Era anul de graţie 1989…

Poate aceeaşi ţară, poate acelaşi popor. Cetăţenii, însă, erau, fără niciun dubiu, alţii. Imaginea socială a acelor vremuri, de acum 24 de ani, imortaliza geneza libertăţii. Oamenii străzii politice, ai revendicărilor, ai dorinţei de sacrificiu. Schimbarea avea un cu totul alt sens, cuvântul era cuvânt și era căutat chiar și acolo unde nu era posibil să fie. Onoarea era onoare, tancurile erau tancuri și cei care le opreau cu preţul sacrificiului suprem nu erau doar nişte temerari ci, mai degrabă, nişte proscrişi.

Eram împreună, acolo, în mijlocul unor mulţimi consistente, pline de sens, la adăpostul unei simţiri instinctive, mărşăluind în faţa unui imperiu furios şi răzbunător.

“Limbă, alfabet!” “Limbă, alfabet!” Iată armele noastre strategice, “nucleare şi balistice” care au înghenunchiat, fără drept de apel, cel mai fioros colos al istoriei.

Era, ca şi astăzi, 15 februarie.

La  Chişinău apăruse GLASUL. Primul ziar în grafie latină aducea Doina lui Eminescu îmbrăcată în “veşmântul fiinţei noastre”. Asta-şi doreau scriitorii, asta-și dorea această populaţie trezită din “somnul cel de moarte”, ţinută decenii şi decenii la rând în minciună şi teroare.

Prin parcuri şi cafenele, în şcoli şi spitale, în transportul public şi pe oriunde se putea, Glasul era citit, de cele mai multe ori, pe silabe, savurat ca o enigmă, dus acasă şi păstrat ca busuiocul de la  icoană.

Dacă am fi ştiut, atunci, ce ne aşteaptă, ce se va întâmpla peste douăzeci de ani, cum vor fi pângărite revendicările noastre ancestrale şi celeste, poate că am fi rămas până astăzi acolo, în inima libertăţii, pentru a nu permite neaveniţilor să ne sacrifice idealurile.

Imaginea socială a acestor vremuri trebuie schimbată. Geneza libertăţii e în pericol. Avem, însă, oameni care pot atinge dimensiunea de altădată a revendicărilor, a dorinţei de sacrificiu. Schimbarea trebuie să aibă loc în cu totul alt sens, cuvântul trebuie să fie cuvânt şi să fie căutat chiar și acolo unde nu mai e posibil să fie. Onoarea  trebuie să fie onoare, lumina trebuie să fie lumină.

Glasul intră iarăşi în Cetate…