma, dar nici infirma acestă cifră astronomică pentru un personaj din ştiinţă şi inovare, deaceea eu de unul singur nu pot decide ce compensaţie să pretind de la Dumneavoastră în instanţa de judecată, cu atît mai mult că, pe de altă parte, nu cunosc aşa amănunte ca de exemlu: ce tiraj are cartea „Contribuţii la societtaea bazată pe cunoaştere”, în care carte m-aţi plagiat. Contează şi diferenţierea acestui tiraj pe limbile în care a fost publicată cartea – română, engleză şi rusă, căci puterea de cumpărare a cetăţenilor care trăiesc în spaţiile vorbitoare de fiecare din aceste trei limbi sînt absolut diferite, iar gradul de încredere, că anume Dumneavoastră sînteţi autorul celor scrise în această carte în cele trei spaţii este deasemenea total diferit.

A doua întrebare care inevitabil s-a iscat în mintea mea, dle Duca, după am descoperit că sînteţi perfect capabil de plagiere este: care e numărul anunţat de publicaţii a căror autor Dumneavostră pretindeţi că sînteţi în comparaţie cu numărul de publicaţii a unor faimoşi genii ai ştiinţei, cum ar fi, de exemplu, Albert Einstein şi Sigmund Freud, care nu au avut nici o funcţie de conducere în stat sau în ştiinţă, precum aţi avut Dumneavoastră mereu în ultimii cel puţin 15 ani, ci doar au făcut ştiinţă în fiecare zi şi noapte pe tot parcursul întregii lor vieţi din tinereţe pînă la moarte. Pretindeţi dle Duca, că aţi publicat 70 manuale şi monografii, 150 brevete de invenţie şi peste 1500 de articole în reviste internaţionale şi naţionale. În lumina acestor cifre Albert Einstein şi Sigmund Freud s-ar fi simţit, cel puţin, umiliţi, căci, pe parcursul întregii lor vieţi, primul din aceşti doi corifei, Einstein a acumulat doar 320 de publicaţii ştiinţifice, iar al doilea, Freud – doar 345. Prin ce miracol supraomenesc aţi reuşit să-i întreceţi cel puţin de 5 ori la capitolul „publicaţii ştiinţifice” pe Einstein şi Freud, avînd în CV – ul Dumneavostră etapele de manager cu responsabilităţi uriaşe la nivel naţional, cum ar fi:

1998-2001 – Preşedinte al Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă, Învăţămînt şi Mijloace de Informare în Masă a Parlamentului Republicii Moldova
2001-2004 – Ministru al Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului din Moldova
2004 – februarie 2014 – Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei ?

2. Academicianul Duca a trecut comunitatea ştiinţifică prin foc şi sabie, înjumătăţind-o, îmbătrînind-o şi ineficientizînd-o

Alegerile preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), care vor avea loc pe 17 aprilie 2014 sînt de o importanţă crucială, deoarece, dacă nu va face alegerea potrivită, comunitatea noastră ştiinţifică riscă cu propria dispariţie. Căci cu ritmurile pe care le-a instituit de reducere a numărului de cercetători ştiinţifici dl Duca, în calitatea sa eventuală de preşedinte al Academiei cu al teilea mandat, are nevoie de încă exact 10 ani pentru a termina opera sa de Killer al ştiinţei din Republica Moldova (6 ani de preşedinţie vrea să-şi asigure acum, la alegerile din 17 aprilie 2014, iar mai apoi, cine ştie, poate îşi mai asigură şi al patrulea mandat căci zice vorba veche: „Pînă atunci, ori moare măgarul, ori piere samarul.”). Acest Terminator al ştinţei noastre cu numele Duca proclamă sus şi tare şi mulţi sau încremenit sub vraja şi groaza acestei vorbe: „I will be back” („Eu voi veni din nou”) precum faimosul actor Arnold Schwarzenegger, a pronunţat-o încă în 1984 întrun film de science fiction de pe atunci. Dacă eroul lui Schwarzenegger a revenit doar în imaginile de pe ecrane, Duca vrea să se împlînte iarăşi în chiar viaţa reală a ştiinţei în calitate de lider suprem a acesteia. Vrea să vină din nou cu orice preţ, fie şi nelegitim fie şi abuziv.

Domnilor membri ai Asambleei AŞM, opriţi-l pe Duca – Terminatorul ştiinţei! Vă stă în puteri să faceţi acest lucru pe 17 aprilie 2014 prin votul Domniilor Vostre ! Pe urmă va fi tîrziu şi o să Vă fie teribil de ruşine să Vă uitaţi în ochii discipolilor voştri, tinerilor, care vin în ştiinţă cu aceleaşi vise şi speranţe nobile cu care aţi venit şi voi cu mulţi ani în urmă. Aceşti tineri au nevoie, în primul rînd, de exemple de corectitudine şi demnitate pe care să le urmeze.

Cineva ar putea spune că eu mă isterizez excesiv pe această temă a alegerilor preşedintelui Academiei. Deloc, domnii mei! Despre eventualul pericol al dispariţiei comunităţii noastre ştiinţifice avertizează datele oficiale spicuite chiar din voluminoasele broşuri editate anual de Academia de Ştiinţe a Moldovei cu lapidara denumire „Raport privind activitatea managerială şi rezultatele ştiinţifice principale obţinute în sfera ştiinţei şi inovării”. În lumina acestor rapoarte din ultimii 10 ani, fiind condusă pe tot parcursul de acad. Gheorghe Duca, ştiinţa Republicii Moldova arată de parcă a fost trecută prin foc şi sabie.

Fiţi atenţi, Vă rog, este vorba de componenta principală a elitei intelectuale a societăţii, de autorii de invenţii şi generatorii de idei, personalităţi cu deosebite capacităţi de creaţie – oameni care, în toate timpurile şi la toate poparele au fost, sînt şi mereu vor fi consideraţi de cea mai mare valoare pentru prosperitatea şi spiritualitatea unui stat.          Reperele de comparaţie sînt anul 2003, antecedent venirii în februarie 2004 a dlui Duca la puterea absolută în ştiinţă şi anul 2013, rezultatele ştiinţifice ale căruia au fost raportate la Adunarea Asambleei AŞM din 27 martie curent.

Dezastrul potenţialului uman al ştiinţei şi inovării în perioda 2003-2013 este elucidat în tabelul 1, în care sînt indicate secţiile ştiinţifice şi universităţile cu cele mai mari pierderi. În primul rînd, Vă rog să observaţi că în mai puţin de 10 ani (din 2005 pînă în 2013) numărul cercetătorilor ştiinţifici s-a redus de 2 (!) ori, adică de la 6528 pînă la 3212.

Deosebit de grav este faptul, că cei mai valoroşi dintre angajaţii acestei sfere (doctorii în ştiinţe şi doctorii habilitaţi), pe an ce trece sînt tot mai puţini şi mai bătrîni. Astfel, dacă în 2003 acestă categorie avea în componenta sa circa 25% de persoane mai în vîrstă de 60 ani, atunci în 2013 – 40% (725 din 1817). Dacă e să–i luăm doar pe doctorii habilitaţi atunci situaţia e şi mai tristă: în 2013 peste 67% (291 persoane) din aceştea erau angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării avînd vîrsta mai mare de 60 ani. N-au întinerit nici academicienii şi nici membrii corespondenţi ai Academiei. Membrii titulari ai AŞM în 2003 aveau vîrsta medie de 72 ani, iar în 2013 – 72,4 ani. Membrii corespondenţi ai AŞM au ajuns în acest răstimp în mediu de la 69 ani pînă la 73,5 ani. Sincer le doresc mulţi ani înainte, dar amintesc cu amărăciune că, speranţa de viaţă a bărbăţilor în Republica Moldova (adică a absolutei majorităţi ai angajaţilor din ştiinţă) este de 67 ani.

Tabelul 1. Numărul de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării din Republica Moldova

 Acest sinistru tabel cu nr. 1 denotă că în Republica Moldova, pe parcursul ultimului deceniu a avut loc un genocid al ştiinţei departamentale şi universitare. Dacă raportăm domeniile de care ţin aceste ştiinţe la priorităţile de dezvoltare ale Republicii Moldova şi la necesitatea de asigurare a securităţilor identitare, alimentare şi de sănătate ale statului nostru, ne vedem în drept să întrebăm:

1)       De ce pe de o parte, în ultimle săptămîni, fariseic, cu o ipocrizie împinsă pînă la absurd, în scopuri exclusiv egoiste de PR electoral, atunci cînd orice mişcare cu iz politic, ce poate să zădărnicească semnarea acordului de asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană este absolut condamnabilă (îndeosebi în contextul crizei politice din Ucraina), acad. Duca promovează iniţiative scandaloase de inaugurare şi demolare a monumentelor din faţa Academiei, fapt ce ar pune sub riscuri majore această semnare prin dezbinarea societăţii moldoveneşti, iar pe de altă parte, timp de 10 ani cu o insistenţă şi meticulozitate diabolică a diminuat treptat şi pe neobsrvate, de trei (!) ori numărului de angajaţi ai Secţiei de Ştiinţe Umanistice şi Arte, componentă a Academiei, care e responsabilă de cercetările ştiinţifice privind istoria, arta şi limba română?

2)       De ce avînd cea mai bolnavă populaţie din Europa numărul cercetătorilor ştiinţifici ai Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei de Ştiinţe a fost redus de 2,2 ori?

3)       De ce avînd în caliatate de nucleu al economiei naţionale agricultura şi industria alimentară, iar circa 60% din populaţie fiind rurală, numărul angajaţilor şştiinţifici ai Secţiei de Ştiinţe Agricole a Academiei de Ştiinţe a fost redus de 2,8 ori ?

4)       De ce trîmbiţînd la tot colţul că, sîntem primii dintre ţările Parteneriatului Estic care au aderat la spaţiul europen de cercetare – dezvoltare, unde ştiinţa se face preponderant în universităţi, în doar ultimii 10 ani în Republica Moldova numărul de angajaţi în universităţile de maximă valoare şi prestigiu s-a redus de pînă la 14,0 ori?

Asemenea reduceri catastrofale de personal sînt explicabile şi îndreptăţite doar în condiţii de reduceri substanţiale ale volumelor de finanţare a ştiinţei, precum s-a întîmplat în Republica Molova şi în alte ţări postsocialiste pe parcursul anilor 1990-2000. Dar în 2013 alocaţiile pentru ştiinţă au fost de 334,1 milioane lei, adică de 4,9 ori mai mari decît în 2003, anul cînd Duca a devenit preşedinte al AŞM (68,1 milioane lei). Iar în primul deceniu al secolului 21, adică în anii 2000 – 2010, oricît ar părea de incredibil (vezi tabelul 2), Republica Moldova s-a situat pe primul (!) loc în lume după ritmurile de creştere a cheltuielilor pentru sfera ştiinţei şi inovării. Un efort financiar cu adevărat eroic a făcut pentru ştiinţă în acest răstim Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa. Dar care sînt efectele ?

Tabelul 2. Creşterea anuală medie a cheltuielilor pentru sfera ştiinţei şi inovării în perioada 2000 – 2010 în diferite ţări

 Mai mult, datele statistice privind ştiinţa şi inovarea denotă că, numărul celor care se ocupă ca atare de cercetarea ştiinţifăcă şi de activităţile inovaţionale raportat la numărul total al celor care sînt angajaţi în această sferă, pe parcursul ultimilor ani a suferit o schimbare dramatică în folosul aparatulului birocratic de conducere a ştiinţei şi a personalului care completează şi deserveşte infrastructura ştiinţifică (contabilili, jurişti, tehnicieni responsabili de întreţinerea clădirilor, şoferi, deridicătoare etc.). Astfel, dacă în anul 2005 cercetătorii ştiinţifici în număr de 6528 persoane constiuiau 84% din totalul de 7739 de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării, atunci în anul 2013 numărul de cercetătorii ştiinţifici s-a înjumătăţit pînă la 2908 persoane alcătuind doar 65% din numărul total de angajaţi în sfera ştiinţei şi inovării (4448 persoane).

(va urma)

Veaceslav AFANASIEV,
doctor în ştiinţe agricole, academician al Academiei de Ştiinţe Naturale din Rusia

 sursa: moldova-suverana.md

Rusia a îndemnat marţi autorităţile ucrainene să înceteze orice pregătiri în vederea unei intervenţii în regiunile proruse din estul ţării, avertizând că există perspectiva unui război civil, transmite Mediafax.

„Îndemnăm la încetarea imediată a oricăror pregătiri militare, care riscă să declanşeze un război civil”, afirmă Ministerul rus de Externe într-un comunicat difuzat marţi, în contextul în care tensiunea a crescut în mod brusc începând de duminică, după ce manifestanţi proruşi au preluat controlul asupra unor clădiri oficiale în mai multe oraşe din estul Ucrainei.

Totodată președintele Cehiei a declarat că NATO ar trebui să mobilizeze trupe în Ucraina, dacă Rusia invadează estul ţării.

„În acest caz, nu aş susţine doar ca UE să adopte sancţiunile cele mai dure posibile, dar aş spune ca NATO să fie pregătit din punct de vedere militar, de exemplu introducându-şi trupele pe teritoriul ucrainean”, a continuat preşedintele de stânga, în vârstă de 69 de ani, aflat în funcţie de un an.

Pe de altă parte, președintele a spus că federalizarea Ucrainei, după modelul Germaniei sau Elveției, nu ar fi neapărat problematică, pentru că descentralizarea și autonomia ar putea ajuta la calmarea situației.

După cum informează Digi24, mii de oameni au ieşit duminică pe străzile oraşelor din estul Ucrainei şi au atacat instituţiile guvernamentale. Protestatarii spun că vor ca regiunile Doneţk, Lugansk şi Harkov să fie alipite Rusiei. În Doneţk, mai mulţi bărbaţi înarmaţi au încercat să preia controlul asupra televiziunii, dar au fost împiedicaţi de poliţiştii ucraineni. Iar simpatizanţii pro-ruşi au cerut sprijinul Moscovei: „Ne adresăm dumneavoastră, Vladimir Vladimirovici (Putin), ca ultima noastră speranţă pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. (…) Numai o forţă de menţinere a păcii a armatei ruse poate da un semnal convingător Kievului”.

Pe fondul acestor tensiuni, fostul premier şi candidat la Preşedinţia Ucrainei, Iulia Timoşenko, s-a deplasat la Doneţk, pentru a vedea cu ochii săi situaţia din oraş. „După ce am vorbit cu oamenii, cu oamenii din Doneţk, sunt convinsă că nimeni nu vrea război. Nimeni nu vrea instabilitate. Toţi doresc pace şi calm”, a asigurat Iulia Timoșenko.

Preşedintele interimar al Ucrainei vede lucrurile dintr-o altă perspectivă. „Cetăţeni ai Ucrainei, ieri (06.04.2014 – n.r.) a început al doilea val al operaţiunilor speciale ale Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei. Inamicii Ucrainei încearcă să repete scenariul din Crimeea, dar nu îi vom lăsa”, a declarat Oleksandr Turcinov.

Toată această agitaţie din estul rusofon al Ucrainei vine la două săptămâni după ce analiştii militari de la Washington au declarat că armata rusă ar fi gata să ocupe oraşele Harkov, Lugansk şi Doneţk, apoi pe cele de pe litoralul nordic al Mării Azov, pentru a crea o legătură terestră între Federaţia Rusă şi peninsula Crimeea.

Printre cei care au tras sforile în destabilizarea situaţiei din aprilie 2009 se numără şi oligarhul Vladimir Plahotniuc. După ce a venit la putere, pe lângă faptul că a acaparat instituţiile de drept, i-a ţinut aproape pe cei care ar fi putut să-l demaşte. De această părere sunt unii deputaţi şi analişti, care afirmă că nu este o coincidenţă faptul că foştii oficiali de la ministerul de Interne – Valentin Mejinschi şi Valentin Zubic, activează în prezent într-o firmă de securitate ce aparţine controversatului om de afaceri, Vladimir Plahotniuc.

Valentin Mejinschi, fost ministru de Interne şi fost director CCCEC, iar în perioada violenţelor din aprilie 2009 – vicepremier, a ajuns să ocupe în prezent postul de administrator al companiei de pază şi securitate ARGUS-S, fondată de firma OTIV PRIME SERVICES B.V., controlată de prim-vicepreşedintele PD, Vladimir Plahotniuc. Tot aici activează şi fostul viceministru de Interne, ex-şeful statului major care a coordonat toate acţiunile forţelor de ordine în 2009, Valentin Zubic. Fapt confirmat de angajaţii firmei de securitate.

În 2011, Zubic a fost pus sub învinuire, fiind cercetat pentru neglijenţă în serviciu soldată cu urmări grave – decesul protestatarului Valeriu Boboc. Până în prezent, dosarul lui Zubic se prăfuieşte la Procuratura generală, în timp ce dosarele fostului ministru de Interne, Gheorghe Papuc şi al ex-comisarului general, Vladimir Botnari, au ajuns demult pe masa judecătorilor. În acest context, avocatul lui Papuc, Mihail Murzac, a declarat anterior că ar putea fi ceva politic la mijloc, având în vedere pentru cine lucrează în prezent şeful statului-major din aprilie 2009. Şi fostul şef al comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea cauzelor evenimentelor din aprilie 2009, Vitalie Nagacevschi, lucrează în prezent pentru Vladimir Plahotniuc, renunţând în acest scop chiar şi la mandatul de deputat. Este avocatul controversatului afacerist.

Unii deputaţi afirmă că toate aceste legături demonstrează implicarea lui Plahotniuc în evenimentele de atunci. Şi preşedintele Mişcării Populare Antimafie consideră că oligarhul a fost implicat în evenimentele de atunci, doar că împreună cu liderul PCRM, Vladimir Voronin. Analiştii afirmă că au existat mai multe grupări care şi-au urmărit interesele, iar adevărul despre 7 aprilie 2009 este ascuns prin înţelegeri între opoziţie şi guvernare.

Vladimir Plahotniuc nu a răspuns la telefon pentru a comenta acuzaţiile. Precizăm că potrivit declaraţiilor unor martori, unul dintre finii de cununie ai oligarhului Vladimir Plahotniuc, omul de afaceri, Dorin Damir, ar fi plătit cu câte 300 de dolari trei persoane, racolate de un alt personaj controversat, condamnatul pentru omor Adrian Nichifor, pentru a face depoziţii false în dosarul „7 aprilie”. Nichifor a şi fost recent condamnat la doi ani şi opt luni pentru că a determinat mai mulţi martori să spună minciuni, iar avocatul Ana Ursachi a declarat că va cere Procuraturii Generale să-l tragă la răspundere penală şi pe Damir. Acesta, însă, respinge acuzaţiile.

sursa: jurnal.md

Între 2 şi 6 aprilie s-a desfăşurat la Geneva al 42-lea Salon Internaţional de Inventică. România s-a prezentat extraordinar şi nu s-a întors cu mâna goală. Pe lângă cele 48 de premii şi medalii, dintre care 18 de aur, marele premiu din acest an a fost acordat tot unei invenţii româneşti.

Este cu atât mai îmbucurător cu cât România câştigă marele premiu pentru a treia oară în ultimii 6 ani.

Invenţia câştigătoare din acest an este un sistem de camere capabile să urmărească o mişcare, să o recunoască şi să facă un montaj de imagini pe care să le restituie instantaneu, sub formă de film personalizat, deţinătorilor de smartphone.

Din păcate, însă, la noi în ţară, cercetarea nu se bucură de prea multă atenţie. Investiţiile publice în acest domeniu sunt încă cu mult sub media europeană

Spre exemplu, potrivit datelor INS, în 2012, cheltuielile făcute pentru cercetare-dezvoltare au totalizat puţin peste 2,8 miliarde de lei, adică 0,49% din PIB. Suma este de patru ori mai mică decât media europeană, de aproape 2%.

Îngrijorător este faptul că nici bani europeni nu am reusit să atragem cât ar fi trebuit. Până în 2013, România nu a încasat niciun cent din fondurile destinate cercetării ştiinţifice, deşi Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţie statelor membre 10 miliarde de euro.

De anul acesta situaţia pare să se mai îmbunătăţească. În urma unor contracte de finanţare europeană semnate de Ministerul Educaţiei şi cel al Fondurilor Europene, aproximativ 5 mii de doctoranzi si cercetători vor beneficia de burse între 1.800 şi 3.700 de lei.

sursa: antena3.ro

Dorin Damir, unul dintre finii de cununie ai oligarhului Vladimir Plahotniuc, a fost implicat în dosarul „7 aprilie”. Trei persoane ar fi primit de la Damir câte 300 de dolari pentru a depune declarații false împotriva lui Anatolie Stepuleac, jurist şi om de afaceri, precum că l-ar fi văzut în Piaţa Marii Adunări Naționale în timpul violențelor din aprilie 2009.

Este vorba despre dosarul în care recent a fost condamnat controversatul Adrian Nichifor, care ispășește în prezent o altă pedeapsă pentru omor. Jurnal.md a ajuns în posesia acestui dosar la care sunt anexate inclusiv declarațiile martorilor.

În procesul examinării dosarului la Judecătoria sectorului Buiucani, în care Adrian Nichifor a fost condamnat la doi ani şi opt luni de pușcărie, unii martori au declarat că înțelegerea au avut-o cu Nichifor, dar banii i-ar fi luat de la Dorin Damir

În baza mărturiilor false, Stepuleac a fost închis pentru zece zile în izolatorul Direcției Servicii Operative a Ministerului de Interne, iar apoi a petrecut 30 de zile în arest la domiciliu. Ulterior, s-a constatat, însă, că omul nu s-a aflat în centrul capitalei pe 7 aprilie.

Avocatul lui Anatolie Stepuleac intenționează să depună o cerere la Procuratura Generală pentru tragerea la răspundere penală a lui Dorin Damir.

Dorin Damir a negat că a fi avut vreo implicare în acest dosar.

Despre Dorin Damir s-a scris că ar fi fost cel care s-a deplasat în Pădurea Domnească pentru a șterge urmele după vânătoarea sângeroasă de pe 23 decembrie 2012, soldată cu moartea omului de afaceri Sorin Paciu.

La acea vânătoare au participat mai mulţi procurori, judecători şi oameni de afaceri din anturajul nașului de cununie al lui Damir, Vladimir Plahotniuc, tragedia fiind tăinuită timp de două săptămâni. În cadrul unor audieri parlamentare, însă, prim-vicepreședintele Partidului Democrat a negat implicarea finului său.

new

sursa: jurnal.md

Adevărul despre protestele din 7 aprilie 2009 este tăinuit de mai multe persoane, întrucât acestea au o înțelegere mutuală între ei. Cert este că în urma evenimentelor au suferit persoane nevinovate. De această părere sunt invitații emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Cristina Pereteatcu, Amnesty International Moldova: Puține dintre victimele din 7 aprilie își mai caută dreptatea la nivel național. Continui să cred că adevărul contează pentru cei care au participat la proteste, în special pentru acei protestatari pașnici, care au fost târâți în Comisariatele de Poliție și torturați acolo, ca să nu zic schilodiți.

Nu cred că vom ști până la urmă câte persoane au fost turturate. Procuratura Generală a înregistrat 100 de plângeri oficiale. Datele neoficiale arată că au fost torturate peste 700 de persoane. Discrepanța o să existe până când autoritățile nu ne vor spune câte persoane au fost implicate. Anul trecut, după ce am ieșit în fața Comisariatului „de bătut”, am sensibilizat opinia publică cu privire la expirarea termenului de prescripție. În ziua aceea, mai multe instituții au ieșit cu niște comunicate de presă, care aveau date diferite privind persoanele torturate. În general, dosarul 7 aprilie a fost un fel de ping – pong. Nimeni n-a vrut să-și asume responsabilitatea, însă cert este că ei dețin informația. Am mai spus că dacă deschid cutia pandorei o să fie ceva grav, motiv pentru care aduc tot felul de învinuiri. Totuși ei trebuie să înțeleagă că drepturile omului nu sunt negociabile și nu poți jongla cu aceste dosare, cu viețile acestor tineri, care, în mare parte, au decis să părăsească țara.

Oxana Radu, venise cu chestii personale din Cahul la Chișinău, a fost dată jos din transport în momentul când se întorcea acasă, dezbrăcată și transportată la Comisariatul de Poliție. Era un polițist și o polițistă. Primul a obligat-o să se dezbrace. Oxana a privit-o pe femeia – polițistă cerându-i s-o compătimească și sperând că va interveni, însă aceea s-a făcut că plouă. A fost obligată să semneze că este una dintre inițiatoarea protestelor în masă și să facă genoflexiuni goală, în timp ce acasă o aștepta un copil de 10 ani.

Vasile Năstase, jurnalist: În linii mari, datorită presei și societății civile cunoaștem de ce s-au organizat protestele din 7 aprilie și cui i-au venit în avantaj. Nu cunoaștem însă câți oameni au murit. Unii spun că unul, alții – trei. Nu cunoaștem numele celor care au instigat la violență. nimeni dintre ei n-a fost investigat, tras la răspundere și n-au niciun fel de dosar. Nu cunoaștem cine a intrat în clădirea Parlamentului și a dat foc. Despre organizatori nu se vorbește nimic. După cinci ani, aflăm de la Corneliu Gurin că alegerile din 2009 n-au fost fraudate.

Toți acei care au promis că vor arăta adevărul, nu au făcut nimic. Călăii sunt în funcții sau au avansat. Igor Popa plecase din sistem și a fost chemat înapoi, iar acum este procurorul sectorului Râșcani, acolo unde banda de la guvernare are nevoie de protecție. Să nu uităm de acei judecători din iad. În principiu, sistemul a rămas neschimbat, doar câțiva oameni noi au venit. Teroarea din perioada comunistă există și astăzi prin oamenii care au fost promovați.

Martorii de atunci mi-au povestit că Vlad Filat stătea ascuns. Îi spuneau să intervină ca să nu fie provocări violente. Așa și a fost, însă Filat n-a făcut nimic.

Plahotniuc a fost singurul care a avut de câștigat în urma protestelor din 7 aprilie. I-a fost cel mai convenabil să plece din custodia lui V. Voronin cu tot cu banii pe care i-a acumulat cu ajutorul lui Mejinschi, Zubic, Gurbulea, inclusiv acei judecători raider pe care i-a promovat. Ipoteza precum că Damir, Nichifor și alții ar fi cumpărat martori, care să spună că la proteste au participat alții decât oamenii lui Plahotniuc, este deja constatată într-o hotărâre de judecată.

Constantin Cheianu, jurnalist: În toți acești ani, guvernarea nu s-a ocupat cu adevărat de această problemă. Până la alegerile din iulie 2009, Voronin a avut un interval de cîteva luni pentru a afla ce s-a întâmplat în aprilie. Nu s-a grăbit. Actuala guvernare a avut la dispoziție 5 ani pentru a afla adevărul evenimentelor din aprilie și tot nu s-a grăbit. Logic rezultă că le convine și unora și altora să ne arunce cu praf în ochi, să ne arate spectacole penibile. Eu presupun că există un fel de înțelegere mutuală între fosta și actuala guvernare – dacă spui ceva despre mine, spun și eu ceva despre tine. Voronin, Filat, Plahotniuc și alții ca ei, știu exact ce s-a întâmplat, însă misiunea lor este să încurce ițele.

Acești tineri au suportat un șoc îngrozitor. Ei nu bănuiau în ce țară trăiesc, ce fel de polițiști avem. Ei s-au deșteptat cu niște monștri în fața lor și noi nu ne putem imagina ce scene cumplite au existat în subsolurile Comisariatului. Au dobândit o frică animalică și au înțeles că soluția este să plece din țară.

La 7 aprilie 2009 s-au încrucișat interese, indivizi, din cele mai teribile tabere și sunt preocupați să protejeze acel adevăr. Filat trebuia să umble de mânuță cu fiecare dintre persoanele care au avut de suferit și să le găsească dreptatea, deoarece el a chemat lumea în Piața Marii Adunări Naționale să protesteze ca să ne convingă că atunci a avut doar intenții bune.

Deputații Consiliului popular Donețk au anunțat luni crearea Republicii Populare Donețk, relatează agenția de presă ITAR-TASS, citând mass-media locale.

Consiliului popular din Donețk s-a reunit într-o sesiune extraordinară, în cadrul căreia deputații intenționează să decidă cu privire la organizarea unui referendum privind aderarea regiunii la Rusia.

În fața clădirii administrației regionale din Donețk s-au adunat mai mulți manifestanți proruși, al căror număr nu se precizează. Steagul rusesc arborat în ajun pe clădirea administrației regionale a fost înlocuit luni tot cu unul rusesc, dar de dimensiuni mai mari.

În același timp, agenția de presă ucraineană Unian relatează că separatiștii care în ajun au preluat controlul asupra clădirii administrației regionale din Donețk au anunțat crearea Republicii Independente Donețk. Această decizie a fost luată la sesiunea extraordinară a „Consiliului popular” al regiunii Donețk și a fost dată publicității de manifestanți adunați în fața sediului administrației regionale.

Cel care a făcut publică decizia a spus că din acest moment a fost creată Republica Independentă Donețk. „De acum înainte, regiunea Donețk este o republică independentă!”, a afirmat acesta, în aplauzele mulțimii, care a scandat „Rusia! Rusia!”.

Mai târziu, „Consiliul popular” a mai adoptat o decizie — aderarea republicii nou create la Rusia. La auzul acestei informații, manifestanții au început să strige: „Putin, ajută-ne!”

Potrivit Unian, separatiștii voiau ca aceste decizii să fi fost adoptate într-o sesiune legitimă a Consiliului regional, dar întrucât deputații nu au venit, ei au fost lipsiți de mandate de către manifestanți și în locul acestuia, separatiștii au format un „Consiliu popula”’.

sursa: agerpres.ro

 Sunt 5 ani de la protestele din aprilie 2009. Dintre toți tinerii care au fost maltratați în comisariate și trecuți prin coridorul morții, doar șapte și-au câștigat dreptatea. Nu în instanțele de la Chișinău, ci la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii, „Memoria”, aceștia sunt:

Andrei Taraburca

Vitalie Iurcu

Sergiu Buhaniuc

Radu Banari

Iurie Crăciuneac

Sergiu Duminică

Radu Calancea

Și astăzi, amintirile rămân la fel de grele și de dureroase.

Lotca Andrei a declarat că la data de 07.04.2009 aproximativ la orele 15:00 se afla în apropierea clădirii Parlamentului RM, cînd din spate peste cap l-a lovit cineva și a căzut jos. Două persoane necunoscute l-au ridicat şi ulterior l-au condus cu mîinele la spate în garajele din spatele Parlamentului RM. Acolo, împreună cu alte persoane a fost pus cu faţa în jos la pămînt şi lovit cu bastoanele şi picioarele peste tot corpul. Peste un timp, au fost urcaţi într-un autobuz şi transportaţi la CPs Buiucani, mun. Chişinău, unde a fost bătut iar şi anume, înainte de a ieşi din autobuz cu picioarele peste corp, a primit o lovitură în frunte cu tocul, lăsându-i cicatrice. A intrat prin uşa centrală a comisariatului şi în coridor, la primul etaj, pus cu faţa la perete, a fost lovit cu pumnii şi picioarele peste tot corpul de către polițiști și nimeni nu a încercat să îi oprească. Peste aproximativ patru ore de maltratare şi înjosire a fost scris într-o listă după nume şi prenume după care a fost dus într-o celulă din CPs Buiucani de la primul etaj în care se aflau încă aproximativ 25-27 persoane, fiind deținuți în condiții inumane și degradante. Pe tot parcursul nopţii el şi alte persoane reţinute erau interogate prin diferite birouri a comisariatului de poliţie şi supuşi presiunii psihice, torturaţi şi intimidaţi, inclusiv a fost lovit cu un scaun, a fost dezbrăcat complet și impus să facă facă așezări. În urma violenţei fizice aplicate asupra lui Lotca Andrei, conform Raportului de expertiză medico-legală nr.290/D, din 24.02.2010 acestuia i-a fost cauzate leziuni corporale sub forma de excoriaţie în regiunea supraorbitală pe stînga, echimoze multiple pe cap, faţă, pavilionul auricular stîng, femur, regiunea lombară, care au fost produse în rezultatul acţiunilor traumatice a unui obiect dur-contondent, posibil în timpul şi circumstanţele indicate şi se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii.

Calancea Radu a declarat că la 07.04.2009, aproximativ la orele 22:15, aflîndu-se în spatele clădirii Parlamentului RM împreună cu Radu Lungu au văzut afară în apropierea cantinei Parlamentului două scaune de birou şi au hotărît să se aşeze pe ele. În timp ce stăteau pe scaune, peste aproximativ cinci minute, s-au apropiat de ei două persoane îmbrăcate în haine civile şi i-au reţinut, sucindu-le mîinele la spate. Ei au fost conduşi în garajul Parlamentului unde se mai aflau aproximativ zece colaboratori de poliţie. Tinerii au fost culcaţi la podea cu faţa în jos, aplicându-le multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi bastonul pe diferite părţi ale corpului. Peste un timp în apropierea garajului Parlamentului a sosit un automobil de model „Mercedes Vito” în care Andrei a fost urcat împreună cu alte persoane reţinute şi transportat la CPs Buiucani, mun. Chişinău. Cînd au intrat în clădirea Comisariatului, tânărul a fost lovit de mai mulţi colaboratori de poliţie cu pumnii, bastonul şi picioarele peste corp. Loviturile au continuat pe scări pînă la etajul doi. Din cauza că stătea aplicat cu faţa în jos el nu a văzut feţele celor care l-au lovit. Fiind la etajul doi în coridor a fost pus cu faţa la perete şi în timpul acesta de el s-a apropiat un colaborator de poliţie care i-a pus capul lui lîngă uşorul uşii, aplicându-i-se lovituri cu uşa peste cap de cinci – şase ori. După aceea, a fost condus într-un birou, unde doi colaboratori de poliţie l-au bătut cu centura și bastonul peste picioare, spate şi cap. După maltratare şi audiere a fost scos din nou în coridor şi pus în genunchi cu celelalte persoane reţinute. Aproximativ la ora 04:00 dimineaţa a fost condus la primul etaj al comisariatului şi întru-un birou a fost audiat din nou pe fonul evenimentelor care au avut loc în faţa Preşedinţiei şi Parlamentului. Întrucât Radu nu răspundea așa cum ar fi vrut polițiștii, a fost lovit peste cap cu mîna. Toate declaraţiile făcute în cadrul audierii le-a făcut sub presiune. Apoi a fost condus în celula de la etajul întîi şi amplasat într-o celulă cu alte persoane reţinute şi maltratate. În urma violenţei fizice aplicate, i-au fost cauzate leziuni corporale sub forma de echimoză pe cap, edeme cu suprafaţa echimotică, hemoragii în sclera ochiului stîng, echimoză cu edem pe spate şi fesa stîngă, excoriaţii la nivelul cristei iliace pe stînga, aceste leziuni au fost produse în rezultatul acţiunilor traumatice a unui obiect dur-contondent şi se califică ca leziuni corporale uşoare.

Iurcu Vitalie a declarat că la 07.04.2009, aproximativ la ora 22:00 se afla în preajma sediului Parlamentului şi clădirea cinematografului. Atunci trei colaboratori de poliţie l-au culcat la pămînt şi i-au aplicat lovituri cu bastonul de cauciuc în spate şi peste picioare. După aplicarea loviturilor el a fost eliberat. Apoi ajungînd la intersecţia str. Puşkin – bd. Ştefan cel Mare, a fost stopat de către alţi colaboratori de poliţie maltratat şi urcat într-un automobil de model „pickup” de culoare neagră. A fost transportat la CPs Buiucani mun. Chişinău. Ajungînd în faţa comisariatului de poliţie a sect. Buiucani, mun. Chişinău, el a trecut prin două coloane de polițiști, care i-au aplicat loviturile cu pumnii și picioarele. La primul etaj, în partea stîngă pe coridor, a fost pus în genunchi cu faţa la perete şi cu mîinile după cap. După cîteva minute, împreună cu alte persoane reţinute a fost condus în subsolul comisariatului unde din nou a fost pus în genunchi, lovit de un colaborator de poliţie cu pumnul în spate pe motiv că nu stătea corect. În această poziţie a stat timp de o oră şi jumătate. După ce a semnat unele documente întocmite de către colaboratorii de poliţie în jurul orei 03:30, el a fost transportat la centrul de plasament temporar al minorilor de unde apoi a fost eliberat. În momentul maltratării lui și supunerii la un tratament inuman și degradant, nimeni, inclusiv și din partea conducerii Comisariatului nu a intervenit pentru a opri violențele. În urma violenţei fizice aplicate asupra cet. Iurcu Vitalie, conform Raportului de expertiză medico-legală nr.2357/D, acestuia i-au fost cauzate leziuni corporale sub forma de echimoze pe spinare, echimoză în regiunea orbitală pe dreapta, aceste leziuni au fost produse în rezultatul acţiunilor traumatice a unui obiect dur-contondent şi se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii.

Banari Radu a declarat că la 07.04.2009, aproximativ la ora 22:00, aflîndu-se în preajma sediului Parlamentului RM a fost reţinut şi maltratat cu picioarele, pumnii şi bastoane de cauciuc de către colaboratori de poliţie peste diferite părţi ale corpului. După reţinerea în garajul Parlamentului, a fost urcat în portbagajul unui automobil şi transportat la CPs Buiucani, mun. Chişinău. Totodată, Banari Radu a concretizat că în momentul reținerii, polițiștii i-au legat mîinile cu centura la spate. Cînd au ajuns la Cps Buiucani el nu a putut să meargă. Un băiat a încercat să-l ajute, însă a primit pentru asta o lovitură cu bastonul. Cînd a intrat în Comisariatul de Poliţie, de la primul etaj pînă la etajul doi, pe scări, a fost lovit de către mai mulţi colaboratori de poliţie, i-au fost aplicate lovituri cu pumnii, bastoane de cauciuc peste diferite părţi ale corpului.

La etajul doi a fost pus în genunchi cu faţa la perete şi în intervalul de timp 01:00 – 06:00 a fost maltratat cu pumnii şi picioarele în diferite părţi ale corpului. Totodată, o persoană, care se afla lîngă el a cerut apă, spunînd că are probele cu inima, însă a primit pentru asta o lovitură cu bastonul. A auzit cum Radu Calancea a fost bătut. A auzit strigătele fetelor și aflîndu-se în biroul lui Moscalu Roman a fost impus să cînte un cîntec despre polițiști. Pe parcursul aflării în Comisariatul de Poliție, mînile lui au fost legate cu cureaua. În urma violenţei fizice aplicate, Radu Banari s-a ales cu leziuni corporale, fractura închisă a apofizei transversale pe stînga, contuzia ţesuturilor moi în regiunea trunchiului, membrelor, care au fost produse în rezultatul acţiunilor traumatice a unui obiect dur-contondent şi se califică ca leziuni corporale medii.

Se împlinesc cinci ani de la evenimentele dramatice din 7 aprilie şi  continuăm să ne punem aceleaşi întrebări şi să constatăm aceeaşi opacitate din partea celor plătiţi din bani publici pentru a răspunde.

Vrem să-i vedem condamnaţi (nu exoneraţi!) pe torţionarii care au omorât şi maltratat tineri protestatari, vrem să ştim cine au fost instigatorii raşi în cap care au devastat sediile Preşedinţiei şi Parlamentului – actorii unei farse sângeroase ce trebuia să justifice instaurarea dictaturii în Moldova. Vrem garanţii că teroarea de-acum cinci ani nu se va repeta niciodată.

Circa 700 de basarabeni au cunoscut „pe viu“ infernul justiţiei comuniste în aprilie 2009. Mărturiile a 11 dintre ei – tineri curajoşi, care au acceptat să facă o „terapie narativă“ – au fost adunate într-un volum, intitulat: „Vreau să visez şi să zbor din nou“ (există şi o versiune în limba engleză). Cartea a fost lansată ieri, 3 aprilie, la Chişinău, în cadrul unei conferinţe organizate de Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria“, cu sprijin internaţional şi, din păcate, într-o cvasitotală indiferenţă din partea instituţiilor de stat din Moldova care, cu excepţia Ministerului Educaţiei, nu au onorat invitaţia. De ce? Probabil, pentru a evita nişte reproşuri legitime.

În rândurile ce urmează, reproduc scurta prefaţă pe care am scris-o pentru această culegere de mărturii.

„«Vreau să visez şi să zbor din nou» este cronica răscolitoare a unor destine frânte. Tineri de 18 ani şi mai adulţi, care au intrat în malaxorul unei maşini de represiune doar pentru simplul fapt că s-au aflat într-un loc nepotrivit, în toiul unor evenimente dramatice.

Moldova întreagă părea să deraieze ireversibil în ziua de 7 aprilie 2009 şi în săptămânile ce au urmat, să se transforme într-un imens lagăr de tortură şi umilinţe inimaginabile. Din fericire, glonţul a trecut pe lângă ureche, cum se spune, democraţia s-a salvat în extremis, valorile naţionale, viitorul nostru european au putut căpăta un suflu nou, o speranţă, prin venirea la guvernare a partidelor din Opoziţia anticomunistă, învingătoare în alegerile din 29 iulie 2009. Însă represiunea a lăsat o lungă dâră de sânge, zeci de vieţi schilodite. Vorbim prea puţin despre aceste lucruri, subiectul nu mai provoacă dezbaterile de altă dată, aşa încât victimele regimului comunist aşteaptă (în van?) să li se facă dreptate, iar torţionarii să fie pedepsiţi.

La ieşirea din detenţie, autorii volumului au beneficiat de asistenţa medicală şi sprijinul psihologic acordat de inimoasa echipă de medici condusă de Ludmila Popovici – directorul Centrului «Memoria». Tinerii maltrataţi au fost ajutaţi să-şi reia viaţa din punctul în care a intervenit nefasta ruptură, deşi pentru majoritatea dintre ei întoarcerea la visele şi proiectele de dinainte are un gust amar. Acum tot Centrul «Memoria», ca editor al prezentei cărţi, le oferă şansa să-şi facă auzite vocile, să povestească lumii încercările teribile prin care au trecut.

Citeam aceste istorii cutremurătoare despre schingiuirile din comisariatele de poliţie moldoveneşti, din noaptea de 7 aprilie 2009, şi îmi veneau în minte secvenţe din filmul «Katyn» al lui de Andrzej Wajda, unde protagonişti sunt asasinii stalinişti, sau scene de groază din camerele de tortură naziste. Uneori realitatea ni se pare prea crudă, neverosimilă, imposibil de conceput, şi atunci nu o putem vizualiza decât recurgând la nişte referinţe culturale, la ficţiunea artistică inspirată dintr-un capitol abominabil de istorie contemporană, pe care nu l-am trăit pe pielea noastră.

M-a uluit la lectura cărţii potenţialul de crimă şi ferocitate care sălăşluieşte în fiinţa umană. Mă refer la unii compatrioţi de-ai noştri, aflaţi în serviciul Legii: poliţişti, procurori, judecători. Am greşi dacă am crede că vom reuşi să le neutralizăm definitiv urâtele năravuri, precum ai exorciza un duh malefic. În condiţiile unui regim detestabil, în care valorile sunt inversate, «fiara» iese la suprafaţă chiar şi dintr-un funcţionar conştiincios – tot el, în afara orelor de slujbă, soţ devotat şi iubitor tată de familie. Istoriile tinerilor cuprinse între aceste coperte nu reprezintă doar un rechizitoriu explicit la adresa unui regim politic odios, de fapt este o carte despre «răul de lângă noi», despre omul care nu are ruşine şi nu are oroare de propria sa violenţă, de propria sa perfidie. Câţi dintre monştrii cu epoleţi, care au operat în faimoasele «coridoare ale morţii», au mai rămas în structurile Ministerului de Interne după reformele aplicate în patru ani de guvernare democratică? Trăgându-şi uniforme de croială europeană şi-au abandonat ei apucăturile de zbiri? Nu vor reveni la vechile obiceiuri, nu vor redescoperi plăcerea sadică de a dispune de nişte tineri lipsiţi de apărare, în cazul în care s-ar coace din nou în Moldova premisele unei dictaturi?…

Sunt întrebări pe care suntem obligaţi să le punem, dacă vrem ca ororile din 7 aprilie să nu se repete. Pentru că, la fel, nu am crezut ca la aproape 20 de ani de la proclamarea independenţei, în Moldova anului 2009 să renască practicile totalitare, dar tocmai asta s-a întâmplat.

Ce mai aduce uimitor acest volum sunt sentimentele frumoase, solidaritatea, compasiunea, gesturile de umanism care vin să contrabalanseze răul atotputernic. Majoritatea tinerilor care vorbesc aici nu par să păstreze resentimente faţă de călăii lor, deşi au plătit scump această seninătate şi pace sufletească. Ei se căiesc, îşi fac procese de conştiinţă pentru momentele de slăbiciune din penitenciar: «Mă simt vinovat că nu am rezistat la bătăile şi tortura la care am fost supus. Mă simt vinovat că am gemut şi am strigat de durere. Iar din cauza aceasta fratele meu a „recunoscut“ ceva ce nu a comis şi acum se află la închisoare», spune unul dintre tineri.

Am găsit în această mărturisire tulburătoare chintesenţa mecanismului de strivit vieţi şi, în acelaşi timp, expresia sublimă a eticului, dovada iubirii faţă de seamăn. O lecţie pentru noi toţi.“

sursa: adevarul.ro/moldova

Cu 83 de ani în urmă s-a născut un mare actor, Amza Pellea. Îndrăgitul artist de la Băilești a avut o carieră fulminantă în film şi în teatru. Amza Pellea a fost creatorul şi interpretul personajului „Nea Mărin”, un oltean hâtru, din oraşul său natal, Băileşti.

Ciprian Chirvasiu spunea că Amza Pellea s-ar fi putut numi în o mie de feluri, după oricare dintre personajele cărora le-a dat viață. Însă toată lumea l-a simțit a fi mai ales „nea Marin”. Fiindcă mai ales cu acesta Amza s-a identificat până la contopire. Nimeni nu și-l mai poate închipui pe Amza decât dându-și pălăria ponosită pe ceafă și exclamând mucălit: „Băăă, tată, bă!” 

În facultate, Amza spunea cu un haz nebun bancuri cu olteni. Era acolo, într-însele, un nene șugubăț, aparent într-o defensivă permanentă, ușor viclean, cu limba ascuțită. De fapt, acela era omul care pricepe totul într-o clipă, dar exprimă cu ironie doar jumătăți de adevăr, spre a-i da adevărului șansa călătoriei fără sfârșit. Adică Amza spunea bancuri cu ai lui și cu sine însuși. De aceea, pe atunci nu s-a gândit nici o clipă că „nea Marin” va ajunge celebru. Apoi bancurile s-au transformat în monologurile interpretate pe postul național de televiziune. Tudor Vornicu a făcut o pasiune definitivă pentru olteanul cu ilic.

În plină epocă a griului, mizeriei și neputinței, Revelioanele cu „nea Marin” ne salvau pe tărâmul semnificațiilor, ne răcoreau, ne umpleau cu o tandrețe mântuitoare, ne ajutau să trecem prin grotescul zilei de mâine. Consacrarea în clasicitate vine în 1980, o dată cu premiera lungmetrajului „Nea Marin miliardar „, singura comedie care a ieșit de sub bagheta prolifică a regizorului Sergiu Nicolaescu. Succesul a fost enorm. După aceea, „nea Marin” s-a retras din lume către ungherele sufletelor noastre, ca să mai trăiască puțin, chiar dacă Amza Pellea nu se mai vedea. În urmă au rămas martorii. Iată-i pe câțiva dintre ei: Oana Pellea, Draga Olteanu Matei, Sergiu Nicolaescu.

Actrița Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, își amintește cu nostalgie: „Pentru el, nea Marin a însemnat veșnica întoarcere acasă. Amza nu era un citadin. Fugea deseori la Băilești, doar ca să stea pe prispă, să se încarce. De aceea, poate, spre sfârșitul vieții a devenit pasionat de pescuit și de vânătoare. La început au fost numai poantele pe care și le aducea aminte. Colegii i-au spus că personajul acesta ar trebui să existe, dar Amza nu a crezut în el. Probabil că toată iubirea pentru pământ, pentru oamenii de acolo, pentru oarecum ciudatul spirit oltenesc s-au esențializat în nea Marin. A devenit un bulgăre de înțelepciune, de șmecherie, de optimism. A fost iubit nu doar fiindcă îi făcea pe oameni să râdă, dar era un personaj pentru care îți dădeai cămașa de pe tine. Emana speranța, dezvolta tehnici de supraviețuire. Astăzi sunt oprită pe stradă și mi se face un compliment suprem atunci când mi se zice: „Ne e dor de el!”. De fapt, oamenii spun: „Ne e dor de speranță! „, citează jurnalul.ro.

Potrivit realitatea.net, Amza Pellea a jucat de-a lungul carierei în zeci de piese de teatru şi în 39 de filme. A murit pe 12 decembrie 1983, la 52 de ani, în condiţii ce nu au fost pe deplin elucidate până astăzi.

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut pe 7 aprilie 1954, în orăşelul Leova, în Republica Moldova. Tatăl – Cristofor Teodorovici – a fost preot, iar mama Maria – moaşă. A învăţat la şcoala muzicală „Ştefan Neaga”, apoi la Colegiul de muzică din Tiraspol. În 1987 a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice din Chişinău.

Ion a acumulat o bogată experientă profesională: a fost saxafonist în formaţia „Contemporanul”, a condus formaţia „DiATe”, a deţinut funcţia de conducător artistic la teatrul naţional „M. Eminescu” din Chişinău. Fiind compozitor a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, pentru copii, muzică pentru filme („Iona” „Disidentul”, „Ce te legeni, codrule”).

A realizat aranjamentele musicale pentru piesele de teatru „Fântână Anghelinei”, ”Dragă, consăteanule”, „Abecedarul”, „Tata” şi „Pomul vietii”. A scris muzică instrumentală, „rapsodie”, variaţii pentru pian, cvintet pentru coarde. Printre dinstincţiile acordate se numără cele de Laureat al premiului „Boris Glavan”, Laureat al festivalului al XII al Tineretului şi Studentilor de la Moscova, Artist Emerit din R. Moldova.

În 1993 a fost decorat post mortem cu Ordinul Republicii.

Ne tot întrebăm de cinci ani încoace, ca niște plângăcioși irecuperabili, ce s-a întâmplat, oare, pe 7 aprilie la Chișinău. Ne întrebăm între noi, scriem pe rețelele de socializare, vorbim în presă, rostim adevărul, dar până la urmă așteptăm, nu știu de ce, un răspuns de la autorități. Nesimțirea acestora însă este una proverbială, lucru confirmat și de așa-zisa dezbatere de vinerea trecută, din parlament, cînd cele două tabere politice au bătut apa în piuă și și-au demonstrat o dată în plus frivolitatea și cinismul. Și totuși, chiar nu înțeleg de ce așteptăm cu atîta insistență răspunsul (pe care-l cunoaștem!) de la niște criminali politici lipsiți de scrupule! De la un Filat debusolat și cinic, care după cinci ani de minciună sfruntată declară cu un tupeu de sinucigaș că vinovații vor fi trași la răspundere, prin “conservarea” termenului de prescripție? Sau, mai ales, de la un Plahotniuc-Ulinici, alias Vladimr Gheorghevici, beneficiarul final al schimbării puterii politice, nu și a regimului banditesc?

Am mai folosit și cu altă ocazie comparația la care voi recurge mai jos, pentru a demonstra cât este de mare probabilitatea ca aceste așa-zise autorități să ne dea un răspuns clar la ceea ce noi deja cunoaștem cu prisosință. Și mai ales când și în ce condiții vom obține un asemenea răspuns. Așadar, ziceam că funcționarii „atoateștiutori” procedează cu noi ca într-un scenariu demn de atenția Hollywood-ului, în care un judecător, care a comis o crimă oribilă, a ajuns s-o judece, personal, într-un tribunal în care activează. El, judecătorul criminal, stă în fața unei Curți cu jurați, în care se află și un acuzat de omor, adus de poliție printr-un concurs nefericit de împrejurări.

Judecătorul criminal stă în scaunul său inamovibil și în timp ce persoana nevinovată este incriminată, acesta își amintește, cu un zâmbet perfid pe buze, rotind pe degetu-i dolofan un imens inel de aur, detaliu cu detaliu, cum el însuși a comis crima pentru care va trebui să răspundă persoana din fața sa, cu cătușele pe mâini. Iar el, judecătorul, el făptuitorul, va da citirii decizia acuzatoare a juraților și omul nevinovat va merge, în locul său, pe scaunul electric. Și ca scenariul să fie cu adevărat unul de total suspans, scenaristul îl va plasa pe adevăratul criminal în camera de execuție, privind imperturbabil la ultimele suferințe ale condamnatului nevinovat…

Pentru a afla cine este omologul judecătorului criminal, responsabil de confiscarea protestelor pașnice din 7 aprilie 2009, să ne punem întrebarea clasică și sacramentală: cine a avut de câștigat în urma deturnării revoluției pașnice a tinerilor? Răspunsul este unul singur și categoric: oligarhul Plahotniuc.

Urmăriți-l cu atenție pe acest personaj pentru care cuvântul controversat este doar un simplu eufemism. Urmăriți-l cum stă acolo sus, pe scaunul său inamovibil și ne privește ca pe niște plebei. El este judecătorul, el decide, el a pregătit scaunul electric pe care a fost executată revoluția din șapte aprilie.

În urma unei analize profunde și multilaterale, cu studierea întregii problematici a cazului, societatea civilă, experții, presa liberă au ajuns la concluzia că în 7 aprilie 2009 a avut loc o preluare perfidă și impertinentă, o confiscare și deturnare a protestelor pașnice și constituționale ale tinerilor de către gruparea oligarhică condusă de Vladimir Plahotniuc, care gravita în jurul puterii comuniste de atunci.

Mirosind începutul sfârșitului, gruparea a decis să părăsească barca aflată în derivă și să se alinieze la o altă putere pe care a decis să o construiască în jurul opoziției, prin coruperea cel puțin politică a lui Marian Lupu, speakerul comunist al lui Voronin.

Plecând de pe corabia roșie, oligarhul și-a luat cu el schemele marilor hoții și le-a implantat în noul regim politic, care fie nu a dorit, fie nu a fost lăsat să reacționeze, devenind complice cu drepturi depline în marile jafuri care au urmat, inclusiv atacurile raider și controlul asupra tuturor fluxurilor financiare ale economiei naționale, înstrăinării frauduloase a Băncii de Economii, Aeroportului Internațional Chișinău…

Confiscarea revoluției s-a făcut în după-amiaza zilei de 7 aprilie, când elementele infiltrate de oligarh au destabilizat situația, au transformat protestele în violențe și le-au imprimat un caracter criminal pentru a provoca alegeri anticipate și a pune mâna pe puterea politică, de drept și, implicit, economică, lucru care, în scurt timp, s-a și întâmplat.

Acum un an, presa a discutat și a scos în vileag un element care la acea oră părea de domeniul fantasticului. În cadrul unui dosar penal legat de evenimentele din 7 aprilie 2009 figura numele controversatului om de afaceri, Adrian Nichifor, condamnat (și nu prea!) pentru omor deosebit de grav, cu utilizarea mitralierei drept armă a crimei cu singe rece, protejat de consăteanul și prietenul său din copilărie, pe atunci prim-vicepreședintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. Conform datelor din noua cauză penală, cea legată de 7 aprilie, Nichifor a determinat trei martori, cumpărați cu gologani oferiți de finul de cununie al lui Vladimir Gheorghevici, Dorin Damir, (în oficiul căruia a avut loc întîlnirea secretă pro raider), să dea declaraţii false despre cele întîmplate în fatidica zi de aprilie. Mai mult decît atît, în mod miraculos – ținînd cont de captivitatea justiției moldovenești – acesta a fost găsit vinovat, în instanța de fond, şi în acest dosar, alegîndu-se cu încă 2 ani şi opt luni de puşcărie.
Astfel, din cauza amicului lui Plahotniuc,  în colaborare cu finul controversat al acestuia, a fost reţinută o persoană nevinovată, care nu a avut nicio implicare în violenţele din aprilie 2009 şi care, ulterior, şi-a găsit dreptate la CEDO.
“După un proces care a durat trei ani, Judecătoria Buiucani a constatat săptămâna trecută că Nichifor a racolat trei martori pentru ca aceştia să depună declaraţii false împotriva lui Anatolie Stepuleac, jurist şi om de afaceri, precum că l-ar fi văzut în Piaţa Marii Adunări Naţionale în timpul violenţelor.
În baza mărturiilor false, Anatolie Stepuleac a fost închis pentru zece zile în izolatorul Direcţiei Servicii Operative a Ministerului de Interne, iar apoi a petrecut 30 de zile în arest la domiciliu.
Pe parcursul investigaţiei, s-a constatat, însă, că omul nici nu a fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale pe 7 aprilie.
Anatolie Stepuleac s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului unde a câştigat dosarul, Guvernul fiind obligat să-i achite despăgubiri opt mii de euro.
Precizăm că Adrian Nichifor mai este vizat într-un dosar penal care se află pe masa magistraţilor de la Curtea de Apel, după ce l-a omorât, în aprilie 2010, pe fratele fostului comisar din Nisporeni.
Iniţial, judecătoria Ciocana l-a condamnat la 17 ani de puşcărie, dar completul de magistraţi de la Curtea de Apel, format din Tudor Micu, Gheorghe Iovu şi Vasile Gurin, i-a tăiat 12 ani din pedeapsă, decizie pentru care judecătorii au fost ulterior sancţionaţi.”

Ce se ascunde în spatele acestor rînduri din presă?

Multe, foarte multe lucruri pe care comentatorii lui Vladimir Gheorghevici le trec cu vederea în mod voit, aruncînd opinia publică pe piste greșite în ce privește adevărul despre 7 aprilie.

Să recapitulăm. Prietenul lui Plahotniuc, secondat de finul său controversat, “specialist” în lupte marțiene, forțează și determină niște martori să susțină că la evenimentele din 7 aprilie au fost implicați alți oameni decît cei care au participat cu adevărat. Stepuleac, Gabi Stati, studenți din România, cetățeni sîrbi… Cine i-a pus la cale să determine “martorii” să facă declarații mincinoase, menite să deruteze opinia publică și să-i pună la adăpost pe monștrii provocatori, incitatorii la violențe, incendiatorii celor două edificii ale statului? La ce le-a trebuit? Care a fost rolul finului lui Plahotniuc, Damir, și al echipei sale de haiduci în acele tragice evenimente? De ce acești indivizi bogați, Nichifor și Damir, dar și alții, bineînțeles, afiliați puterii, aceste instrumente devotate ale lui Plahotniuc, mîna dreaptă a lui Voronin, bancherul PCRM și unealta de aplicare a forței coercitive a statului în vederea acaparării afacerilor profitabile ale businessmanilor, au participat la acțiuni menite să demoleze puterea politică care-i adăpostea, care le oferea paradisul financiar-economic, ca niște adevărați sinucigași? Și-ar fi tăiat ei creanga de sub picioare, dacă nu ar fi primit ordine clare, de destabilizare a regimului cu scopul de a încerca debarcarea lui Voronin, unicul om de care se temea, patologic, stăpînul lor, și a asigura plecarea Păpușarului cu banii poporului, acumulați în umbra celor 8 ani de guvernare autoritaristă? Unde se afla la acea oră însuși Plahotniuc? De ce demnitarii de prim rang, care ulterior au trecut in corpore în structurile de afaceri ale Păpușarului, (pe unii dintre ei i-a numit chiar și deputatul Butmalai în cadrul dezbaterilor tardive și neavenite din 4 aprilie), nu au întreprins nicio acțiune pentru a scoate măștile de pe instigatorii criminali?  De ce deputații PD au tăcut mîlc și nu au venit cu nicio ipoteză legată de dezastrul de acum cinci ani? De ce niciun membru PCRM nu a rostit numele cheie al evenimentelor, deși tocmai ei știu cel mai bine care a fost aportul Păpușarului în deturnarea protestelor pașnice? Întrebările sunt retorice, firește, pentru că dacă am răspuns la întrebarea clasică și sacramentală cui anume i-a folosit deturnarea revoluției tinerilor, știm cu certitudine modul în care a operat beneficiarul!

Celelalte chestiuni sunt derivatele unei concluzii fără drept de apel. Cerberii și torționarii de atunci au ajuns să-l slujească in corpore pe oligarh, fiind angajați în serviciile sale speciale. Inclusiv în cele care, formal, sunt ale statului – procuratura și instanțele de judecată!

Gurbulea, Zubic, Mejinschi, iată doar câteva nume care și-au găsit adăpost și protecție în sânul afaceristului. De asemenea, judecătorii din iad, cum au fost numiți de presă, sunt în continuare promovați și susținuți de acest Mephisto al politicii moldovenești. Cumnatul său Morozan nu numai că nu a fost tras la răspundere pentru condamnarea tinerilor pe bandă rulantă, a fost implicat și în cazurile legate de atacurile raider. Oligarhul nu a uitat nici de finul de cununie al lui Mihai Poalelungi, președintele Curții Supreme de Justiție, pe care acesta l-a promovat în funcția de președinte al judecătoriei sectorului Râșcani din capitală. Cu riscul unei dezamăgiri profunde, îndrăzneam să spun, acum un an, că datorită presei și opiniei publice, președintele Timofti nu va mai semna decretul de numire în funcția de președinte al judecătoriei sectorului Râșcani a lui Oleg Melniciuc, „judecătorul din iad” din 7 aprilie! Aș! Din păcate, am greșit! Domnul Timofti și-a pus semnătura pe un decret al infernului, deși putea să pună piciorul în prag și să devină un președinte al cetățenilor, nu al antijudecătorilor! Și veștile proaste nu se opresc aici. Acum cîteva zile, Timofti l-a uns pe un alt Morozan, Ion ca judecător de instrucție la Judecătoria prost famată, de buzunar oligarhic, Buiucani, municipiul Chișinău, or, potrivit  ZdG, acesta, alături de alţi antiJudecători, care au “activat” în aprilie 2009 în Comisariatele de poliţie, a condamnat în doar câteva minute zeci și zeci de tineri… Nu mai vorbim de ceilalți monștri în mantii negre, de la judecătoria – călău Buiucani, care continuă să condamne oameni nevinovați la fel, pe bandă rulantă, sub umbrela bănoasă a afaceristului, dar și de cei de la Curtea de Apel, CSJ și CSM. Sau de la procuratura la fel de prost famată din sectorul umbrelor guvernante, unde pînă mai deunăzi activa, sub umbrela mafiei oligarhice, procurora-educatoare Elena Neaga, al cărui fiu-beizadea a fost incriminat public de către victima și tatăl acesteia de comiterea unui viol în grup în chiar domiciliul matroanei – mume de Strășeni. Deși cetățenii au vomitat din profunzimi abdominale urmărind scîrboșenia de lux a acesteia, vernisată pe Odnoklassniki, patronii ei au decis să-i schimbe cuibul și să o lase să pîngărească în continuare sistemul terfelit al procuraturii de tip sovietic-stalinist. Despre beizadea, însă, niciun cuvînt. A muțit procuratura învinuită, metaforic, de comiterea unui viol în grup, asupra unei minore. Și atîta timp cît va tăcea, aceasta va fi imaginea ei publică și socială! Și acum să ne întrebăm, de ce nicio persoană de răspundere nu a fost condamnată, timp de cinci ani de zile, pentru acțiunile și inacțiunile din 7 și 8 aprilie 2009? Conform ultimului comunicat al procuraturii lui Plahotniuc, doar trei funcționari de rang înalt au dosare pe rol în instanțele de judecată.

– Papuc Gheorghe şi Botnari Vladimir – învinuiţi de neglijenţă în serviciu, soldată cu decesul lui Valeriu Boboc şi cu alte urmări grave. Procurorii au contestat la Curtea de Apel sentinţa Judecătoriei sect.Centru prin care ambii figuranţi au fost achitaţi pe toate capetele de acuzare.

–  Iacob Gumeniţă – învinuit de depăşirea atribuţiilor de serviciu de către colaboratorii de poliţie în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009. Cauza penală se află pe rol în Judecătoria sect.Buiucani, care, deocamdată, nu a pronunţat verdictul.

Da, mai e și cel al unui polițist și… atît!

– Perju Ion – învinuit de comiterea depăşirii atribuţiilor de serviciu şi vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul lui Valeriu Boboc. Prin sentinţa Judecătoriei sect.Buiucani din 24 decembrie 2013, Perju a fost achitat pe toate capetele de acuzare. Procuratura Generală, care a solicitat condamnarea învinuitului la 14 ani de detenţie cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani, a contestat sentinţa de achitare a lui Perju, urmînd Curtea de Apel să se pronunţe pe acest caz.

După cinci ani de zile! Asta da justiție, ăsta da stat de drept în cur.s de dezvoltare!

Uneori stai și te întrebi, de unde încape într-un individ de asemenea factură atâta influență, de unde această malefică capacitate de a ține sub control nu doar persoane, ci coșcogemite instituții fundamentale ale statului?!

Ultima ispravă, de anul trecut, a oligarhului a surprins, fără îndoială, întreaga opinie publică. După ce și-a depus o declarație de avere de adormit mâțele și câinii folosiți ca produs autohton la 2 Plus, alias TVR1, oligarhul trebuia să ne prostească cumva, să ne distragă atenția de la documentul său fals și ridicol. Și ce a făcut? L-a scos în evidență pe fostul său partener de afaceri, Oleg Voronin, despre care presa a scris că a fost lăsat cu buza umflată de către Plahotniuc, după ce ultimul i-a confiscat 90 la sută din afaceri. Și l-a făcut… businessmanul anului, la un alt post tv de spălat creieri de fraier. Acum, conform scenariului de doi bani, lumea trebuie să zică: vedeți, nu oligarhul cu identități multiple este cel mai prosper afacerist din Moldova, nu el are cele mai mari bogății, ci feciorul celui mai influent politician, Oleg Voronin! El este răul cel mare, despre el trebuie să vorbiți zi și noapte ca lumea să uite de declarația mincinoasă de averi și proprietăți în care nu se regăsește nici avionul, nici acțiunile jefuite în urma atacurilor raider, nici cele două păcătoase insulițe din parcul La izvor, nici hotelul Codru, Național, Chișinău, nici cele șase posturi de radio și televiziune cu acoperire națională care ne intoxică cu ideologii imperiale rusești, nici Casa Media cu milioanele sale obținute de la bugetul de stat, nici alte și alte și tot alte zeci și zeci de proprietăți ascunse de ochii opiniei publice prin matrioștele sale fără sfârșit! Nici de 7 aprilie, bineînțeles!

Și asemenea trucuri, de distragere a atenției, nu sunt singulare. Cel mai cu moț a fost, fără îndoială, legat de așa-numita cumpărare a deputaților din monstruoasa coaliție. Un spectacol mai de prost gust nu am privit vreodată! A trecut ceva timp de la show-ul gratis oferit de circarii de la CNA și opinia publică a rămas ca proasta-n prag, așteptînd să vădă cum vor ieși regizorii păpușarului din această glumă stupidă. Vă spunem noi cum au ieșit. Exact ca în cazul dosarelor penale intentate lui Filat și ciracilor săi, aruncate în spațiul public de popencii ceneiști, care au fost închise sau suspendate în urma trocului dintre valoghi. De data asta, tranzacția de împăcare a fost semnată de Păpușar și așa-zisul cumpărător de deputați Veaceslav Platon, după ce scandalul bancar a fost mușamalizat…

Avem, fără îndoială, în această țărișoară trecută prin mașina de tocat și niște oameni de afaceri cumsecade, ingenioși, dar care, iată, se sufocă din cauza nesățiosului oligarh. Oameni care produc, care generează locuri de muncă, care contribuie esențial la constituirea bugetului prin achitarea taxelor și impozitelor au rămas să-și ducă crucea în continuare, fără a fi luați în seamă din cauza unui individ care se joacă cu destinele umane în funcție de propriile interese. Apropo, știe cineva care este contribuția acestuia la bugetul de stat? Comparativ cu, să zicem, oligarhul Poroșenko, de la Kiev, care anul trecut a declarat venituri de circa 55 milioane de grivne, deci și contribuții pe măsură la fondul social…

Avem, fără îndoială, judecători simpli, onești, respectabili, neimplicați în aceste murdare, criminale scheme oligarhice. Observăm în ultimul timp o pleiadă de procurori tineri care se ridică împotriva sistemului, împotriva corupților, apărînd onoarea întregii bresle și a întregii societăți.

Dar avem, din păcate, un rău al tuturor relelor, o frînă a democrației, a mersului nostru pe calea europeană, a echității și demnității sociale. Avem un individ pentru care îmbuibarea prin orice mijloace a devenit un caz clinic. Acest tâlhar politic de lux are toată puterea, toate instituțiile și pe toți cei puși să le administreze. Are parlamentul și pe Corman, are Guvernul și pe Leanca, are BNM și pe Drăguțanu, are ministerul Economiei și pe Lazăr, are procuratura și pe Gurin, are CSJ și pe Poalelungi, are ministerul Justitiei și pe Efrim… Doar sărăcia și corupția nu sunt ale lui și cresc ca pe drojdii. De ce? Pentru ca toți acești indivizi, cu tot cu instituții acționează în interesul său, nu al statului și cetățenilor. E suficient sa ne amintim doar de “shodca” de la 7 aprilie 2012, în care, ghidati de finul Damir, Poalelungi, si Tanase îi puneau la cale lui Plahotniuc preluarile de banci. Și în aceeași zi de 7 aprilie, în care tinerii torturați cu exact trei ani în urmă iși bandajau rănile, aceștia aveau dezlegare “la pește” chiar la Condrita, reședință prezidențială întreținută de contribuabili.

Așadar, urmăriți-l cu atenție pe acest personaj pentru care cuvântul controversat este doar un simplu eufemism. Urmăriți-l cum stă acolo sus, pe scaunul său inamovibil, și ne privește ca pe niște plebei. El este judecătorul, el decide, el este cel care a pregătit scaunul electric pentru execuția revoluției din șapte aprilie…

(Editorial publicat acum un an, actualizat.)

Grădina Botanică a Institutului de cercetări Biologice este amplasată în Jibou, județul Sălaj, fiind înființată în anul 1968 din initiativa profesorului Vasile Fati. Ea ocupă spatiul parcului de agrement al castelului medieval care a fost resedinta familiei Wesselényi. Suprafata grădinii botanice este de 24 ha.

Grădina Botanică “Vasile Fati” este organizată pe sectoare, fiecare sector grupează plantele dintr-un anumit punct de vedere, un complex de sere colecționare, de microproductie si cercetare, un acvariu, un parc zoo, o frumoasă și modernă grădină japoneză.

Gradina japoneză este fără doar și poate un “must view” al grădinii botanice.Sunt foarte frumoase podețele construite peste minilacurile cu nuferi albi, roz, galbeni, precum și plimbările pe micile alei ale grădinii.

Dar probabil că ceea ce te va impresiona in egală masură sunt cele 2 sfere care le vei vedea odată intrat pe poarta grădinii si care gazduiesc acvariul si palmarul, o adevărată bijuterie arhitecturală avangardistă finalizată în perioada anilor 1978-1982.

sursa: sharethis.ro

Chiar în timp ce scriu aceste rânduri în Parlamentul Republicii Moldova se petrece exact același scenariu de care am avut parte în ultimii 4 ani în această perioadă. Un show de prost gust, cu indivizi care citesc aceleași texte și care se scuză și acuză.

Dezgustătoarele discursuri

Pe rând, pe la tribuna parlamentului au trecut Recean, Bălan, Gurin, trei indivizi care sunt în fruntea instituțiilor ce ar fi trebuit de mult să facă lumină în acest caz, iar azi nu să ne întrebăm ce a fost la 7 aprilie 2009, ci doar să aprindem o lumânare în memoria victimelor care au murit în acele zile.

În schimb, avem parte de aceleași texte citite de pe foaie la fel ca acum un an în urmă, doi ani în urmă, și așa până în 2010… Singura schimbare este reprezentată doar de faptul că indivizii care buchisesc agramat de pe foaie sunt alții. Recean i-a înlocuit pe Catan și Roibu, Gurin buchisește în locul lui Zubco, în timp ce Bălan se bâlbâie chiar mai rău decât Dediu sau Mihai.

Și ce auzim? Exact aceleași lucruri pe care le-am tot auzit în ultimii 5 ani: ”fosta putere a atacat, s-au ars documentele, polițiștii au fost repuși în funcție, nu putem să condamnăm pe nimeni, judecătorii repun în funcție, cercetările în cazul Papuc continuă, nu s-a confirmat, fosta putere a șters dovezi…”

Pentru ce? Pentru ce această bătaie de joc se mai organizează în Parlament? Cui ea folosește? Nici măcar indivizilor care vin în parlament și asudă buchisind de pe foi. Nici măcar celor ce ocupă fotoliile de deputat, care adresează aceleași întrebări al 4-lea ani la rând. Nouă, cu atât mai puțin…

Nerușinarea lui Filat

Bun, știu că îmbinări de cuvinte gen ”nerușinarea lui Filat” nu-și mai au rostul. E de ajuns să spui Filat pentru a pronunța, automat, adjective gen: nerușinat, mincinos, fricos, laș, prostănac, arogant, etc. Lista ar putea continua la nesfârșit…

Ei bine, Filat a ieșit dăunăzi în fața presei spunând că el iaca, în regim de mega-urgență, propune anularea termenului de prescripție în dosarul ”7 aprilie”. Cică ”vinovații trebuie să plătească”.

Bre Filate, cine te-a împiedicat timp de 4 ani și jumătate să-i faci pe ”vinovați să plătească”? Roibu te-a împiedicat, Catan, Recean? Nu sunt ăștia toți miniștrii tăi? Nu sunt ăștia șefii indivizilor care ocupau și mai ocupă funcții de polițiști, și care au omorât și schingiuit sute de tineri?

Timp de 4 ani și jumătate te-ai aflat la conducerea acestui stat și tu vii acum și spui că ”vinovații trebuie să plătească”? Dezgustător, Filate, dezgustător! Mai ales că tu știi atât de bine ce s-a întâmplat.

Și de ce, Filate, ai așteptat 2 aprilie 2014 pentru a veni cu propunerea de a anula termenul de prescripție? De ce nu ai făcut-o la 3 ianuarie, 11 februarie sau 6 martie? Oare nu pentru că atunci acest lucru ar fi fost trecut cu vederea? Sigur, acum subiectul e mult mai sensibil, iar așa tu te mai înconjori înca odată de lauri privindu-te la televizor, cât de sobru și serios arăți pe fond verde.

Nu vă mai bateți joc de ”7 aprilie”

Protestele la care am ieșit în 6 și 7 aprilie 2009 au fost sincere. Le-am făcut noi, tinerii cărora ne pasă de viitorul palmei acesteea de pământ. Am ieșit cu sufletul curat și cele mai nobile intenții. După, s-a întâmplat că totul s-a transformat într-o armă ce i-a propulsat astăzi pe Filat și Plahotniuc la diriguirea miliardelor și a puterii acestei țări.

Acești doi indivizi, alături de Voronin, știu cel mai bine ce s-a întâmplat în campania electorală din 2009, precum și în luna aprilie a aceluiași an. Doar când vom avea o justiție adevărată, un stat de drept cu adevărat funcțional și o societate pregătită pentru a afla adevărul, indiferent de cât de dur ar fi el, vom ști ce s-a întâmplat, iar cei vinovați vor plăti. Cei mai vinovați, repet, fiind acești trei indivizi…

Până atunci, nu vă mai bateți joc de noi, nu vă mai bateți joc de ”7 aprilie”.

sursa: independent.md