La 7 noiembrie 1989, aşa cum se întâmpla în fiecare an, se aniversa cu tam-tam „Marea Revoluţie Socialistă”. Din Moscova până la Alma Ata, din Chi­şinău la Duşanbe, „oamenii mun­cii” din prima „patrie a socialismului” defilau pe bulevardele centrale, în cinstea evenimentului. 

Poli­tru­cii locali, secondaţi de emisarii Krem­linului, aduceau osanale „marelui Ilici”. Piesa de rezistenţă a demonstraţiilor era însă parada Armatei Roşii. Pentru prima oară în istoria URSS-ului, la Chişinău, românii au oprit defilarea soldaţilor. Atunci tancurile au făcut stânga-mprejur şi s-au întors în cazarmă.

Printre curajoşii care s-au pus în faţa turelelor s-a aflat şi Vasile Năstase, la acea dată membru în condu­cerea Frontului Popular. Pentru îndrăzneala sa, a plătit cu 2 săp­tă­mâni de spitalizare. Despre gestul său temerar, dar şi despre alte istorii din anii „revoluţiei de catifea”, cum o nu­meşte, a relatat, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Vasile Năstase.

AMENDAT PENTRU PICHETARE

A ocupat, în trecut, diferite funcţii în presă. A debutat înainte de 1989, la publicaţia „Tineretul Moldovei”, scriind apoi la „Glasul”. A fost ales în pri­mul Parlament al Republicii Mol­dova, deţinând recordul de cel mai tânăr deputat, la 25-26 de ani. După obţi­nerea independenţei a mai lucrat la „Glasul Naţiunii” (redactor şef) şi Euro TV Chişinău (director). Din 2008, este directorul postului „Radio 10”, care emite integral în limba ro­mână.

„Fac parte dintr-o generaţie care a avut norocul să termine facultatea în mo­mentul în care a început perestroika, spune ziaristul. Noi am intrat într-o altă fază, mai puţin cenuşie decât cea în care au activat, înaintea noastră, Gheorghe Ghimpu, Ion Ha­dâr­că, Nicolae Dabija şi alţii. Ei s-au for­mat într-o perioadă mai complicată.

Eu am fost repartizat să muncesc la publicaţia «Tineretul Moldovei» şi am muncit acolo până în 1989, după care, la indicaţia regretatului Ion Vatamanu, scriitor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, am acceptat să lucrez alături de el, cu Leonida Lari şi alţi scriitori care au fondat publicaţia «Glasul»”.

A fost cooptat şi în organizaţiile politice reformiste ale românilor din Chişinău. Atunci a suferit pentru prima oară „rigorile legii”. „Primele noastre confruntări cu sistemul au fost atunci când am început piche­tarea Comitetului Central al Partidului Comunist din RSSM pentru a ni se publica programul Mişcării Demo­crate pentru Susţinerea Restruc­turării, îşi aminteşte Vasile Năstase.

Nu s-a publicat în nici un ziar, deşi ni s-a promis. Am avut primul proces judiciar împreună cu Ala Mândâcanu, Alexandru Brodski (un scriitor evreu de origine, care a emigrat ulterior în Israel). Am fost duşi la Judecătoria sectorului Buicani, unde am fost ju­decaţi. Am plătit o amendă, pentru că la vremea respectivă nu exista instituţia pichetării. În consecinţă nu puteau să ne condamne mai mult, pentru că nu aveau baza juridică.”

„ANIVERSARE” CU COMOŢIE CEREBRALĂ

La 7 noiembrie, alături de colegii din Frontul Popular (fosta Mişcare Democrată pentru Susţinerea Res­tructurării), a demonstrat împotriva tancurilor sovietice. A ajuns, ca şi alţii, de la paradă la spital. „Oficia­lităţile au încercat să organizeze o manifestare sovietică, cu o paradă militară în actuala Piaţă a Marii Adunări Naţionale, fosta Piaţa Biruinţei.

Pe atunci, eu făceam parte din Comitetul Executiv al Frontului Popular. Cu o zi înainte ne-am întrunit şi am discutat dacă să participăm sau nu la contracarea acestei manifestaţii sovietice. Am decis să participăm. În acea zi, dis-de-dimineaţă, ne-am întâlnit la Universitatea din Chişinău, unde era concentrată tehnica militară, am blocat-o, stradă cu stradă, au avut loc chiar lupte de stradă. Sigur, nu s-au tras gloanţe, dar multă lume a fost rănită. Mulţi participanţi au suferit comoţii cerebrale, inclusiv eu. În acea seară am fost internat la Spitalul nr. 3, din sectorul Răşcani al Capitalei, unde am stat timp de două săptămâni.

Dar ceea ce am reuşit atunci este că tehnica militară nu a mai ajuns în piaţă, a trebuit să cotească pe un bulevard adiacent şi să se deplaseze către locul de dizlocaţie permanentă. A fost o mare victorie a noastră, pentru că ne-am confruntat nu numai cu un sistem ideologic-politic de partid, dar şi la modul direct, cu militarii care erau plasaţi în acea perioadă în Moldova. Sigur că printre soldaţi erau comandanţi de tancuri şi tanchete, din Caucaz, din Armenia, Georgia, care, într-un fel sau altul, în mod tacit, ma­nifestau o atitudine favorabilă pentru mişcarea noastră. Şi în ţările lor de baştină exista acest proces.”

La trei zile după evenimentele de pomină din piaţa centrală a Chişinăului, s-au petrecut alte incidente, mai grave, la Ministerul de Interne. Despre acestea, Vasile Năstase a aflat de pe patul spitalului: „După acele manifestări din 7 noiembrie au urmat altele. Pe data de 10 noiembrie a avut loc un incident la Ministerul de Interne.

Cred că a fost o provocare, pentru că atunci s-a dat foc clădirii ministerului, atunci au fost oameni bătuţi cu bestialitate de forţele cu destinaţie specială. Ministru de Interne era chiar V. Voronin, iar unul dintre adjuncţii lui, colonelul Jukov, dacă nu mă înşel, dăduse indicaţii ca să se tragă în plin asupra mulţimii care asedia Ministerul de Interne. Asta după ce fuseseră reţinuţi nişte patrioţi din acea perioadă. Din ceea ce mi-au povestit colegii mei, am înţeles că a fost o provocare pentru a facilita schimbarea liderului comunist Simion Grossu cu un cunoscut activist de partid, Piotr Lucinschi. Şi aşa s-a întâmplat, pe 11 noiembrie.”

ZIARE TRANSPORTATE CU AUTOCISTERNA DE VIN

Între frontişti moldoveni şi cei baltici se stabiliseră, încă de la început, relaţii de colaborare. Cu ajutorul lituanienilor şi a letonilor s-au publicat ziare cu grafie latină. „Atunci când s-a constituit Mişcarea pentru Susţinerea Restructurării, ea s-a format după un model baltic. În 1988, regretatul Andrei Vartic fusese acolo şi venise cu anumite documente, acte de constituire, pe care noi le-am tradus.” O amintire personală, puternică, o aventură, îl leagă de prietenii baltici.

„În ţările baltice am fost atunci când a trebuit să aducem publicaţia «Deştep­tarea». Acolo se folosea grafia latină. Balticii au fost stindardul revoluţiei din acea perioadă. Ei au creat primul front popular, Saiudis, din fostul spaţiu sovietic, ei au pus problema independenţei. Am stabilit contacte foarte serioase cu aceste ţări, în special cu Lituania, unde situaţia demografică era mai bună în favoarea băştinaşilor. În 1988, am plecat acolo, pentru a lua numerele 1-3 ale revistei. Am plecat cu şapte autoturisme, pe care le-am umplut, pentru a putea aduce cât mai multe ziare la Chişinău. Şi eram urmăriţi de organele de securitate şi de miliţia sovietică.

În mod deliberat, încălcam regimul de viteză pentru a se opri prima maşină, în care nu se aflau ziare. Plăteam amenda, dar celelalte maşini treceau nestingherite. Aşa am adus publicaţiile la Chişinău. La marginea republicii le-am schimbat într-o autocisternă de cărat vin. Le-am ascuns la cineva acasă. Iar duminică, când a avut loc mitingul, le-am dat fiecărui participant. Sigur că am trăit o experienţă de nedescris, nişte lucruri absolut fantastice. Acum nici nu îmi vine a crede că am trăit această experienţă. Am văzut şi solidaritatea celor din ţările baltice, şi curajul de care au dat dovadă colegii mei cu care am călătorit. Publicaţiile «Deşteptarea», «Glasul», «Literatura şi arta» au ajutat la culturalizarea populaţiei noastre.”

ALĂTURI DE ROMÂNI, LA REVOLUŢIE

În decembrie 1989, românii de peste Prut urmăreau cu mare atenţie evenimentele de la Timişoara şi Bucureşti . Liderii Frontului Popular au trimis atunci alimente şi medicamente în România. „Ne aflam la primul sediu al Frontului Popular, la Uniunea Scriitorilor, la Muzeul de literatură, spune directorul Radioului 10. La câteva zile de la declanşarea revoluţiei din România, noi, ziariştii, activiştii Frontului, am colectat medicamente, produse alimentare. Am adunat o garnitură de tren cu care am plecat. Eram împreună cu Anatol Şelaru, Iurie Roşca, Sergiu Burcă şi Nicolae Răileanu. Am plecat la Iaşi, am descărcat garnitura cu medicamente şi alimente, chiar am fost la o grădiniţă din oraş.

Peste câteva zile am plecat la Bucureşti, împreună cu scriitorul Liviu Antonesei şi am văzut ceea ce s-a întâmplat, revoluţia în direct. Era cred 24-25 decembrie. Am fost cazaţi la hotel Majestic. Îmi amintesc de doamnele care erau acolo, care ne-au rugat să stăm cu ele, pentru că le era frică. Am băut multă cafea în acea noapte. Ştiu că a doua zi am mers la Televiziunea Română unde am luat cuvântul în direct. Eu personal am vorbit despre faptul că susţinem revoluţia română, ne închinăm în faţa tine­ri­lor care au declanşat-o şi că spe­răm la un viitor comun al celor din România şi Moldova. Vorbisem şi la Iaşi, în Piaţa Sfatului. Atunci s-a spus lozinca „Jos hotarul de la Prut!”

sursa: jurnalul.ro

https://www.youtube.com/watch?v=5nNusQgBaqk

Apropierea alegerilor parlamentare din Republica Moldova generează o tendință de exercitare a unor presiuni din partea politicienilor asupra jurnaliștilor și a instituțiilor de presă.

Încercarea de transformare a organelor mass-media în ring electoral s-a remarcat și în următorul caz, pe care redacția InfoPrut îl deplânge și în legătură cu care trage un semnal de alarmă. Astfel, în urma publicării în urmă cu câteva ore a articolului ,,Corman: Ponta a păcălit electoratul din Republica Moldova cu Unirea”, am fost sunată de către o doamnă care s-a recomandat drept ,,Svetlana Ursu, de la Parlamentul Republicii Moldova”.

,Știți de ce vă sun, nu?”, m-a întrebat doamna Ursu în primă instanță. I-am replicat că nu am idee, mai cu seamă că în acel moment întrerupeam o întâlnire care se desfășura la Academia Română, pe marginea tezelor de doctorat ale mai multor bursieri din cadrul acestei instituții. Doamna Ursu a fost amabilă și a încercat să îmi amintească. ,,Vă sun cu privire la articolul publicat despre președintele Parlamentului Republicii Moldova”. Mi-am manifestat cu promptitudine nedumerirea, ,,Nu a declarat domnul Corman ce scrie în titlu, mințiți și titlul trebuie modificat”. ,,Ca de la jurnalist la jurnalist” și ,,ca de la funcționar care își face treaba la jurnalist”, de la etapa de rugăminți până la cea de solicitare autoritară de transformare a titlului nu s-au scurs multe minute (în schimb, am auzit un intermezzo: ,,Slavă Domnului că nu v-au mai preluat și alții!”). ,,Scoateți <> din titlu și lăsați <>”, mi-a mai indicat persoana care s-a dovedit a fi șefa Direcţiei comunicare şi relaţii publice din Parlamentul de la Chișinău. ,,Vă oferim drept la replică, bineînțeles”, am asigurat-o, ,,Nu ne trebuie drept la replică”, a refuzat, ,,Noi nu vom modifica un titlu doar pentru că o cereți dumneavoastră telefonic sau în alt mod. În plus, nu intervin, ca redactor-șef, prin cenzură, în munca jurnaliștilor din redacție”, mă uimea insistența doamnei Ursu de a continua conversația, ,,Deci, care este concluzia?”, și-a pierdut răbdarea, ,,Să îmi spuneți dumneavoastră. Titlul rămâne. Și pe noi ne-a uimit poziția domnului Corman în raport cu partenerul său pe linie de doctrină politică de la București”, am zis, ,,Eu nu sunt membru de partid, sunt un funcționar care își face treaba”, și-a actualizat statutul și mi-a urat ceva ce nu am mai înțeles, înainte ca tonul sec din receptor să tragă cortina dialogului dintre Parlament și o instituție de presă, singura din România care abordează în exclusivitate subiectul Republica Moldova, în ansamblul de probleme sociale, economice, politice și culturale ale realităților din stânga Prutului.

Primul gând mi-a zburat către HIDE PARK și raportarea regimului comunist (2001-2009) la presă. Al doilea gând s-a îndreptat spre aprilie 2009, când tinerii au reușit să spargă geamurile comunismului și să aducă la putere, unii chiar cu prețul vieții, o guvernare democrată, ,,pro-europeană”. Al treilea gând a vizat condiția jurnalistului, care potrivit lui Bourdieu, este une misère de condition. Al patrulea gând s-a rățoit către prezența epuizată a interlocutorului: ,,De unde au făcut rost de numărul meu de telefon?”.

Democratizarea nu este posibilă fără libertatea presei, iar Republica Moldova șchiopătează în drumul ei spre… 30 noiembrie.

Sursa: infoprut.ro

Mii de oameni scandează la manifestaţia oficială lozincile Frontului Popular din Moldova
Data de 7 noiembrie a fost săbătorită cu mare fast în toată perioada sovietică ca ziua Revoluției din Octombrie din 1917. Într-o carte publicată anul trecut în Statele Unite, celebrul istoric american Alexander Rabinowitch dedică un capitol aparte primei celebrări ai acestui eveniment, în 1918, considerat de către bolșevici a fi „cel mai important eveniment din istoria umanității”. Deși războiul civil era în toi și foametea amenința noul regim, puterea comunistă a alocat milioane de ruble pentru organizarea primei aniversări a Revoluției socialiste. Așa va fi pe parcursul a celor peste 70 de ani de existență ai Uniunii Sovietice – de unde este, de unde nu-i, fonduri pentru sărbătorirea fastuoasă a Revoluției se găseau.

La Chișinău, 7 noiembrie se va sărbători prima dată în 1940, la doar câteva luni de la ocuparea Basarabiei de către Armata Roșie. După 1944, demonstrația de 7 noiembrie va fi reluată și însoțită de o paradă militară, menită a inculca localnicilor ideea că armata sovietică este invincibilă și că deține armament modern pentru a lupta împotriva imperialiștilor. Dacă la Moscova parada militară avea o anumită priză în rândurile populației din motive lesne de înțeles, la Chișinău semnificația acesteia era alta – ea amintea românilor și altor etnii locale de ocuparea pe calea armelor a Basarabiei. Nimeni însă nu se putea împotrivi deschis, pentru că risca pedepse aspre, chiar în timpul Perestroicii lui Gorbaciov.

Anul 1989 a adus numeroase schimbări. În mai se formase Frontul Popular din Moldova, pe baza unor organizații create anterior, precum Cenaclul Mateevici sau Mișcarea Democratică pentru Restructurare. S-a creat obnișnuința ca moldovenii să meargă în fiecare seară la statuia lui Ștefan cel Mare și să se informeze din mijloace neoficiale despre istorie, despre identitatea lor națională, despre evenimentele din alte republici unionale. Din când în când, miliția descindea în rândurile mulțimii fără nici un motiv anume, sperând astfel să descurajeze aglomerații de acest fel pe viitor. Efectul a fost însă unul contrar, pentru că aerul libertății se simțea din ce în ce mai pronunțat.

Astfel, atunci când Frontul Popular din Moldova a chemat cu câteva zile înainte membrii și simpatizanții săi să participe la demonstrația din 7 noimebrie cu lozinci antisovietice, mii de oameni au răspuns cu entuziasm. Printre lozincile FPM, date publicității în ziua de 3 noiembrie 1989 erau acelea precum ”Jos gândirea imperială! Demilitarizăm republica!, Jos cu politica de import a cadrelor!, Alegeri libere și democratice!, Avem dreptul la istorie!”. Dar erau și altele, care nu lăsau nici un echivoc, cum ar fi spre exemplu: ”Neostaliniști! Eliberați scena politică! Jos dictatura comunistă!”. Confruntarea era de aceea, previzibilă, așa și cum s-a întâmplat pe 7 noiembrie. Când din coloana Frontului, animată de tricolor și sloganuri pregătite din timp, s-au desprins vreo sută de persoane și au încercat să blocheze intrarea tancurilor pe perimetrul actualei Pieți ai Marii Adunări Naționale, fosta Biruinței, un batalion al trupelor speciale a început să bată mulțimea cu bestialitate. Erau maltratați și oameni care stăteau pe trotuar, trupele speciale aruncând în ei cu coșurile de gunoi din stațiile de troleibuz. Ca urmare a acestor ciocniri violente, conducerea RSSM a intrat în panică și a părăsit în grabă tribuna de lângă monumentul lui Lenin din fața Casei guvernului. Pentru prima dată de la 1944 încoace, parada militară de 7 noiembrie din centrul Chișinăului a fost zădărnicită. Din acest moment, devine din ce în ce mai evident că zilele regimului sovietic în Moldova sunt numărate.

La ședința Biroului Politic al Comitetului Central al PCM din 9 noiembrie, primul secretar al partidului, Simion Grossu îndeamnă procuratura și miliția să purceadă la arestarea celor vinovați de evenimentele din 7 noiembrie. Mai mult, el propune ca cei arestați să fie deportați în afara republici pentru că abia atunci situația se va schimba. Grossu știa ce spune: revigorarea spectrului deportărilor a menținut regimul neclintit decenii la rând. El nu știa însă că liderii de la Moscova, contrar așteptărilor sale, nu mai acceptau asemenea practici.
Igor Cașu
Sursa: europalibera.org

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Klaus Iohannis a vorbit la Digi24 despre necesitatea consolidării democrației și a statului de drept și a dat exemplu, în acest sens, un clasament denumit Indexul democrației în care Botswana, stat african, figurează pe locul 20, în timp ce România este lanterna roșie a Europei și este abia pe locul al 60-lea. Botswana a fost menționată în contextul în care se vorbea despre preferința diasporei pentru Klaus Iohannis.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. „În Moldova Ponta a obținut 39 la sută și eu 33 la sută. Diferența e mică, nu e o mare filozofie, dar în alte locuri, spre exemplu Munchen, eu am luat 70 la sută și Ponta 5%”, a spus Iohannis subliniind că a câștigat, cu mici excepții, votul din diaspora.

„Nu, Munchen e un exemplu german, nu e bun”, a replicat jurnalistul Emil Hurezeanu, făcând aluzie la originea germană a lui Klaus Iohannis. „Munchenul nu e exemplul cel mai bun, în cazul nostru, poate Parisul e mai bun”, a completat Emil Hurezeanu.
„Același rezultat bun l-am obținut și la Paris, și la Londra, și la Graz, și la Boston și peste tot am câștigat în secțiile din diaspora. Sunt foarte puține unde a câștigat dl. Ponta majoritatea voturilor”, a spus Klaus Iohannis.

„În Zimbabwe”, a intervenit Emil Hurezeanu. „În Zimbabwe vă anunț dumneavoastră n-ați luat niciun vot și dl. Ponta a luat șase! Grijă mare cu campania electorală!”, a spus glumind Emil Hurezeanu.

„Poate am câștigat în Botswana”, a replicat Klaus Iohannis.
„Vă felicit!”, a spus Emil Hurezeanu izbucnind în râs.
„Știți de ce dau acest exemplu, Botswana?” a întrebat Klaus Iohannis.
„Nu! Din cauza monedei naționale?”, a întrebat, în același spirit de glumă, Emil Hurezeanu.

„Nu! Am citit zilele trecute, mi-a adus coleg, un grafic cu Democracy Index. Există un institut foarte serios care elaborează un așa-numit Democracy Index, care arată cât de democratică este o țară. Și bineînțeles pe locul întâi din Europa este Norvegia și mergem mai departe, mai departe, și pentru a exemplifica, sunt intercalate și țări din alte continente. Cam pe la poziția 20 este Botswana. N-o să credeți! Unde credeți că e România? 60! 60! Suntem lanterna roșie a Europei! Iarăși! De-asta am spus că trebuie să consolidăm democrația, n-am spus-o din complezență sau fiindcă sună bine la televizor, este nevoie!”, și-a încheiat Klaus Iohannis demonstrația.

Sursa: digi24.ro

23 noiembrie 1989, Literatura și Arta. 

Ce s-a întîmplat totuși la 7 și 10 noiembrie la Chișinău? – se întreabă oamenii republicii noastre de toate vîrstele și naționalitățile, adăugînd la aceasta și alte întrebări care o completează pe cea mai de sus – de ce s-au întîmplat aceste lucruri? Care sunt motivele? Ce să facem pentru ameliorarea situației, pentru a depăși aceste stări de încordare din republică, în primul rînd, din capitala republicii noastre?!

Am citit și ascultat cu toții informațiile oficiale, ne-am pătruns și noi de îngrijorarea pentru destinele de azi ale republicii noastre, conținută în „Adresarea C.C. al P.C.M., Prezidiul Sovietului Suprem și Consiliul de miniștri al R.S.S.M. către populația republicii”, în legătură cu cele întîmplate la 7 și 10 noiembrie a.c. la Chișinău.

Ne nedumeresc, însă, atît pe noi, cît și pe cititorii noștri, anumite aprecieri ale ATEM-ului, mai ales cea de la 11 noiembrie difuzată de TV moldovenească, din care reiese că motiv pentru asaltul clădirii Ministerului de interne a servit articolul „Demisia” publicat de „Literatura și arta”, articol ce nu are nimic comun cu acțiunile miliției noastre și cu atît mai mult că nimeni deocamdată nu ne-a anunțat pînă în prezent că ar fi văzut vreun participant la evenimentele ce s-au întîmplat în seara zilei de 10 noiembrie cu ziarul „Literatura și arta” în mînă. Vrem să mai anunțăm Agenția noastră oficială că deputații poporului din U.R.S.S. Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Petru Buburuz, Anton Grăjdieru au fost invitați tot oficial ca să ajute la domolirea spiritelor și că ei au fost prezenți acolo ca să evite eventualele vărsări de sînge, nu cum se cerca a spune în primele comunicări, pentru a conduce lumea la asaltul clădirii M.A.I.

Există din păcate, multe victime. și de o parte, și de alta. Unele se află în stare gravă. Miliția, așa cum a apreciat și generalul – maior E.A. Neceaiev, prim-adjunct al șefului Direcției generale pentru menținerea ordinii publice a M.A.I. al U.R.S.S., sosit la Chișinău, a dat dovadă de stăpînire de sine și datorită acestui lucru au putut fi evitate pierderile de vieți omenești.

Se menționează în presă numărul mare al militarilor răniți (142 la 12 noiembrie) și mai puțin al civililor. Nu vom diminua aici meritele miliției sau soldaților care cu adevărat și-au făcut datoria în noaptea zilei de 10 noiembrie. Dar asta, după cum ne comunică martorii oculari, s-a întîmplat în partea a doua a evenimentelor. Vom cerca să fim obiectivi. Trebuie să menționăm și faptul că între cele 15 mii de participanți se aflau, indiscutabil, și elementele huliganice, oameni turmentați, extremiști, provocatori – lucru firesc pentru o îngrămădire mare de oameni la o oră tîrzie. Dar și mulți oameni disperați, necăjiți, de care e plin Chișinăul, inclusiv o mulțime de martori involuntari, trecători ș.a.

Victimele din partea populației civile, arestările au avut loc în prima parte a evenimentului, victimele din partea miliției și ostașilor – în partea a doua. Deci la agresivitate s-a răspuns cu agresivitate. Lucru condamnabil, desigur, ca și provocările celora care au început. Instrucțiile pentru milițieni și ostași prevăzute pentru astfel de împrejurări interzic categoric să se lovească cu bastoanele de cauciuc în femei, copii și invalizi, iar cu picioarele  – nici în cei care nu intră în această categorie. Totdeauna au ținut cont de aceste indicații cei chemați să asigure ordinea publică?!

De unde s-a început incidentul de la 10 noiembrie?! Cu adevărat fusese instalată o idee de a picheta clădirea Ministerului de Interne în ziua  de 10 noiembrie, ca răspuns la acțiunile milițienilor de la 7 noiembrie. Dar ea, pentru a evita careva incidente nedorite, n-a fost susținută de Frontul Popular. Către orele 16, însă, cineva i-a anunțat pe cei care se aflau în preajma monumentului lui Ștefan cel Mare că la piața centrală un milițian a rănit doi tineri (s-a dovedit că era vorba despre doi tineri infractori, totuși). Șapte tineri  au hotărît să picheteze clădirea M.A.I. Ceea ce a urmat a fost, însă, o adevărată explozie. Putea fi ea evitată? Desigur. Dar nu s-a găsit o înțelegere între cei care „au dat dovadă de stăpînire de sine”, dar mult mai tîrziu sau mult prea tîrziu – ocrotitorii ordinii publice și între grupurile, inițial mici de tot, apoi – tot mai mari și mai mari ale celor revoltați. martorii oculari ai întîmplărilor și victimele vă vor în cele ce urmează cum a fost serbată pe data de 10 noiembrie 1989 la Chișinău Ziua miliției sovietice.

Ion Teleman (martor ocular): „Am fost martor cum împotriva oamneilor pașnici, care au ieșit în fața tancurilor și altor mașini blindate, s-a aruncat un detașament de circa 60 de „druginari” i au început a lovi femei și fete, bărbați și bătrîni, copii. Apoi, o parte dintre acești „drujinari” îi tîrau de partea cealaltă a străzii.

Cealaltă parte de „druginari” i-au atacat și pe oamenii ce se aflau în trecere pe trotuar din partea spitalului de boli infecțioase. Multe dintre victime au primit ajutor medical din partea noastră, luînd tifon de la bolnavii din spital. Cele văzute m-au făcut să-mi dau seama că „druginarii” erau de fapt membri ai unităților speciale, îmbrăcați în civil. Și încă un fapt: milițienii au făcut loc să treacă acești membri ai detașamentelor speciale, iar după aceea le-au venit în ajutor, incluzîndu-se în acțiunile barbare ale „internaționaliștilor” și lovind cu bastoanele de cauciuc.

Manifestanții pașnici ce se găseau în fața coloanei militare (circa 50 de oameni) scandau: „Tancurile – în cîmp, la arat!” „Combustibilul tehnicii militare – tehnicii agricole!”, „Vrem viață mai bună, nu tancuri!”, „Vrem produse alimentare, nu rachete!”.

Vladimir Dorogan: „În ziua de 7 noiembrie la orele 7 și jumătate oamenii muncii au început să se adune lîngă spitalul republican de boli infecțioase pentru a participa la manifestațiile în cadrul coloanei organizate de Frontul Popular al Moldovei. În fața noastră staționau tancurile și rachetele gata pentru Parada militară. Din masa de oameni a ieșit în fața tancurilor un grup alcătuit din aproximativ 100 de persoane. Oamenii au aprins lumînări, protestînd în asemenea mod contra paradei militare, ce urma să aibă loc în piață. Milițienii care erau la fața locului n-au cerut ca oamenii să elibereze partea carosabilă a străzii. Peste vreo 7 minute din partea de jos a străzii. Peste vreo 7 minute din partea de jos a străzii Orheiului a apărut un detașament de drujinari sub comanda unui căpitan. Fără a-i preîntîmpina pe oamenii pașnici, căpitanul a comandat rusește: „Vzeati! Vzeati!” (așa se asmuța, probabil, știți cine). Și toți cei vreo 60 de druginari – caratiști au început să lovească. Se auzeau numai răcnetele și strigătele tradiționale pentru caratiști: „Ia! Ia!” au fost bătuți și oameni care stăteau pe trotuar, au aruncat în oameni și cu coșurile de gunoi puse la stația de troleibuz. Un bolnav de la spital i-a aruncat unui rănit să-și panseze rana. Acest ștergar plin de sînge a fost purtat de oameni ca un drapel pînă la tribună – dar tovarășii „conducători” au dat bir cu fugiții îndată ce au zărit coloana Frontului Popular cu tricolorul”.

Alexandru Fialca, ucrainean, 26 de ani (nu posedă limba de stat), angajat al cooperativei „Lux”, internat în spitalul clinic orășenesc nr. 2: „Pe aproape de ora 18:00, după lucru, am ajuns la cinematograful „Patria”. Am luat troleibuzul nr. 1 spre gară. În preajma monumentului lui Lenin, în Piața Victoriei, tot transportul era blocat. Lumea a coborît din troleibuz. Am făcut și eu același lucru, bineînțeles. Lîngă teatrul „ Mihai Eminescu”, de cealaltă parte a străzii Comsomolului, am văzut cîteva rînduri de milițieni, ostași cu scuturi, coifuri, bastoane de cauciuc. În preajmă multă lume se grăbea care și încotro, de prin magazine, de la lucru, bătrîni, femei, copii, tineri. La un moment dat, probabil la ordinul cuiva, aceste trupe înarmate au luat tam-nisam lumea la bătaie. Vreau să vă spun că pe ei nimeni nu i-a atacat. Lumea o cotea pe strada Comsomolului la stînga și la dreapta, cu alte cuvinte, își vedeau de drum, care cu copil în brațe, care cu sacoșe. ceea ce-a urmat e ceva de speriat. Trupele înarmate au trecut fulgerător strada și au început să lovească cu furie și cruzime pe toți delaolaltă. N-am văzut așa ceva nici în reportajele din Cili ori Coreea de Sud. Asupra mea au tăbărît doi cu bastoanele, lovindu-mă din răsputeri în cap. ca prin vis parcă auzeam țipete de femei și copii. Nu mai țin minte cine m-a ridicat din jos. Cînd m-au urcat în ambulanță și mi-au dat să miros amoniac, mi-am revenit ușor. În acel moment, țin minte, niște milițieni și ostași, probabil după ce s-au răfuit și cu alții, s-au apropiat de medicul cu ambulanța și au început să-l înjure și să-i strige să se care imediat”.

Ion Dub, moldovean, 34 de ani, șofer de troleibuz, ruta nr.22, se află în exercițiul funcțiunii, internat în spitalul clinic orășenesc nr. 4: „Mă aflam la lucru. Pe la ora 18:20 am ajuns aproape de strada Armeană, circulînd pe bulevardul Lenin, înspre Buiucani. Din cauza afluenței de lume, transportul în comun a fost blocat. Am oprut troleibuzul, lumea a început să coboare, eu am îmbrăcat vestea galbenă, echipament obligatoriu pentru șoferi în asemenea situație. După ce am scos troleibuzul din rețea, am revenit în salon. În acel moment a intrat un locotenent superior și mi-a spus să pun troleiele la loc și să-mi continui drumul, asigurîndu-mă că partea carosabilă va fi imediat eliberată și că milițienii nu se vor atinge de mine. Văzînd cum lovesc în toți delaolaltă nși cum îi îmbrîncesc în vitrinele din apropiere, am ezitat un moment, dar funcționarul de la miliție a insistat să fac ce-mi poruncise. M-am dat, deci, jos, am făcut ceea ce trebuia să fac, dar n-am reușit să ajung pînă la ușa troleibuzului, că am fost înconjurat d evreo 5 milițieni, care s-au năpustit cu bastoanele asupra mea. Le arătam că sutn la lucru, avînd și jileta galbenă pe mine, le-am spus și în voce tare că sunt șoferul troleibuzului, dar degeaba. După ce m-au lovit cumplit cu bastoanele în cap, pînă am căzut jos, au început să mă bată sălbatic cu picioarele. În momentul cînd am simțit sînge pe obraz, mi-am dta seama că sunt în stare să mă omoare și spe norocul meu am reușit să mă rostogolesc sub troleibuz. După ce acești călăi în uniformă s-au retras, niște femei m-au scos de acolo, de unde mă aflam, cu haine rupte și însîngerate.

Acum mi-am venit oleacă în fire, dar vedeți ce-i cu capul meu… Am semne nenumărate și pe corp, mi-au dezbătut totul în mine. Niște criminali, că altfel nu pot să-i numesc! Am văzut cu ochii mei cum loveau în femei, bătrîni, copii. O femeie cu copii în brațe și cu sacoșa în mînă a fost ajunsă din urmă și lovită năpraznic în cap. căzînd a scăpat copilul și sacoșa. și în timp ce acești călăi continuau s-o lovească, dumneaei a reușit totuși să-și tragă copilul alăturin și să-l ocrotească de lovituri. O grozăvie, nu alta! Asemenea barbari trebuie judecați”.

Ion Zamfir, moldovean, 58 de ani, lucrător al spitalului clinic orășenesc nr.2 pentru copii, internat în spitalul Urgenței: „Mi-am terminat programul de lucru la orele 18:00 și am luat-o pe strada Armenească la deal ca să ies la Iskra, căci transportul în comun de pe bulevardul Lenin era blocat. Am observat în preajma Ministerului de Interne rînduri de milițieni echipați special și aliniați în formație de luptă, cu căști, scuturi, bastoane. Mi-am dat seama că se întîmplă ceva neobișnuit și nedorind să am neplăceri mi-am continuat drumul pe strada Armenească în sus. La un moment dat am auzit și observat cu groază că lumea de alături începe să țipe și să fugă îngrozită. N-am reușit să întorc capul să văd ce se întîmplă cînd am simțit o lovitură năprasnică dată cu bastonul în cap. loviturile au continuat cu nemiluita și atunci cînd am căzut la pămînt, vreo trei-patru vlăjgani în uniformă specială și cu bastoane au început să mă lovească cumplit cu picioarele. M-au lăsat lat și s-au retras împreună cu toți ceilalți milițieni”.

Boris Balan, fororeporter al săptămînalului „Literatura și arta”: „Nici n-am izbutit bine să scot aparatul de forografiat din geantă, că trei vlăjgani în uniformă mi-au răsucit mîinile la spate și au început să mă îmbrîncească în clădirea ministerului. Acolo m-au aruncat într-o odaie și peste puțin timp am fost dus în curte și închis într-o mașină, unde, în acel talmeș-balmeș, au uitat de mine. Prin ferestruica cu gratii am văzut cum milițienii aduceau în ogradă oameni reținuți în stradă și îi striveau în bătăi. Deși lumea din curte nu opunea nicio rezistență, caporalii și sergenții loveau în adolescenți cu pumnii și cu picioarele. Aproape o oră și jumătate am fost martor la niște scene îngrozitoare pe care n-am să le uit o viață. De frică să nu-mi sustragă pelicola cu imaginile din stradă, cu regret n-am făcut nici o fotografie. Împreună cu încă 18 reținuți am fost eliberați grație intervenției lui Valeriu Matei.

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Candidatul ACL la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, a declarat la Digi24 că unirea României cu Moldova e un lucru pe care numai Bucureștiul poate să-l ofere și numai Chișinăul poate să-l accepte. „Dacă cetățenii Republici Moldova își doresc unirea cu România, atunci nimeni nu-i poate opri”, a declarat Klaus Iohannis. În ceea ce privește relația cu Rusia, în contextul actual, Klaus Iohannis crede că nu poate fi gestionată decât împreună cu UE, SUA și NATO.

Între România și Republica Moldova există o relația unică în Europa, a declarat Klaus Iohannis la Digi24. „Nu există altă situație unde două state au limbă comună, istorie comună, aspirație comună. Această relație specială trebuie cultivată și amplificată mai ales de noi, fiindcă suntem țara mai mare, membră în UE, și ei vor în UE și avem obligația istorică să-i sprijinim cu tot ce putem”, a spus prezidențiabilul ACL.

Klaus Iohannis recomandă consilierea oficialilor din Republica Moldova în privința procedurii de accedere în UE. „Trebuie să facem asta indiferent cine va fi la Guvern sau Parlament”, spune liderul liberal.

„Obiectivul nr.1, acum, e integrarea Republicii Moldova. Noi avem mult mai multe obligații față de Basarabia. Unii politicieni – și de le noi, si de la ei – spun că totuși integrarea europeană și dezideratul de unire cu țara sunt în contradicție. Eu spun că nu sunt”, a punctat Klaus Iohannis.
El crede că soluția unei eventuale uniri trebuie să vină în etape. „Acum trebuie să facem orice e posibil să ajutăm Republica Moldova în Europa să ne regăsim într-o Europă comună. Dacă facem lucrurile bine, pe parcursul anilor vom strânge relațiile. Atunci se creează condițiile pentru următorul pas. Ordinea nu poate fi inversată”, atrage atenția prezidențiabilul ACL.

Relația cu Rusia

Întrebat dacă, în cazul în care ar deveni președinte, va face prima vizită externă în Rusia, pentru că n-ar avea nevoie de traducător (Vladimir Putin cunoaște foarte bine germana – n.r.) Klaus Iohannis râs și a spus: „Acolo sigur nu. Poate la Bruxelles, acolo și-acolo vorbesc fără traducător. Sau în multe alte capitale unde și-acolo mi-aș permite să vorbesc fără traducător”.

Întrebat dacă relațiile cu Rusia nu trebuie și ele umplute cu „substanță funcțională”, candidatul ACL a răspuns: „Nu acuma. Aici avem o excepție. În general, e foarte bine ca o țară să aibă o politică externă bine profilată care ține cont de interesul național, de interesul populației, dar aici avem o situație foarte specială. Avem un conflict în imediata apropiere a noastră. Situația cu Risia nu poate fi nicidecum ameliorată sau rezolvată de noi. Suntem prea mici”, a spus Iohannis.

„S-au emis prea multe opinii pe această temă. Președintele a avut una, premierul alta. Și-atunci, această relație cu Rusia acum poate fi rezolvată numai și numai împreuna cu partenerii noștri, numai împreună cu UE si SUA, numai împreună cu NATO, hotărâm împreună cu partenerii, așa incat toata lumea, în special Rusia, să revină în zona în care se respectă tratatele naționale”, a explicat Klaus Iohannis. „Aici chiar e cazul să nu ne aventurăm într-o zonă pe care n-o controlăm, n-o stăpânim, nu avem suficiente cunoștințe și nu avem suficienți specialiști”, spune Klaus Iohannis.

„Suntem într-o situație în care nu decidem noi evoluția din regiune”, spune Iohannis. „Din eroare, am trăit cu impresia că așa cum au fost ultimii 25 de ani de liniste și pace plus/minus o criza economică, am crezut noi că am rezolvat problemele care țineau de forța armată, de intervenții inamice, de corupție militară. Nu le-am rezolvat, ne-au demonstrat vecinii noștri ruși că parca nu mai acceptă acest situație democratică construită în Europa”, a mai spus Iohannis. El consideră că este nevoie de elaborarea unei noi strategii de apărare națională care să țină seama de noile realități și care să pregătească țara pentru orice, inclusiv pentru un conflict armat.

Sursa: digi24.ro

Președintele Parlamentului din Republica Moldova, Igor Corman, a explicat declarațiile unioniste ale candidatului Partidului Social Democrat (PSD) la Președinție, spunând că Victor Ponta s-a folosit de “o aluzie neclară” pentru a atrage electoratul de dreapta.

“A făcut o aluzie așa neclară, pentru că are nevoie de votul de pe sectorul de dreapta. De fapt, el a făcut referire la o unitate a tuturor românilor, dar a lăsat loc de interpretari pentru a motiva o parte din electorat”, a declarat Corman într-o emisiune televizată din Republca Moldova.

Igor Corma este unul dintre liderii Partidului Democrat din Republica Moldova, cu care PSD a semnat un acord de colaborare la începutul lunii septembrie.
Afișele electorale ale PSD-ului în Republica Moldova promovează mesajul “Mândri că suntem europeni”, în timp ce în România apare mesajul “Mândri că suntem români”.

Potrivit ultimelor sondaje de opinie, 87,25% din respondenții din România vor Unirea, iar 52% din respondenții din Republica Moldova sunt favorabili Unirii.

Ana Maria Lazar
Sursa: infoprut.ro

Există un loc în care n-a ajuns Victor Ponta. Generaţia 18-34, generaţia cu cheia de gât e, azi, dacă vrea să fie, cheia.
Am fost ieri să îl văd pe Victor Ponta. La Guvern, acolo unde strada e departe şi puterea, pulverizată în aer, se trage involuntar pe nări. L-am văzut aşezat la masa masivă, cu două şiruri de holograme gata să treacă drept miniştri în lateral. Am fost ieri să-l văd pe Victor Ponta ca să aflu cum se vede el însuşi. Iar Victor Ponta mi-a arătat: se vede deja preşedinte.

„Nu mai lăsăm guvernului viitor – din care, sigur, dumneavoastră veţi face parte – datorii de plătit”, anunţă emfatic din primele trei fraze. În vorbele lui goale, dar studiate, rostite apăsat, nimicuri ambalate în schimbări esenţiale se amestecă de-a valma. Dar Ponta merge pe nerăsuflate mai departe. Până la Cotroceni, unde se vede instalat deja. „Seara, chiar dacă sunt ales preşedinte, dacă este vreun român care rămâne şi nu poate să voteze, plecaţi toţi din funcţii, da?”. Furia mimată se uită însă uşor. „Vom lucra împreună din diverse poziţii publice pe care le vom ocupa. Astăzi o să discutăm în coaliţie şi persoana sau persoanele pe care le vom susţine pentru funcţia de prim-ministru, deci cu care veţi lucra dumneavoastră în mod direct, nu sunt surprize foarte mari”, mai spune uitându-se în gol ca în oglindă, în timp ce Liviu Dragnea învârte în mandibulă o gumă.

De ce e Victor Ponta sigur? Răspusul l-am găsit in exit-poll-ul IRES, cel mai fidel din ziua turului întâi. Imaginea votanţilor lui Ponta e oarecum atipică pentru partidului lui, aşa cum îl ştiam. PSD nu a scos în primul tur votanţii de peste 65 de ani pe care îl aducea altădată uşor cu maşina primarului luându-i de la poartă şi însoţindu-i pânâ în cabină, să fie sigur că au votat „corect”. Din acest electorat fidel nu a venit deocamdată la vot decât 44%. N-au ajuns nici cei cu şcoală puţină, rezultatele incluzându-i pe doar 34% din ei. Victor Ponta nu a ieşit pe primul loc cu voturile pensionarilor, ci mai ales cu cele ale celor de 35-49 de ani. N-a ieşit, cum strigă furibund nerăbdătorii, ales de oameni fără şcoală, ci de votanţi cu diplomă de bac.

Victor Ponta a plătit luni la rând cu sute de mii de euro strategi străini şi sociologi români ca să nu mai repete nici greşelile lui Geoană, nici pe cele ale lui Năstase. Au descompus abil, în fâşii, fiecare Românie şi i-au dat, cu bani guvernamentali, iluzia a ce voia să primească. N-a împărţit stupid, ca Năstase, numai pomeni şi foi translucide de asfalt, ci a mimat convingător „Prima maşină”, „Prima amnistie”, Prima rată”, „Prima absorbţie”, „Prima pensie mărită stând pe loc”, „Primul microbuz pentru toţi”. Cine stă să vadă câte din aceste minuni ale guvernării Ponta sunt doar pe hârtie sau au garat la PSD? Nu-i timp, în pauza de breaking news intră însuşi premierul să mai mărească în eter ceva.

Fript de două ori în 10 ani, bolnav de putere, PSD a adus în acest fel, calculat şi rece, nu atât votanţii săi în primul tur, cât figuri noi de televotanţi. Pe ai săi i-a picurat cu pipeta, atât cât 40%, prag psihologic ratat acum şase luni, sa fie atins. A strâns, fără noimă, în corturi, aşa-zise semnături de susţinere mult după oficializarea candidaturii, punând trecătorii, cu nume şi număr de telefon, să completeze, la pachet, sondaje. A mers pe firul lor, în primul rând, acolo unde nu se vota Ponta. Victor Ponta e, acum, sigur pentru că nu mai are nevoie decât de 1.300.000 de voturi, iar armele PSD-iste – sacoşa, cuponul, autobuzul -, „un pachet de acţiuni eficiente” cum le-a spus Dragnea, n-au fost încă scoase din teacă.

Există însă un loc în care n-a ajuns Victor Ponta. Generaţia 18-34, generaţia cu cheia de gât e, azi, dacă vrea să fie, cheia.

Cei care NU votează Ponta sunt oamenii tineri care n-au făcut încă 35 de ani. Mai degrabă femei decât bărbaţi. Sunt tinerele mame care şi-au dus copiii în sling acum un an să oprească împreună forajul la Pungeşti şi săpăturile la Roşia Montană. Sunt femeile de carieră care, prinse între 14 ore la birou şi vinovăţia de a-şi ordona viaţa prin „call”, n-au timp – de scandaluri, de voturi, de melci. Sunt mamele prea ocupate să îşi ferească, rând pe rând, copiii – de boli, de frica de nenorociri moştenită, de şcoli care îi descompun. Sunt doar prea ocupate cât să mai şi voteze.

Cei care NU votează Ponta sunt tinerii plecaţi sau tinerii rămaşi, dar care se gândesc, măcar o dată pe zi, să fugă departe. Cu multe facutăţi sau cu puţine clase, o iau egali, umili, de la zero, ca şi cum s-ar naşte din nou, uitând viaţa de dinainte în care s-au irosit. Sunt însă prea departe şi votul le e astăzi refuzat.

Cei care NU votează Ponta suntem noi. Singurii imprevizibili şi printre puţinii care mai cred în ceva. De ce să plecăm noi din România şi nu ei? Ce-ar fi să-i batem?

Noi, generaţia cu cheia de gât, suntem azi peste 5,2 milioane în România şi departe. Jumătate şi-au arătat deja vocea. Mulţi dintre cei care au făcut-o, au votat Monica Macovei. Ei pot înţelege că e absurd să încerci să schimbi lumea doar până la genunchi şi trebuie să meargă mai departe. Alţii, mai ales cei din sud, au ştampilat Elena Udrea. Indiferent de opţiunea favoritei lor, nici ei n-ar trebui să stea deoparte.

Cealaltă jumătate e însă a celor tăcuţi. Îi cunoaşteţi? Coborâţi de pe Facebook, acolo unde lumea-i îngustă, vorbiţi-le direct. Convingeţi-vă, voi cei care v-aţi făcut dăunăzi auziţi, un singur prieten să iasă, pe 16, la vot. Numai multiplicaţi, lipsiţi de fire politice, cei altădată cu cheia de gât putem visa să spargem maşinăria calculată de partid care ne strânge, minuţios şi rece, grumazul.

Sursa: gandul.info

„Victor Ponta este un pericol pentru democraţia din România“Klaus Iohannis acceptă condiţiile Monicăi Macovei.
Klaus Iohannis acceptă condiţiile Monicăi Macovei şi va primi susţinerea fostului candidat la prezidenţiale în turul doi al alegerilor, programat pe 16 noimebrie. Candidatul ACL, Klaus Iohannis, a anunţat, joi, că va semna scrisoarea Monicăi Macovei, în care aceasta şi-a prezentat condiţiile pe care Iohannis ar trebui să le îndeplinească pentru a avea parte de susţinerea ei în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.

Candidatul Alianţei Creştin Liberale la alegerile prezidenţiale 2014, Klaus Iohannis, alături de co-preşedintele ACL, Vasile Blaga, s-au întâlnesc joi, 6 noiembrie, la Cluj-Napoca, cu toţi co-preşedinţii ACL din Transilvania şi Banat. Liderii ACL au discuta despre rezultatele din primul tur de scrutin şi au pus la punct strategia de campanie pentru cel de-al doilea tur de scrutin. În urma reuniunii, candidatul ACL calificat în turul doi al alegerilor prezidenţiale a susţinut o declaraţie de presă în cadrul căreia a anunţat că va semna scrisoarea Monicăi Macovei şi, dacă va fi nevoie, va da un document scris în acest sens: „Am luat act, recunosc, cu bucurie, de afirmaţiile doamnei Monica Macovei în care spune că doreşte să mă sprijine în situaţia în care eu îmi asum o serie de puncte. Foarte bine. Sunt bucuros să reafirm că toate aceste lucruri se găsesc în programul meu prezidenţial. Şi unele dintre ele au fost reafirmate chiar astăzi de mine: independenţa justiţiei, statul de drept, faptul că nu voi graţia corupţi. Cred că prin asta am dat un răspuns rezonabil domnei Monica Macovei. Pot să reconfirm, cu mare plăcere, aceste lucru şi într-un document scris. Deci, da. Sunt aceleaşi lucruri pe care mi le doresc şi eu pentru România, pentru o societate dreaptă, să ajungem o dată şi o dată în punctul în care să avem sentimentul că este o societate dreaptă cea în care trăim, nu o societate a şmecherilor”.

Principalele declaraţii ale lui Klaus Iohannis Reacţia Monicăi Macovei după anunţul lui Iohannis „Mă bucur ca domnul Iohannis a declarat că acceptă Acordul pentru salvarea statului de drept şi a democraţiei în România pe care i l-am propus ieri. Aştept cu interes şi semnătura domnului Iohannis pe cele 10 principii şi proiecte pe care oamenii, prin votul lor, mi le-au cerut să le promovez şi să le susţin. Eu îl voi vota pe domnul Iohannis. Marele pericol pentru România, în acest moment, este Victor Ponta“, a scris Macovei, pe Facebook. „Domnul Victor Ponta este un pericol pentru economia românească, promite pomeni în stânga şi-n dreapta, este incapabil să prezinte un proiect de buget pentru anul 2015. Aceste lucruri vor duce la împovărarea populaţiei. Economia se va contracta, iar în 2015, cetăţeanul de rând va plăti nota de plată pentru o campanie electorală deşănţată din partea lui Victor Ponta. Domnul Victor Ponta este un pericol pentru orientarea pro-occidentală, pro-euroatlantică a României prin felul în care domnia sa face politică şi conduce Guvernul şi, doamne fereşte, să conducă şi statul, ne îndepărtează de idealurile care ne leagă de partenerii noştri din Europa şi SUA”. Victor Ponta este un pericol pentru România „Îmi permit să afirm aici, în faţa dumneavoastră, că domnul candidat Victor Ponta este un pericol pentru România, pentru democraţia din România prin modul în care ştie să conducă propriul partid, prin modul în care reacţionează la nevoile societăţii, şi prin felul în care vrea să deturneze natura problemelor”, a declarat Iohannis.

„Legat de cum îl va susţine Crin Antonescu, Iohannis a spus: „Cu siguranţă că mă va susţine şi mă votează”. Nu vreau să rup Ardealul „Nu vreau să rup Ardealul sau să învrăjbesc pe ardeleni împotriva oltenilor sau alte prostii. Acestea sunt minciuni, dar minciuni periculoase ale lui Victor Ponta care sper să nu fie crezute de români. Vreau să fiu preşedintele tuturor românilor (n.r. din toate regiunile), şi al ardelenilor şi al bănăţenilor şi al moldovenilor şi al muntenilor şi al dobrogenilor, şi al tuturor românilor din diasporă. Nu e admisibil ca, în 2014, cineva să vină în campania electorală cu un text care a fost specific începuturilor anilor 90, specific vremii iliesciene când, din nefericire, această învrăjbire etnică a ajuns aproape să fie politică”, a continuat Iohannis.

Iohannis a spus că se bucură că Adrian Papahagi, purtătorul de cuvânt al Monicăi Macovei de la Cluj, a anunţat, pe Facebook, că îl va susţine. „Mă bucur să aud aceasta”. Acesta a mai afirmat că nu a vorbit cu Emil Boc, dar se aşteaptă ca acesta să îl susţină în al doilea tur de scrutin. „Cariera lui Victor Ponta se va termina pe 16 noiembrie”, a spus Iohannis. El a mai afirmat că propriul partid al lui Ponta îl va „trimite” acasă. „Aţi văzut acest mariaj contra naturii dintre PSD şi PRM?. E un semnal destul de rău” Mesaj către etnicii maghiari „Aici, în Cluj, o parte semnificativă din populaţie, ca şi în restul Ardelaului sunt etnici maghiari şi vreau să le transmit un mesaj foarte clar: schimbarea pe care vreau să o fac este spre binele României. Schimbarea este pentru o Românie a respectului, pentru Românie prosperă, pentru locuri de muncă şi venituri decente, pentru toţi cetăţenii români. Şi pe dumneavoastră vă priveşte această schimbare. Cu toţii, români, maghiari, germani, şi toate celelalte minorităţi, toţi suntem cetăţeni români. Pentru toţi e nevoie de o Românie a respectului. Judecaţi bine atunci când votaţi!”

„Imunitatea. Avem în momentul de faţă multe discuţii în jurul ei. Primul lucru la care vreau să renunţ este imunitatea preşedintelui României. E nevoie, pentru acest lucru, de discuţii cu partidele politice. Voi solicita să se renunţe la alineatul care stabileşte că preşedintele se bucură de imunitate. Apoi, a doua chestiune la care vreau să mă refer e imunitatea parlamentarilor. Toată lumea înţelege şi este de acord că trebuie să existe o protecţie pentru opinia politică. Suntem de acord că parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere pentru opinia lor politică, dar dincolo de aceasta, este inadmisibil ca prin procedură parlamentară să poată fi împiedicată justiţia să-şi facă treaba. Aici, lucrurile trebuie schimbate. Aceste lucruri se pot face simplu dacă noi, toţi, ni le dorim. Atunci o să vedeţi că politicienii vor fi şi ei primii care şi le doresc fiindcă vor votul dumneavoastră”

„Nu voi accepta o lege a amnistierii şi graţierii. Nu voi graţia un politician condamnat pentru fapte de corupţie”
„În anul 2015 ne aşteaptă creşteri de impozite şi taxe. Până şi Comisia Europeană a avertizat public România în această direcţie. Există pericolul să avem o abordare care nu ne satisface în privinţa cotei unice, există pericolul renunţării la cota unică şi revenire la impozitare progresivă, lucru care ar fi o eroare mare. Există, dacă ar fi ales Victor Ponta preşedinte, există pericolul clar să ne trezim cu toţi corupţii amnistiaţi şi graţiaţi”

„Dacă Ponta foloseşte Poşta Română ca să trimită alături de cuponul de pensie un afiş cu Klaus Iohannis că le taie pensiile… Oamenii aceia s-au speriat. E o mârlănie şi minciună mare. Eu nu fac afirmaţii gratuite. Domnul Ponta e un mincinos”

”Nu am nimic de reproşat colegilor mei din ACL (n.r. în privinţa alegerilor). Asta nu înseamnă că sunt foarte mulţumitoare rezultatele, dar aceste lucruri le-am discutat. Am găsit soluţii pentru fiecare caz în parte. Organizaţiile ştiu ce au de făcut şi sunt foarte optimist” „Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi amintesc de anii comunismului, dar, într-un fel, discursurile de pe scena politică seamnă cu cele de atunci. Conducătorii statului, în special ai Guvenului, spun că albul este negru, că roşu este galben, că o ducem excepţional de bine, că avem toate libertăţile, că viitorul este de aur şi că în 2015 va curge lapte şi miere. Şi vă spun: este nevoie acum, după 25 de ani de la Revoluţie, de o schimbare totală de sistem, Trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt. Este nevoie de o schimbare totală: alt preşedinte, alt Guvern, alt Parlament, alte persoane promovate în funcţii publice. E nevoie de un suflu proaspăt în România. Vedem în jur corupţie, minciună, deziluzie.

Aceste lucruri nu pot fi schimbate decât dacă noi, împreună, ne hotărâm să schimbăm România. Nu există altă soluţie, iar schimbarea trebuie să înceapă cu preşedintele. Când ne uităm în sus vedem şi lucruri bune, lupta anticorupţie este în toi şi continuă. E bine, e foarte bine, dar noi, politicienii, trebuie să gândim şi ce va fi după. Trebuie să vedem dincolo de acest orizont. Trebuie să fim capabili să admitem că după ce se curăţă clasa politică trebuie să avem nişte principii pe care construim ceva durabil şi ceva mai bun decât e acum. Aceste lucruri se referă la schimbarea preşedintelui, a Parlamentului, a Guvernului, a modului în care chiar partidele în interior îşi promovează oamenii. Dacă vrem politicieni care să schimbe sistemul, este nevoie ca schimbarea să înceapă din interiorul partidelor”
Sursa: adevarul.ro

Surse demne de încredere din anturajul Aparatului Președintelui rus Vladimir Putin, începînd cu luna mai a.c., comunică repetat despre declanșarea, din luna mai 2014, a unei operațiuni contrainformative de documentare a migranților din Republica Moldova, de proporții, efectuată sub egida FSB, de către Serviciul Federal de Migrație și organele Ministerului Afacerilor Interne ale Rusiei.

Operațiunea, inițiată la indicația personală a lui V.Putin, prevede întocmirea unei evidențe stricte a ”gastarbaiterilor” moldoveni, cu intentarea prealabila a unor ”dosare” de supraveghere, avînd ca scop EXPULZAREA ÎN MASĂ a acestora la momentul ”OPORTUN”. Cel din urmă, în opinia surselor confidențiale, se va ”ivi” la sfîrșitul lunii septembrie-prima decadă a lunii octombrie 2014.

Conform surselor, intențiile lui Putin prevăd că Republica Moldova ar putea ”căpăta” astfel, pe neașteptate, la alegerile din 30 noiembrie a.c., un electorat consolidat orientat, în exclusivitate, spre Est. În această ordine de idei, organele FSB-SFM-MAI au sarcina concretă de a întocmi o listă de 250-300 mii de moldoveni, care, oficial,- de ochii lumii!- ar fi admis încălcări ale regimului de ședere, administrativ, de procedură penală, etc.
Sursele menționează și faptul, că masivul uman evidențiat va fi supus unei ”profilactici ideologice” personalizate pro-ruse, agresive, însoțite de amenințări și avertizări ”oficiale” despre imposibilitatea de a reveni în Federația Rusă, în cazul victoriei vectorului pro-european la următorul scrutin electoral.

De exemplu, lucrătorii organelor implicate în operațiunea dată au permisiunea, exclusivă, de a cere de la ”gastarbaiteri”, în scris, asigurări de susținere a relațiilor strategice RM-FR și angajamentul de a realiza această năzuință prin vot ”corect”, în favoarea Uniunii Vamale – RBK, precum și obligațiunea de a nu divulga conținutul și însăși faptul angajamentului.

Astfel, ”gastarbaiterii” moldoveni, în intențiile rușilor, vor avea misiunea, pe de o parte, de a destabiliza situația social-politică în perioada electorală, precum și, nemijlocit, chiar în ziua scrutinului și de a influența masiv electoratul, în favoarea UV-RBK, pe de altă parte.

Putin, conform mesajelor confidențiale, mizează pe rigiditatea funcțională a Uniunii Europene, care, în opinia sa, ar fi incapabilă să ”asimileze”, în termeni restrînși, masivul uman presupus, iar cel din urmă ar fi în stare să influențeze, în mod considerabil și hotărîtor, electoratul, prin acțiuni agresive susținute de mass-media moscovită, chiar în perioada scrutinului electoral, în favoarea UV-RBK.

PS: Date concrete despre caracterul desfășurării procesului nominalizat nu deținem, iar mesajul este, parțial, confirmat de mass-media din Rusia.
Totodată, dinamica comportamentului organelor centrale de resort, de la Chișinău, marturisește despre indiferența acestora față de amenințările nominalizate. Or, în cazul în care cineva, în genere, dispune, totuși, de anume informații despre subiectul în cauză, reiese, că riscul de proporții pentru cauza pro-europeană a Republicii Moldova nu este, deocamdată, conștientizat.  A se vedea linkul  – http://ff.md/dodon-opublikoval-foto-iz-kremlya-no-ne-s-putiny-m-a-s-romadanovskim/

Marcel Brodescu

După îndelungi așteptări, primim trei răspunsuri la sesizările noastre anterioare. De la Comisia Electorală Centrală, de la CNA și de la CC, Consiliul Concurenței, cum ar veni. Le vom atașa la prezentul episod, fără a cita din ele. Chintesența răspunsurilor formaliste constă în aruncarea pisicii moarte din propria curte. Domnul Ciocan zice că CEC nu se ocupă de sancționarea radiodifuzorilor, ci o altă instituție, CCA, adică Consiliul Coordonator al Afacerilor Audiovizuale ale lui Plahotniuc. Cunoaștem chestia asta, în țara lui Pește nimeni nu se ocupă de nimic, decît de ce e mai ușor – de furat și de executat ordinele Titirezului! Doar că răspunsul domnului Ciocan este lipsit de consistență, deoarece dacă admitem că aceasta ar fi prerogativa exclusivă a CCA – de a veghea asupra corectitudinii radiodifuzorilor, la ce bun acest Regulament „Cu privire la reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova, aprobat prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.2680 din 30 septembrie 2014”?

Apoi – de ce crede domnul Ciocan că doar mijloacele mass-media sunt pasibile de sancțiuni, nu şi partidele care beneficiază de dezmățul fără precedent al acestora, mai ales că delincvenții sunt proprietatea așa-zișilor concurenți electorali!?

Nu în ultimul rînd, am vrea să știm de ce domnul Ciocan nu a examinat sesizarea noastră în ședință publică, cu invitarea petiționarului, așa cum prevede legea, inclusiv cu invitarea reprezentanților CCA, MAI și a altor instituții abilitate ale statului care să ia act de frauda în continuă desfășurare comisă ziua amiaza mare de Partidul Democrat și de mijloacele sale propagandistice? Inclusiv la Procuratură, indiferent de cît de parșivă și aservită este. Nu de alta, dar în Codul Penal avem un articol bun de aplicat, care cîntă următoarele: „

Articolul 181.1 (prim). Coruperea alegătorilor
(1) Oferirea sau darea de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare, locale ori în cadrul referendumului se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la un an la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.”

În cazul nostru, ne refeream, bineînțeles la SERVICIILE despre care se stipulează în norma penală de mai sus, or, emisiunile oferite alegătorilor de către posturile lui Plahotniuc reprezintă, de fapt, niște servicii ilicite „în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare”, adică să voteze partidul criminal al oligarhului!

Răspunsul doamnei Cărare de la CC, un fel de Consiliu al Concurenței, partajat politic Partidului Democrat, mai bine zis lui Plahotniuc, poartă aceeași stilistică birocratică și același iz de naftalină oligarhică. Noi, zice doamna partajată politic, ne ocupăm de orice soi de publicitate, dar de cea electorală… Nu ne lasă legea. Foarte bine, dar de ce doamna Cărare nu a zis nici „pește prăjit” despre marele dezmăț pedist din preajma campaniei electorale, cînd autobuzele „vesele” stricau aerul Moldovei cu gogoșile doamnei Buliga & company? Dar de faptul că, de pildă, la Publika, la emisiunea asurzitoare Fabrika, din 10 invitați nouă sunt ai Partidului Democrat, lucru demonstrat în ultimul raport chiar și de amicii noștri „deontologii”?

Dar de faptul că Prime TV și celelalte trîmbițe ale lui Plahotniuc, prin intermediul Casei Media dețin monopolul asupra publicității din audiovizual, nu vă doare în cot? Vă doare, nu-i așa?

În fine, instituția de vînat doctori și profesori, CNA, tot subordonată oligarhului, s-a ostenit să producă trei rînduri în cruce, adică să-și decline competența și să ne spună că a trimis sesizările noastre valeților lui Plahotniuc. Pentru a le respinge ca nefondate, completăm noi intențiile ticăloșite ale unei instituții împietrite în corupție!

Parlamentului R. Moldova, Președinției R. Moldova,Guvernului R. Moldova,

Comisiei Electorale Centrale, Consiliului Coordonator al Audiovizualului,

Consiliului Concurenței

În atenţia:

Delegației Uniunii Europene, Consiliului Europei, Misiunii OSCE în Moldova, Ambasadei SUA, Ambasadei Germaniei,

Partidului Popular Creştin Democrat, Partidului Politic „Partidul Forţa Poporului”, Partidului Liberal Democrat din Moldova, Partidului Politic „Partidul Liberal Reformator”, Partidului Politic „Partidul Comunist Reformator din Moldova”, Partidului Politic Mişcarea Populară Antimafie, Partidului Naţional Liberal, Partidului Politic „Partidul Socialiştilor din Republica Moldova”, Blocului Electoral „Alegerea Moldovei-Uniunea Vamală”, Partidului Politic „Democraţia Acasă”, Partidului Politic Partidul Popular din Republica Moldova, Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Partidului Liberal, Partidului „Renaştere”,

CJI, Consiliului de Presă, APEL, Asociaţiei Presei Independente.

SESIZARE

Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe APOLLO, exercitînd activitatea de supraveghere şi monitorizare a respectării legislaţiei în domeniul audiovizualului, conducîndu-se de prevederile Codului Audiovizualului şi legislației în vigoare, reprezentînd interesele membrilor asociaţiei în calitate de consumatori de programe, constată cu îngrijorare că ilegalitățile ce țin de reflectarea corectă a campaniei electorale de către radiodifuzori continuă.

Astfel, prin prezenta, vă expediem spre examinare publică o serie nouă de emisiuni informative ale posturilor de televiziune Prime, Canal 2, Canal 3, Publika TV, TV7 – NTV din data de 24 octombrie 2014 pînă la data de 27 octombrie 2014, care conțin elemente crase de propagandă electorală și manipulare a opiniei publice în favoarea unui singur partid.

În aceste condiții, considerăm că abaterile depistate formează contravenţii în sensul Codului audiovizualului, Codului electoral și legislației în vigoare, avînd în vedere că ele contravin:

– prevederilor art.7 alin. (4), lit. a) şi b) din Codul audiovizualului: „pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor echilibrului social-politic, echidistanţei şi obiectivităţii, aceştia vor plasa fiecare ştire astfel încît informaţia care compune ştirea să fie veridică şi să nu fie deformat sensul realităţii prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri”;

– prevederilor art.10 alin.(1) din acelaşi Cod: „în Republica Moldova, dreptul la informare completă, obiectivă şi veridică, dreptul la libera exprimare a opiniilor şi dreptul la libera comunicare a informaţiilor prin intermediul mijloacelor de radiodifuziune şi televiziune sunt garantate de lege”;

– prevederilor alineatului (5) al aceluiaşi articol, reieşind din care „Radiodifuzorii sunt obligaţi să asigure obiectivitatea informării consumatorului de programe, favorizând libera formare a opiniilor”.

De asemenea, aceste acţiuni contravin expres prevederilor REGULAMENTULUI privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova, aprobat prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.2680 din 30 septembrie 2014, unde la pct.17 se specifică că publicitatea electorală nu va fi inclusă în programele de ştiri, emisiuni sportive, emisiuni pentru copii, emisiuni cu tematică religioasă; pct.19 se stabileşte că, în programele de ştiri ale instituţiilor audiovizuale, evenimentele din campania electorală vor fi reflectate cu respectarea prevederilor art. 47, 64 şi 64/1 din Codul electoral şi art. 7 din Codul audiovizualului; iar în pct.20 – activitatea Guvernului, Parlamentului, Preşedinţiei şi a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale va fi reflectată separat, în alte programe decît cele de dezbateri şi publicitate electorală, cu respectarea prevederilor Codului electoral, Codului audiovizualului şi prezentului Regulament. Nici un candidat la alegeri nu va avea prioritate în virtutea funcţiei pe care o ocupă.

În acest context, fiind evidente încălcarea prevederilor legale citate, solicităm investigarea celor menţionate, sancţionarea posturilor nominalizate prin suspendarea licenței de emisie pe parcursul campaniei electorale, avînd în vedere multiplele încălcări documentate, pentru utilizarea instrumentelor de propagandă, manipularea opiniei publice referitor la scrutin, inclusiv prin folosirea tertipurilor de montaj.

Reiterăm solicitările anterioare către toți concurenții electorali înregistrați în actuala campanie să se autosesizeze și să facă demersurile ce se impun către CEC, CCA, CNA, Procuratura Generală, instanțele de judecată privind încălcarea flagrantă a legislației în vigoare, să-și apere corect șansele și să renunțe la practicile de acceptare tacită a dezmățului practicat de posturile de televiziune și de radio propagandistice.

Vasile Năstase,

Preşedintele Asociaţiei APOLLO

Sesizare nr.659 din 29.10.2014

Raspuns CECnr. 304 din 28.10.2014

nr. 305 din 29.10.2014 consiliul concurentei

Urmăresc cu interes cum decurg lucrurile în privința camerelor de supraveghere a traficului rutier. Am mai spus-o, nu sunt șofer, însă problema aceasta mă interesează și din punctul de vedere al unui simplu pieton. De altfel, am văzut la mai multe posturi de televiziune cum zilele acestea încă un pieton a fost doborât. Era, desigur, într-o zonă în care nu există nici o cameră contestată atât de dur de amicii lui Plahotniuc.

De asemenea, am văzut reacția mai mult decât surprinzătoare a mai multor conducători auto, care spuneau în unison că aceste camere nu doar că sunt de bun augur, ci că trebuiesc montate în continuare.

Unii, cântând în drâmba lui Furdui și Nagacevschi, zic că aceste camere ar fi fost montate fără aprobarea guvernului, că nu ar exista o lege specială care să reglementeze această lucrare a MAI și a prietenilor noștri chinezi, care au rupt de la ei și ne-au făcut cadou cinci milioane de euro!

Într-adevăr, nu avem o lege specială, însă cadru legal avem cu prisosință, doar că trebuie studiat cu atenție și mai ales, cu bună credință. Dacă însă acești ochi electronici incomodează întâlnirile secrete ale demnitarilor în scopuri personale și corupte, e clar, nu mai dăm de capăt.

Așadar, să încercăm să scoatem în evidență în baza căror acte normative au fost instalate camerele respective. Bunăoară, art. 25 alin.(5) alin.28) din Legea Nr. 320 din 27.12.2012 Cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, prevede că „În realizarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul are următoarele împuterniciri: 28) să fotografieze, să facă înregistrări audio şi video în scop de asigurare a realizării atribuţiilor Poliţiei fără încălcarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, garantată de legislaţie;”

Mai departe. Potrivit art.7 lit. Legii Nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, „de competenţa Ministerului Afacerilor Interne este asigurarea dirijării, supravegherii şi controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate şi verificate metrologic, conform cerinţelor actelor normative în vigoare.”

De asemenea, din conținutul prevederilor art. 443 alin.(8) din Codul Contravențional, reiese cu certitudine că legislatorul a permis constatarea cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau al mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic a contravențiilor administrative.

Mijloacele tehnice de supraveghere a traficului sunt omologate şi incluse în Registrul de Stat al mijloacelor de măsurare permise spre utilizare, iar echipamentele de supraveghere care nu efectuează măsurări sunt certificate conform standardelor în vigoare.

Referitor la cerințele faţa de funcţionarea sistemului de supraveghere a traficului, acestea sunt reglementate în capitolele IV-IX din Hotărârea Guvernului Nr. 40 din 17.01.2012 cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere „Controlul traficului”.

Potrivit pct.9-11, din hotărârea nominalizată, Proprietarul Sistemului automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere „Controlul traficului” este Statul, iar Posesorul Sistemului este Ministerul Afacerilor Interne.

De asemenea, reglementarea organizării şi funcţionarii Sistemului automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere „Controlul traficului” este prevăzută de cadrul normativ secundar şi anume Regulamentul provizoriu privind organizarea şi funcţionarea Sistemului automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere „Controlul traficului” aprobat prin Ordinul MAI al RM nr. 22 din 31 ianuarie 2014, publicat la 21.02.2014 în Monitorul Oficial Nr. 43-46 art. Nr : 257.

Alte acte normative care reglementează tangențial Sistemul de supraveghere a circulaţiei sunt Hotărârea Guvernului Nr. 1214 din 27.12.2010 cu privire la aprobarea Strategiei naţionale pentru siguranţa rutieră şi Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 357 din 13.05.2009. Ultimul act normativ, spre exemplu, reglementează instalarea la intrarea în zona în care se efectuează monitorizarea electronică a traficului a indicatorului „Monitorizare trafic”.

Imaginile captate de Sistemul de supraveghere a traficului reprezintă date cu caracter personal în sensul stabilit de art.3 din Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal bucurându-se de protecţie sporită din partea statului.

Ministerul Afacerilor Interne, în baza deciziei Centrului Naţional pentru Protecţie a Datelor cu Caracter personal a fost înregistrat în calitate de operator de date cu caracter personal cu numărul 0000081 – 003 al sistemului de supraveghere a circulaţiei rutiere „Controlul traficului”.

Modul de stocare, prelucrare a imaginilor video în calitate de date cu caracter personal, sunt reglementate de Cerinţele faţă de protecţia datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal aprobate prin Hotărârea guvernului nr. 1123 din 14.12.2010.

Nu e suficient, tovarăși cârcotași?

Chiar dacă am mai avea o sută de asemenea acte, pentru prietenii lui Plahotniuc nu e suficient. Oligarhul vrea cu orice preț să scape de ochii electronici, și asta pentru că are multe, foarte multe de ascuns! Și probabil o frică patologică că oponenții săi politici ar putea să procedeze ca el, oligarhul, adunând așa-zisul compromat. Legea, însă, nu permite, „din păcate”, asemenea comportament din partea nimănui!

Acum să stăm strâmb și să judecăm drept. Dar de ce oare omuleții lui Plahotniuc nu cer anularea camerelor de supraveghere a traficului din subordinea Autorității Naționale a Drumurilor, din cadrul Ministerului Transportului? Dacă nu știați, noi de multă vreme suntem urmăriți de camerele miniștrilor de la partidul lui Plahotniuc. Și în mod ilegal, pentru că acestea de fapt chiar nu au nici o legitimitate.

Să intrăm pe site- ul asd.md și să observăm amplasarea camerelor lui Botnari și Plahotniuc, multe și fără a avea vreo obligație să protejeze datele personale ale participanților la trafic!

De ce nu se iau de ele Furdui și Nagacevschi? Pentru mine e limpede. Dar pentru dumneavoastră, cei care vă gândiți clipă de clipă că viața şi nu afacerile și întâlnirile secretoase are prioritate!?

Tudor Bunescu

Post Scriptum:

Vă mai amintiți de mașina forțoasă a lui Plahotniuc care a trecut la roșu, pe strada București ca o pajură furioasă?

Ar fi interesant să aflăm dacă cineva a fost măcar avertizat cu degetul pentru asemenea infracțiune, dar nu credem că e posibil în statul lui Papură Vodă. A fost imortalizată fără ajutorul camerelor de la MAI. Să înțelegem că în conformitate cu mentalitatea slujbașilor oligarhului acest lucru a constituit o ingerință în viața privată a politicianului-afacerist? În acest caz, ce mai așteptați, interziceți totul, până și aparatele de fotografiat Smena!

Aflu că, din păcate, Comunitatea ucraineană din Moldova a decis să susțină la aceste alegeri Partidul politic criminal al lui Plahotniuc, Lupu și Guma. Guma, condamnat pentru corupție la patru ani de pușcărie cu executare, de un stat membru UE. Plahotniuc, depistat de Justiția din Marea Britanie ca beneficiar final al atacurilor raider, urmărit de Interpol pentru relațiile sale cu gruparea Solnțevskaia din Rusia, cercetat și găsit vinovat de către România pentru dublă identitate. OK, să zicem că aceste lucruri nu interesează comunitatea ucraineană din Moldova, că Plahotniuc este echivalentul lui Ianukovici, oligarhul care a capturat justiția, procuratura, CCA, CNA, CA, Moldtelecomul, Căile Ferate, CNI și atîtea altele, tot e floare la ureche.

Și nici faptul că are vila aia de milioane în Franța, pe malul lacului Geneva, tot nu vă interesează. Și nici că are un apartament, ca să zic așa, de 1000 de metri pătrați, adică un întreg bloc locativ din strada Bulgară nu e nici măcar o curiozitate…
Dar, prieteni ucraineni, cum să treceți peste faptul că acest partid criminal este partenerul strategic al formațiunii – stat Edinnaia Rossia al lui Putin? Cum să nu știți că acest individ, omologul lui Ianukovici, zboară la Moskova cu propriile avioane ca vrabia din pom în coteț?

Dar cum, prieteni și frați ucraineni, să militați pentru individul care retransmite în Moldova postul criminal de televiziune cu acoperire națională PRIME-PERVÎI ORT, care a trimis pe frontul din estul Ucrainei sute și mii de cetățeni ruși, intoxicați de minciunile și manipulările acestui și altor asemenea posturi putiniste?
Cum să iertați acestui partid nemernic că nu a luat atitudine față de INVAZIA militarismului terorist rus în patria dumneavoastră istorică, aflată la cîteva sute de kilometri de Moldova? Unde au căzut eroic mii și mii de tineri, apărându-și Ucraina, apărându-ne și pe noi?!

Doar atît, nu vreau să vă obosesc cu multe, foarte multe detalii în care Plahotniuc și Partidul Democrat au dat dovadă de obediență față de Rusia lui Putin în detrimentul Ucrainei.

Credeți-mă, nu vă scriu cu răutate, nu sunt nici măcar supărat. Consternat, însă, sunt! Uimit și umilit. Pentru că noi, cetățenii Moldovei susținem Ucraina. Personal am scris editoriale despre evenimentele de acolo, începînd cu MAIDANUL și terminînd cu ultimele acțiuni. Pentru mine personal Ucraina este tot atît de sacră și de aproape de inima și sufletul meu ca și propria mea Patrie. Mi-e rușine că nu sunt alături de curajoasele batalioane ucrainene sub zările însîngerate ale Donbasului. Mi-e rușine că fac atît de puțin pentru a susține o națiune ce se jertfește și pentru noi, și pentru Europa și pentru întreaga civilizație continentală. Am scris, deci, și am pus like-uri la postările prietenilor mei virtuali de pe rețelele de socializare. Atunci cînd vorbeau de soldații uciși, de avionul doborît, cînd plângeau și se întristau, dar și cînd repurtau victorii în lupta inegală cu ciuma roșie. Like-urile acestea nu sunt doar o simplă atenție, e trăgaciul meu virtual în susținerea unei cauze comune -LIBERTATEA.

Vreau să fiți liberi, frați ucraineni din Moldova.
Oligarhul Plahotniuc și partidul său închinat Moscovei nu vă pot oferi așa ceva.

Nu vă chem și nu vă rog să vă aliați cuiva, să susțineți o altă formațiune sau lider politic. Departe de mine gîndul! Pur și simplu, retractați-vă sprijinul acordat ticăloșiei.

E o chestiune de onoare pentru dumneavoastră și pentru Ucraina.

Și pentru Libertatea noastră, a tuturor!

Oricât aş încerca să ignor prostiile livrate la foc continuu de propaganda de partid, unele sunt atât de insultătoare, încât mă văd obligat să-mi înving sila şi să scriu. Testate seara la Ghiţă TV în stilul tabloid-apocaliptic consacrat, preluate de gherila de postaci şi răspândite pe Internet, livrate apoi de şoşonari door-to-door, manipulările Mândrului Român sunt de o grosolănie stupefiantă.

După ce a văzut harta României colorată jumi-juma, Ardealul cu albastru, Moldova şi Muntenia cu roşu, Partidul a aruncat azi ultima manipulare din arsenalul naţionalist-ceauşist păstrat în Kiseleff: Iohannis ne va vinde Ardealul ungurilor. Este atât de trasă de păr această minciună, încât orice om cu scaun la cap ar întâmpina-o cu un zâmbet îngăduitor. Ca să-i fure electoratul lui Vadim, Funar şi Dan Diaconescu, PSD foloseşte însă în mod cinic retorica lui Nicolae Ceauşescu, încercând să-I sperie pe românii ardeleni cu ungurii: era tot ce mai lipsea din retorica iresponsabilă a unui ins care se pretinde că uneşte, dar care nu face altceva decât să bage frica în oameni.

Privită în ansamblul ei, strategia PSD pentru alegeri se reduce la două cuvinte: pomana şi frica. Resurse uriaşe au fost mobilizate pentru cumpărarea în viu a diverselor categorii de electorat, cu luni înainte de alegeri. Purcoaie de bani au fost drenate de la bugetul statului în conturile firmelor căpuşă şi vărsate apoi în campanie. Dar lipsea ceva care să lege totul, aşa că mândrii români au făcut cel mai abject lucru cu putinţă: au băgat spaima în oameni. Fără niciun fel de tresărire, fără scrupule, într-un dispreţ total în primul rând faţă de electoratul lor tradiţional, pesediştii i-au speriat săptămâni de-a rândul pe bătrâni că le vor fi tăiate pensiile dacă nu-l aleg pe Victor Ponta şi votează pe altcineva. O minciună contra oricărei evidenţe, adusă de factorul poştal şi capsată pe talonul de pensie, a devenit o alertă oficială. Minciuna a prins şi mulţi pensionari sunt convinşi că Iohannis le taie pensiile dacă ajunge preşedinte.

Propaganda naţional-comunistă a intrat în această săptămână în mod natural în etapa luptei contra străinilor. Automat, românii care au votat în străinătate sunt cu toţii suspecţi. Statul român nu-i consideră cetăţeni, ci agitatori plătiţi, care au încercat să fraudeze votul. Străinii vor să ne fure alegerile şi ţara, iar dacă te prezinţi ca votant la Paris eşti stigmatizat definitiv. Noroc cu organele noastre competente şi cu televiziunile vigilente de partid! „De data asta, nu s-a mai putut frauda”, s-a umflat pieptul premierului României, care le-a aruncat un ultim scuipat sănătos, românesc, cu de toate, cetăţenilor care au aşteptat 5-6 ore la cozile umilinţei ca să-şi exercite un drept constituţional: acela de a vota.

„Nu vreau să mai primim ordine din afara ţării, noi ştim mai bine în România”, a strigat azi Mândrul Român, intrat în faza terminală a delirului naţionalist.
Atenţie, se naşte un nou Geniu al Carpaţilor!

Sursa:gandul.info

Noaptea de duminică spre luni a fost una plină de șoc și stupoare atât pentru mine cât și pentru amicii sau cunoscuții cu cetățenie română, care au votat în Moldova la prezidențialele din România.

I-am numărat. Au fost 26 de persoane cu care am vorbit și care au votat, și alte 7 care nu au reușit să voteze. Repet, oameni cu care am vorbit direct. Niciunul dintre cei 26 de oameni care au votat, nu a făcut-o pentru Ponta. Printre celelalte 7 persoane care și-au dorit să voteze dar au renunțat în fața cozilor uriașe, la fel, nu s-a regăsit niciun votant al lui Ponta.

Ponta care a acumulat însă 38% din voturi în Moldova. Cum a fost posibil? Pe cât de greu de crezut, pe atât e și de simplu. Dar să le luăm pe rând.

PSD nu a acumulat niciodată mai mult de 10% în Moldova

Rezultatul șocant pe care l-a acumulat Ponta duminică a mirat atât de mult întrucât contrastează teribil cu rezultatele obținute de PSD sau candidații de stânga în Republica Moldova de-a lungul timpului. Spre exemplu în 2009, Mircea Geoană a obținut în primul tur 4%, iar în turul doi, 2 5%. Aproximativ 600 de alegători din 12.000 au votat în turul 2 al prezidențialelor din 2009 pentru Geoană.

Un rezultat și mai prost a obținut PSD-ul în cadrul europarlamentarelor din această primăvară. Din aproape 10.000 de alegători, doar 397 au votat la europarlamentare pentru alianța PSD-PC-UNPR. Adică nici mai mult nici mai puțin de 4%.
Susținerea lui Leancă pentru Ponta nu a contat prea mult

Văzusem că unii încercau să explice rezultatul lui Ponta din Moldova prin susținerea pe care i-a acordat-o Leancă. N-a prea fost deloc așa. Susținerea lui Leancă, coroborată cu mai multe donații ale guvernului român pentru Chișinău nu ar fi adus niciodată 38% pentru Ponta.
În primul rând pentru că ideea cu susținerea lui Leancă a fost trecută destul de rapid cu vederea, mai ales după ce a trezit critici extrem de vehemente la Chișinău.
Donațiile, unele binevenite, într-adevăr, au fost foarte mult mediatizate în presă.

Dar donațiile României nu sunt de ieri de azi. Guvernul român dona Republicii Moldova și în 2013 și la începutul lui 2014. Leancă și Ponta s-au întâlnit de „n” ori și până la alegerile europarlamentare. La care, după cum am spus mai sus, alianța PSD-PD-UNPR a obținut 4%. O să ziceți că prezidențialele sunt altceva. Nu prea. Rezultatele europarlamentarelor sunt practic aceleași cu cele de la prezidențiale, per total.

Plus la toate, în general, la alegerile de acest fel au ieșit, până în primăvara lui 2014, basarabenii care se simt români cu adevărat. Oameni în general informați și de dreapta. Care pot să salute donațiile guvernului Ponta, dar oricum vor vota cu dreapta.
La 2 noiembrie 2014 au ieșit la vot și deținători de cetățenie, nu doar români

Ei bine, iată că ușor-ușor ajungem la adevărata esență a problemei. Pentru că la aceste alegeri nu au ieșit doar acei cetățeni români din Republica Moldova cu care suntem deja obișnuiți. De data aceasta s-au prezentat extrem de mulți deținători de cetățenie, aduși cu microbuze, organizat, de către susținătorii lui Ponta de la Chișinău.
Iar „susținătorii” lui Ponta de la Chișinău e de fapt unul singur. Vladimir Plahotniuc îl cheamă, cel ce a zburat foarte des până în septembrie 2014 la București, pentru a-și rezolva un dosar privind dubla identitate.

În luna septembrie, Plahotniuc a semnat la București un acord de colaborare în perioada electorală între PD și PSD. Din surse de încredere de la București, Plahotniuc i-a promis atunci lui Ponta că va obține la Chișinău cât a obținut Băsescu în scrutinele de până acum.

Sigur, Plahotniuc, ca întotdeauna, s-a dat mult mai mare decât este, iar planurile i-au fost date peste cap de activismul românilor adevărați de la Chișinău, care au obținut cetățenie nu doar pentru a ajunge în Europa la muncă.

Pentru că, dacă urmărim atent rezultatele, vom vedea că în toate raioanele am avut o prezență mult mai mare decât în mod normal. În toate secțiile de vot din afara capitalei am avut de la 8-900 de votanți până la aproape 2.000. De unde? Din astfel de microbuze, care au circulat duminică prin toată țara.

Dacă scoatem rezultatele din Chișinău și Ialoveni, Ponta a obținut în jur de 70% din voturi. În anumite secții de vot, precum cele din nordul țării, Ponta a fost votat chiar de peste 70% din alegători. Dar chiar și în Chișinău, scoruri de 20-25% înseamnă enorm.
Însă nici în Chișinău nu obținea niciodată Ponta asemenea scoruri dacă mai erau deschise minimum 5 secții de vot. Multă lume, din nou, sinceră, care ar fi votat pentru dreapta, s-a plimbat în Chișinău de la o secție la alta, ca până la urmă să nu mai voteze. Vorbesc pentru că așa a pățit chiar tatăl meu.
Iar asta în timp ce cei plătiți cu 300-500 de lei pentru a vota cu Ponta (așa după cum s-a tot vorbit duminică), au fost nevoiți să aștepte în fața secțiilor de vot pentru a-și primi banii. Fapt care, desigur, a contribuit și mai mult la formarea cozilor.

Care e miza

„Inteligenții” de pe malurile Bâcului vor da ochii peste cap și se vor întreba: Dom’le, da’ pentru ce atâta deranj din partea lui Plahotniuc? Pentru că este extrem de important pentru el cine va câștiga alegerile din România și va conduce la București în următorii 5 ani.
Ani în care ar trebui și noi măcar cu câțiva centimetri să ne apropiem de Uniunea Europeană. Iar orice pas spre UE, știm bine, este egal cu un pus spre pușcărie a corupților de la Chișinău. Corupți în fruntea cărora tronează semeț Plahotniuc. Având însă un paravan precum România, o țară la conducerea căreia s-ar afla un individ care să te apere așa cum a făcut-o Ponta în cazul lui Voiculescu sau Năstase și-o va face și cu Hrebenciuc imediat după campanie, este foarte important pentru Plahotniuc.

Pe Plahotniuc nu-l vor apăra în fața justiției europene francezii, nemții sau polonezii, ci frații săi de peste Prut. Ăia din PSD pe care-i aduce pe la Nobil Club și-i tratează regește, pentru a mai pune capac pe vreun dosar de peste Prut.

Miza alegerilor prezidențiale din România este uriașă nu doar pentru românii de peste Prut. Este extrem de mare și pentru noi și aspirațiile noastre europene. O victorie a lui Ponta riscă să zdruncine rău de tot sistemul de justiție din România, care abia începe să funcționeze. Iar o Românie cu o justiție șubredă ar putea să dea și mai multă legitimitate mafioților de aici.

De asta românii de peste tot, de pe ambele maluri ale Prutului, dar și din toate colțurile lumii trebuie să fie atenți și responsabili pe 16 noiembrie. În dependență de cum vor vota, România are șansa să continue pe drumul actual sau să dea câțiva ani înapoi. Iar același lucru poate fi valabil și pentru Moldova.
Sursa: independent.md

Românii basarabeni au votat duminică cu dificultate, iar mulți nu au reușit să-și exercite dreptul de vot nici după ce au înghețat stând la coadă 3-4 ore. La ora 21.00 secțiile de votare s-au închis, iar oamenii au fost trimiși acasă. Numărul celor care au votat a fost dublu față de alegerile din 2009 – peste 20.000.

Deocamdată nu au fost făcute publice rezultatele oficiale ale votului în circumscripțiile electorale din Republica Moldova, dar potrivit numărătorii paralele a voturilor, aproape 40% dintre basarabeni au votat pentru Victor Ponta. Este pentru prima dată când un candidat al stângii din România este susținut de un număr atât de mare de români din Republica Moldova. Explicația ar fi, în opinia analiștilor, sprijinul mediatic masiv oferit de Partidul Democrat din Moldova (care, potrivit presei online, controlează majoritatea posturilor de televiziune cu acoperire națională din Moldova). De asemenea, premierul Iurie Leancă (nr. 2 în Partidul Liberal Democrat din Moldova) i-a făcut jocul electoral lui Victor Ponta (prin acțiuni publice), contrar opțiunii PLDM care l-a sprijinit pe Klaus Iohannis.

În Republica Moldova, Klaus Iohannis a acumulat 28% din totalul voturilor, Elena Udrea – 18% și Monica Macovei – 10%.

Pentru scrutinul prezidenţial de duminică, în Republica Moldova au fost deschise 21 de secţii de votare în 18 oraşe. Cu toate acestea sute de alegători nu au reușit să voteze din cauza cozilor, în special, la urnele de vot din Chișinău.

În 2009, la alegerile pentru președintele României, în secțiile de votare din Republica Moldova au votat în turul întâi 8.700 de persoane, iar în cel de-al doilea – puțin peste 12.000. De atunci, numărul basarabenilor care și-au redobândit cetățenia română a crescut cu 200.000.

Nicolae Timofti: „Atitudinea nu se va schimba”

Referindu-se la viitoarea configurație politică de la București, președintele moldovean Nicolae Timofti a spus că și-ar dori ca „la putere, în România, să rămână acele forțe care sunt astăzi – cele pro-europene, alături de care Moldova să-și continue parcursul european”. (…) „Eu nu văd schimbări mari, radicale în rezultatul alegerilor din Republica Moldova și din România, fiindcă la bază sunt puse acele tradiţii, acele date culturale, istorice, frățești care nu schimbă esența alegerilor. Cetățenii moldoveni trebuie să înțeleagă ce înseamnă să devii cetățean al Uniunii Europene. Toți cetățenii își doresc să trăiască mai bine. Atunci când vorbim de unde este mai bine, în trecutul pe care noi l-am avut sau în viitorul spre care tindem – sunt convins că mulți au înţeles că viitorul este mai frumos”, a spus Nicolae Timofti.

Totuși, el a precizat că ”indiferent cine va veni la putere în România, atitudinea statului român față de Republica Moldova nu se schimbü, pentru că avem aceleași gânduri, aceleași idei și vrem să facem totul ca pe ambele maluri ale Prutului oamenii să se simtă bine și să trăiască în belșug”.

Deutsche Welle

Moto:

„Când autoritatea devine arogantă şi abuzivă, umilindu-şi sadic propriii cetăţeni, sfârşitul e inevitabil. Când conducătorii nu-şi dau seama de ruptura dintre ei şi popor, sfârşitul loveşte nemilos. Când trăieşti într-o ficţiune din pixeli, construită la televizor, înseamnă că nu ştii pe ce lume eşti: azi mai poţi minţi poporul cu televizorul, dar în epoca Facebook nu mai poţi minţi tot poporul. Întotdeauna vor fi unii care să arate ce se întâmplă în stradă. Întotdeauna vor exista media alternative care să prezinte publicului larg cozile, bătaia de joc, umilinţa, care să le dea glas „viermilor”. Dar să spui în cel mai pur stil al propagandei comuniste că studenţii din Regie au fost plătiţi „cu euro” ca să-ţi strice ţie planurile, să rânjeşti satisfăcut la zecile de mii de români dispreţuiţi, plimbaţi pe la cozi în străinătate, transmiţându-le că de data asta n-au mai reuşit „să fraudeze” votul pentru că statul a fost vigilent, ăsta e un semn de prostie sinucigaşă. Reacţia de revoltă sinceră a acestor oameni este un semn că ţara se trezeşte. Protestul lor poate urni bulgărele care să măture totul în calea lui.”
Florin Negruțiu, Gândul

Sunt unul dintre românii basarabeni care n-a apucat să voteze pe 2 noiembrie. De fapt, nu singurul, ci cu întreaga familie. Și cu mai mulți prieteni. Pentru că fiind plecat în afara urbei noastre romantice, am revenit cu gîndul să ne facem datoria de alegători în partea a doua a zilei. Nu a fost să fie! Porțile mari ale lui Corlățean s-au închis cu un scîrțîit sumbru în fața unei cozi de oameni disperați. „Nu vă enervați, domnule, așa a fost toată ziua, cetățenii noștri au stat în umilință și frig, ca pe timpuri, cînd așteptam să se deschidă Alimentarele, să apucăm ceva de mîncare…”

Mă enervez, ne enervăm și plecăm cu pașapoartele lipsite, parcă, de propria personalitate, de cetățenia cea provocatoare de mîndrie legitimă pe care o simțim și o invocăm de atîtea ori…

Umilința e cuvîntul de ordine.

Mă simt umilit și tratat ca un paria. Umilit, nu jignit, domnule Ponta. Umilit pentru fiecare dintre românii de acolo, de departe, care au lăsat o duminică în spatele a sute de kilometri pentru a ajunge în fața unor porți închise de fier, reci ca tridentul lui Poseidon…

La Paris românii protestează, cîntă imnul național. Și porțile secțiilor de votare din Londra se închid, în bătaie de joc și neapărat umilitor, în fața unui rînd de peste o mie de oameni. Dreptul la vot e garantat de Constituția României. Nu-i așa, domnule Ponta?

Românii din străinătate nu depind de promisiunile nimănui. Nici de pensii cerșite, nici de legi bune pentru cei mari și tari.

Românii din străinătate își doresc o Românie modernizată și prosperă. O Românie a justiției și a legii pentru fiecare. Și nu în ultimul rînd o Românie a echilibrului puterilor statului. Un partid care controlează totul nu poate și nici nu vrea să ne garanteze continuitate. Nici libertate, nici memorie.

Nu garantează nimic!

Toate astea sunt luate în calcul. Un calcul de contabil vechi, aplecat peste abacul negru de epocă… De aceea se vrea diminuarea numărului de votanți. De aceea nu se găsesc ștampile și cabine de vot. De aceea porțile domnului Corlățean, amicul lui Plahotniuc, se închid, umilitor în fața alegătorilor de la Chișinău, în timp ce autobuzele vesele ale oligarhiei de pe ambele maluri ale Prutului gonesc în căutarea unui trecut sumbru și perpetuu.

Pe 16 noiembrie nu mai părăsim cetatea nici pentru o clipă. Vom merge la secția de vot cu noaptea în cap. Și nu de unii singuri, ci împreună cu familiile și cu prietenii noștri.

Vom sta acolo cît va fi nevoie. De dimineață pînă noaptea tîrziu. Nimeni și nimic nu ne poate opri să ne facem datoria față de România, față de viitorul copiilor noștri.

Nici dumneavoastră, domnule Ponta!

Vasile Năstase

A început. Generaţia fugiţilor s-a întors să-şi ia ţara înapoi. Admirabile rezistenţa şi demnitatea lor, a celor care au stat la coadă să voteze.

Cozile. Când eram copil, ajunsesem să mă aşez automat la coadă şi pe urmă trimiteam pe cineva în faţă să întrebe ce se dă. De multe ori, cozile se formau înainte să se bage ceva, oamenii se aşezau natural în jurul alimentarelor, cum făcea pilitura de fier atunci când o deranjam cu un magnet la orele de fizică. Alimentarele magnetizau lumea noastră cenuşie, erau pepitele cu care Ceauşescu ne lua ochii atunci când era generos: uneori dădea pui, alteori dădea pâine, uneori, în preajma Revelionului, dădea trei portocale de om. Şi-n timp ce Ceauşescu ne punea la cozi să ne sfâşiem între noi pentru tacâmuri de pui, în mulţime se năştea surd revolta. Orice om care îşi punea timpul liber în slujba cozii cunoştea povestea spusă în şoaptă cu glas înfricoşat. „Uite cum se înghesuie viermii la mâncare”, i-a spus odată Tovarăşul Tovarăşei, în timp ce inspecta oraşul din maşină. Cât adevăr e în această istorie, mi-e greu să spun, însă dacă oamenii au făcut apoi Revoluţie, asta a fost şi pentru că se simţeau ca nişte viermi la coadă la mâncare.

Sfârşitul. Când autoritatea devine arogantă şi abuzivă, umilindu-şi sadic propriii cetăţeni, sfârşitul e inevitabil. Când conducătorii nu-şi dau seama de ruptura dintre ei şi popor, sfârşitul loveşte nemilos. Când trăieşti într-o ficţiune din pixeli, construită la televizor, înseamnă că nu ştii pe ce lume eşti: azi mai poţi minţi poporul cu televizorul, dar în epoca Facebook nu mai poţi minţi tot poporul. Întotdeauna vor fi unii care să arate ce se întâmplă în stradă. Întotdeauna vor exista media alternative care să prezinte publicului larg cozile, bătaia de joc, umilinţa, care să le dea glas „viermilor”. Dar să spui în cel mai pur stil al propagandei comuniste că studenţii din Regie au fost plătiţi „cu euro” ca să-ţi strice ţie planurile, să rânjeşti satisfăcut la zecile de mii de români dispreţuiţi, plimbaţi pe la cozi în străinătate, transmiţându-le că de data asta n-au mai reuşit „să fraudeze” votul pentru că statul a fost vigilent, ăsta e un semn de prostie sinucigaşă. Reacţia de revoltă sinceră a acestor oameni este un semn că ţara se trezeşte. Protestul lor poate urni bulgărele care să măture totul în calea lui.
Sursa: gandul.info

Interviul dimineții cu estimări și concluzii după primul tur al alegerilor prezidențiale din România.
În România au fost aleşi ieri cei doi candidați din care românii își vor alege pe 16 noiembrie președintele, al șaptelea șef de stat post-comunist. O discuție despre concluziile, observațiile și previziunile pentru turul doi care se
pot face, cu Sabina Fati, corespondenta noastră de la București care a urmărit votul și a ținut și un liveblog pe site-ul nostru europalibera.org.

Europa Liberă: Sondajele de până acum arată că primii doi clasați vor fi premierul socialist Victor Ponta și primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Vor fi cei care vor merge mai departe, în turul doi. Și acest rezultat nu surprinde… Cam toate previziunile îl anticipau. Există totuși ceva ce a surprins în votul de ieri? Pe tine personal te-a surprins ceva?

Sabina Fati: „Există cel puțin două amănunte. De altfel, avem și rezultate parțiale date de Biroul Electoral Central, în dimineața aceasta, la ora cinci, care îl arată pe Victor Ponta cu 39% și Klaus Iohannis cu 30%. Pe locul trei este Tăriceanu. Bătălia a fost dată anul acesta pentru locul trei. Lumea urbană miza pe Monica Macovei care și-a făcut o campanie intensă pe spațiile virtuale, fiind barată la televizor, dar se pare că potrivit Biroului Electoral Central și potrivit sondajelor care au fost făcute, ea nu a reușit să treacă de 5%. Cel puțin deocamdată astea sunt rezultatele pe care le avem.

Ne-a mai surprins faptul că Victor Ponta a pierdut la limită – cel puțin așa ne arată datele până acum, ]ncă nu avem cercetări exacte – deci a pierdut la limita Bucureștiul, unde sunt diferențe foarte mici, circa 3% între el și Klaus Iohannis, și, de asemenea, orașele mari. Astea ar fi principalele amănunte.

Nu avem din păcate ca în alți ani sondaje făcute amănunțit pe vârste, ocupații, pe regiuni. Aseară un singur sondaj a fost făcut cu seriozitate – cel al lui IRES – în schimb celelalte cinci care au apărut au fost sondaje pur și simplu obișnuite.”

Europa Liberă: Te-ai hazarda să faci vreo previziune pentru turul doi, cum nu există încă analize foarte exacte cine și unde a câștigat, și cum a câștigat?
Sabina Fati: „E greu de spus. Acum între Victor Ponta și Klaus Iohannis sunt 9% diferență. Pe locul trei este fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, cu 5,8% voturi, care probabil se vor duce către Victor Ponta. În felul acesta diferența dintre candidați crește. Pe de altă parte, însă, dacă adunăm voturile de dreapta – Macovei, Udrea și altele, Klaus Iohannis ar putea să-l depășească pe Victor Ponta. În general Victor Ponta are un electorat restrâns care nu trece de 40%. Greu de depășit acest bazin, în ciuda faptului că este omniprezent în mass-media. E posibil, deci, la limită, să fie o victorie al candidatului de dreapta în turul al doilea. Există sociologi care susțin această ipoteză că electoratul de dreapta este mai mare decât electoratul tradițional al socialiștilor.”

Europa Liberă: Să revenim la ziua de ieri. Cele mai mari nemulțumiri surprinse de presă, cel puțin, s-ar referi la organizarea votului în diasporă. Am văzut ultima postare a ta pe blogul live pe care l-ai ținut pe site-ul europalibera.org că prezența la vot în străinătate a fost de 153 de mii de persoane, aşa cum arată datele Biroului Electoral Central. Ai relatat personal și de un protest spontan la sediul externelor de la București legat de acest lucru. Care ar fi explicațiile? De ce au fost nemulțumiri legate de asta?
Sabina Fati: „Au fost mai puține secții de vot decât altă dată, deși în general e cunoscut prin tradiție câți oameni votează, în ce localități. Mai mult sau mai puțin cu acuratețe se știe numărul celor care votează în străinătate. Au fost organizate mai puține secții de vot, au fost mutate de la sediile de unde erau ele până atunci, nu au fost destule buletine de vot în unele locuri, în alte locuri nu au fost destule adeverințe prin care să poți vota dacă nu ești rezident acolo. Nu știm acuma exact care sunt explicațiile.
Ministerul de Externe este responsabil de cum s-a votat în afară. Dar putem să spunem următorul lucru: că în anul 2009 ceea ce a departajat cei doi candidați, pe Traian Băsescu și Mircea Geoană, au fost voturile din diaspora. 150 de mii de voturi din diaspora au făcut diferența dintre cei doi care l-a făcut pe Traian Băsescu președinte, aproximativ, grosso modo. Deci, miza aceasta ar putea să fie.
Noi nu știm încă toate datele, dar dacă într-adevăr a fost cu rea intenție această proastă organizare, ar putea avea două ținte. Una ar putea fi schimbarea ambasadorilor care sunt din perioada lui Traian Băsescu în principalele capitale europene. Acesta ar putea fi un pretext. Şi al doilea – descurajarea românilor să vină în turul al doilea.

Pentru că nu s-au mai văzut așa cozi la ambasadă din anii ’90, când bineînțeles și atunci, mai mult decât acum, probabil diaspora vota forțele opuse actualilor socialiști, forțele de dreapta, să spunem așa generic. Așa încât votul din străinătate – deși nu sunt foarte multe raportat la electoratul României care este 18 milioane – este foarte important. El poate balansa votul într-o parte sau în cealaltă.”

Europa Liberă: Anterior, votul cetăţenilor români din Republica Moldova a fost covârşitor pentru Traian Băsescu. Acum au fost făcute publice date, nu știu în ce măsură pot fi ele considerate relevante, dar care ar atesta o preferință mare pentru candidatul stângii, actualul premier și adversar al lui Traian Băsescu. De ce oare, cum s-ar explica?
Sabina Fati: „E posibil să fie un vot, ca să zic așa, de simpatie indirectă pentru premierul Moldovei care și-a arătat de mai multe ori prietenia față de Victor Ponta. I-am văzut pe Leancă și Ponta în ultima vreme foarte des împreună: în Ucraina la fotbal, în Ucraina la discuții, la Chișinău, în România, la Iași. Ar putea fi un transfer de simpatie dinspre Leancă spre Ponta pentru electoratul moldovean.
Altă explicație nu este, deși mai putem găsi una sigură: cel care e situat pe locul doi în România, Klaus Iohannis, probabil nu are deloc autoritate în Republica Moldova. Nu cred că a ajuns în această companie acolo, iar discursul său și programul sunt destul de reci, lipsesc tente iredentiste care apar la ceilalți candidați. Spune da, unirea, dacă vrem să o facem, trebuie să o vrea și moldovenii. Este mai rece, este mai calculat și este poate mai puțin implicat sau a fost mai puțin implicat în campania electorală din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Au existat și nereguli care, privite împreună, să facă pe cineva să constate un proces de votare neliber sau cel puțin alterat?
Sabina Fati: „Faptul că a fost îngrădit dreptul la vot în multe secții de votare din străinătate este un indicator nu numai al unei proaste administrări, ci este un indicator al unei slabe democrații. Dreptul la vot este unul dintre principalele puncte care fac dintr-o țară o democrație. Atunci când îngrădești dreptul la vot al cetățenilor tăi este o problemă. Biroul Electoral Central nu a fost de acord să prelungească timpul, deşi aceasta putea fi o soluție de remediere a organizării defectuoase. Peste tot au spus că nu se poate, cu toate că atunci când a fost referendumul de demisie de suspendare a lui Traian Băsescu, în anul 2012, secțiile de votare și-au extins timpul până la ora 23. Avem un dubiu aici.
Pe de altă parte, de exemplu, în secțiile de votare din campusurile universitare s-au terminat foarte repede adeverințele pe proprie răspundere pentru cei care locuiesc în afara zonei lor de reședință, trebuie să le completeze înainte de a vota acolo. De asemenea, au fost cozi interminabile. Pentru că și studenții nu votează pentru actuala putere.
Putem rezuma puțin, e o coincidență prea mare ca Ministerul de Interne, pe de o parte, și Ministerul de Externe, pe de altă parte, să fi împiedicat să voteze exact pe cei care nu votează puterea.”
Europa Liberă: Ce fel de țară este România, cum poate fi descrisă dacă e să judecăm după votul de ieri, felul cum s-a organizat și felul cum s-a votat?
Sabina Fati: „În principiu, Românie este o țară democratică, dar există câteva semne de întrebări din cauza, cum am spus, a împiedicării oamenilor să voteze. Dreptul la vot este unul esențial, este unul dintre principalele drepturi într-o țară democratică. Pe de altă parte, mass-media este la rândul ei, o problemă – există mai multe posturi de propagandă decât posturi informative.”

Europa Liberă: Și despre acel protest așa și nu a relatat nimeni – protestul spontan de la externe?
Sabina Fati: „Până la urmă una dintre televiziuni a plasat la tv filmările de acolo. Sigur, internetul este liber, dar câți români au acces la internet? Jumătate din totalul românilor, dintre care jumătate sunt copii și tineri – practic un sfert din populația cu drept de vot a României stă pe internet. E prea puțin ca să fie bine informată.”
Europa Liberă: Votul la distanță… S-au făcut eforturi pertinente ca să existe acest vot la distanță?
Sabina Fati: „A fost un proiect de lege în perioada guvernării Boc, dar pentru că nici atunci politica de guvernământ nu era suficient de puternică și pentru că acest proiect nu era prioritate, a fost lăsat. Proiectul nici nu a fost bine făcut de la început… şi până la urmă nu ne-am ales cu nimic. Şi votăm la fel ca acum 100 de ani – nimic nu s-a schimbat.”

Sursa:europalibera.org

Primul tur al alegerilor prezidenţiale din România s-a încheiat în haos, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, notând că românii din diaspora au fost „împiedicaţi” să voteze.
„Mii de votanţi au protestat în numeroase oraşe europene, după ce au încercat în zadar să-şi exprime dreptul de vot”, scrie publicaţia germană Frankfurter Allgemeine Zeitung, notând că primul tur al alegerilor prezidenţiale din România „s-a încheiat în haos”.

Publicaţia notează că la Consulatul de la München „la amiază, timpul de aşteptare a fost de peste cinci ore”, în timp ce „la Torino a fost pusă la dispoziţie o singură secţie de vot pentru 70.000 de cetăţeni cu drept de vot”.
Totodată, FAZ relatează că la Londra şi Paris oamenii care au format cozi pentru a vota au ajuns să protesteze la adresa Guvernului şi a candidatului Victor Ponta. „Jos Ponta!”, „Jos comunismul”, au scandat aceştia.
Autorul notează că Guvernului român i s-a reproşat faptul că a încercat să-i împiedice pe românii din diaspora să voteze, deoarece aceştia l-ar prefera pe contracandidatul premierului.

„Biroul Electoral Central a respins cererea mai multor candidaţi la prezidenţiale să prelungească cu o oră perioada de vot în străinătate”, precizează FAZ.
Vicepremierul Liviu Dragnea a precizat, duminică noaptea, că, în opinia sa, activitatea Ministerului de Externe este una foarte bună, el arătând că MAE nu poate fi învinovăţit cu nimic pentru modul în care s-a desfăşurat procesul electoral în diaspora.
Sursa: romanialibera.ro