Prima zonă din spaţiul românesc în care, în contextul reformelor iniţiate de Mihail Gorbaciov, au început mişcări de stradă, a fost Basarabia. Azi, pe baza săptămînalului “Literatura şi Arta” din 3 martie 1989, reamintesc evenimentele din 26 februarie 1989 de la Chişinău.

Am scanat rubrica “De joi pînă joi” din acest ziar, iar pentru că nu a intrat în întregime în scaner, facsimilul e din 2 părţi, care nu se îmbină perfect. Se poate totuşi citi cele scrise în ziar. La vremea aceea în Republica Sovietică Moldovenească se folosea alfabetul chirilic. Pentru cei care nu-l cunosc, prezint mai jos şi o transcriere. Intervenţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Marius Mioc
Prima relatare aparţine lui Ion Caţaveică:

Ce s-a întîmplat, de fapt, duminică 26 februarie a.c. între orele 11-23 în Chişinău, capitala republicii noastre?
Iată cronica evenimentelor ce au avut loc. Începînd cu aproximativ orele 11 ale zilei, în preajma Pieţei Biruinţei şi, mai ales, în jurul monumentului lui Ştefan cel Mare a prins a se aduna lume de pe lume. Grupuri de zeci şi sute de oameni curgeau din toate direcţiile, revărsîndu-se ntr-o imensă mare compactă, fremătîndă şi gata-gata să străpungă rîndurile forţelor de ordine pentru a răzbate în piaţă. Spre surprinderea acestora, mulţimea a luat-o în direcţie opusă, şi anume către sediul CC al PC al Moldovei. Astfel trupele de miliţie s-au pomenit handicapate prin manevra neaşteptată a potopului de lume. În jurul orelor 13 circa 15-25 mii de oameni ocupau spaţiul cuprins între clădirea CC al PCM, noul edificu al Prezidiului Sovietului Suprem şi, respectiv, străzile Miciurin şi Gorchii.
Autorităţile oraşului, inclusiv tov. Guţu, primarul oraşului, tov. Platon, adjunctul preşedintelui consiliului de miniştri, reprezentanţi ai forţelor de ordine, precum şi lucrători din CC al PCM au îndemnat la calm şi ordine. După aproximativ două ore de tergiversări, timp în care lumea a scandat fără întrerupere “Vrem limbă şi alfabet!” [decretarea limbii de stat a RSS Moldovenească şi revenirea la alfabetul latin], “Opriţi migraţia!” [colonizarea RSS Moldoveneşti cu populaţie rusă şi ucraineană, practicată de regimul sovietic], “Daţi-ne istoria noastră”, “Jos mafia!”, “Jos birocraţia!”, “Am pierdut încrederea” etc., în faţa mulţimii a luat cuvîntul tov. S. C. Grossu, primul secretar al CC al PCM. Cele spuse de primul secretar au fost chemate să calmeze spiritele, problemele stringente aflîndu-se pe cale de a fi rezolvate. Dar şi după cuvîntarea primului secretar mulţimea nu s-a mişcat din loc cîteva ore bune scandînd aceleaşi lozinci, la care s-a mai adăugat una, şi anume “Libertate lui Ţurcanu!”. Iurie Ţurcanu este aspirant la Institutul Agricol din capitală şi fusese reţinut de miliţie joi, 23 februarie a.c. lîngă Casa învăţămîntului politic, în preajma căreia picheta în timp ce aici avea loc sesiunea extraordinară a Sovietului de deputaţi din capitală întrunită pentru a lua decizii urgente privind ordinea publică din oraş.
Cererea mulţimii de a-l elibera pe Iurie Ţurcanu, nefiind satisfăcută, lumea a pornit în marş spre Piaţa Biruinţei. Trebuie să remarcăm faptul că forţele de ordine au dat dovadă de maturitate în aceste momente, doar cu excepţia incidentului de la intersecţia bulevardului Lenin cu strada Puşchin, cînd s-a încercat un nereuşit baraj. În rest torentul de lume şi-a continuat marşul pe artera principală a capitalei cu scandările “Jos mafia!”, “Jos birocraţia!”, “Libertate lui Ţurcanu!”, “Opriţi migraţia”, “Scriitorii şi poporul!” şi altele. S-a defilat deci, pînă la Academie şi s-a revenit pe Piaţa Biruinţei, loc unde mulţimea s-a aflat pînă sub miezul nopţii.
Iată telegrafic filmul celor întîmplate. Învăţămintele, concluziile de rigoare, urmează încă a fi trase. E nevoie, desigur, de o analiză serioasă şi plină de responsabilitate nu atît a celor întîmplate duminică 26 februarie a.c. ci mai ales a cauzelor ce au provocat evenimentele date.
Unele observaţii şi gînduri privind cele întîmplate trebuiesc făcute şi expuse acum.
Cei circa 15-25 de mii de cetăţeni constituie o forţă conştientă, disciplinată, matură. Dovadă a celor spuse e lipsa încăierărilor, a incidentelor, în sfîrşit, lipsa oamenilor turmentaţi, cum mai încearcă unii funcţionari să prezinte situaţia.
Vinovaţi de valul de nemulţumiri ale maselor sînt cei care nu doresc ori nu pot să rezolve problemele vitale ale poporului, şi anume: decretarea limbii de stat, revenirea la grafia latină, oprirea migraţiei, ecologia, istoria, stîrpirea mafiei, a birocraţiei etc. Tot de aici cred că restricţiile, interdicţiile autorităţilor sînt antidemocratice, anticonstituţionale şi nu sînt în măsură să rezolve problemele, ci doar să le agraveze. Unica şansă de a opri valul de nemulţumiri este soluţionarea grabnică şi echitabilă a problemelor vitale ale poporului.
Într-un cuvînt, instituţiile de stat şi foruruile de partid împreună cu toate instanţele de resort sînt chemate să abordeze matur, realist, operativ situaţia creată şi să întreprindă paşi hotărîţi, concreţi pentru asigurarea reuşitei procesului de restructurare din republică.

A 2-a relatare e scrisă de Oleg Reniţă:

Un vînt năpraznic, poate chiar o furtună, a lovit duminică 26 februarie, în pereţii de beton din capitală.
– Ce te-a adus, omule, în faţa clădirii CC al PCM?
– Decalajul dintre politica promovată de Moscova şi cea de la Chişinău.
– Ultima picătură în paharul răbdării: Jdanov, Iovv, Angheli, Jucenco [activişti de partid cunoscuţi pentru poziţiile lor ostile mişcării naţionale din RSS Moldovenească; Fiodor Angheli era director al agenţiei de presă ATEM, mai recent l-a tradus pe Eminescu în limba găgăuză (linc); Vasile Iovv e şi azi prezent în politica Republicii Moldova, fost viceprimministru în perioada guvernării comuniste a lui Vladimir Voronin], fiind “aleşi” în comisiile de lucru ale CC al PCM vor continua să ne conducă.
– Hotărîrea sesiunii Sovietului orăşenesc Chişinău de deputaţi ai poporului şi provocatorul articol anonim al ATEM-ului [Agenţia Telegrafică Moldovenească, agenţia de presă oficială a guvernului RSS Moldoveneşti] din “Sovetscaia Moldavia” [principalul ziar de limbă rusă din acea vreme de la Chişinău] “Hotim jiti i rabotati spocoino” [“Vrem să trăim şi să lucrăm în linişte”, ruseşte].
– Tărăgănarea la infinit a rezolvării problemelor ce ţin de existenţa de mai departe a poporului moldovenesc – limba de stat şi alfabetul latin.
– Nu mai vrem să fim sclavii mafiei birocratice.
– Manifestul instigator al impostorilor de la “Edinstvo” [mişcare politică prorusească din acea perioadă a RSS Moldoveneşti].
– Arestarea lui Ţurcanu.
– De 15 ani aştept un apartament şi nu ştiu peste cîţi ani îl voi avea.
– Nu pot sta în casă cînd poporul meu îşi reîntoarce drepturile legitime.
Opinii, probleme, sugestii, dureri, necazuri, pledoarii, speranţe… Cine să le audă, cine să le înţeleagă, dacă cele cîteva zeci de mii de oameni sînt trataţi drept “ambiţionznîie licinosti”, “cucica ăcstremistov”, “razjigateli mejnaţionalnoi rozni”, “gruppa demagogov i cricunov”, “rapoiasavşiesea neformalî” [“personalităţi ambiţioase”, “adunătură de extremişti”, “instigatori ai vrajbei interetnice”, “grup de demagogi cu gura mare”, “neformali dezlănţuiţi” (ruseşte); neformali erau numiţi în perioada gorbaciovistă membrii organizaţiilor politice neoficiale] şi încă o salbă de tinichele neostaliniste – ATEMiste. Coborîţi, oameni politici, din jilţuri în mijlocul acestor “oropsiţi ai soartei” şi o să vă convingeţi că lucrurile stau cu totul altfel decît le înşiră mercenarii de la prea retrogradele organe de informare publică; o să vă convingeţi că majoritatea celor care au venit duminică în faţa clădirii CC al PCM sînt simpli muncitori lipsiţi de orice ambiţii personale sau de grup, ce au aderat cu trup şi suflet la politica gorbaciovistă (de zeci de ori s-a scandat în cor “Trăiască Gorbaciov!”), muncitori care nu mai pot trăi pe [sistem] vechi şi vor să-şi ducă viaţa în picioare. Ţăranul de la pămînt şi muncitorul de la strung cunosc prea bine realitatea ca să creadă şi azi în vorbe goale şi promisiuni mieroase. Ei vor concretul şi adevărul. De luni de zile presa onestă din republică scoate la suprafaţă noi şi noi probleme, iar puzderia de instanţe remunerate de stat şi-a turnat ceară în urechi şi – trîmbiţaţi cît vă pofteşte inima! Un pai nu catadicseşte să-l mişte din loc. În schimb prin nepăsare şi interdicţii, sabotează dezideratele restructurării şi umple cupa răbdării, îi aduce pe oameni să stea aproape 10 ore să scandeze în piaţă. Nici vorbă, avem datoria să respectăm cu stricteţe legea, dar e la fel de adevărat că problemele acumulate niciodată nu vor putea fi soluţionate cu ajutorul bastonului de cauciuc, prin constrîngere, intimidări, strangulări şi vicleşuguri.
Sindromul surzeniei instanţelor de tot soiul şi a miopiei politice de la noi formulat laconic cu cuvintele “Nu, nu şi iar nu!” [“Niet, niet i niet” (ruseşte) a fost răspunsul vestit al unui activist de partid din RSS Moldovenească cînd s-au auzit pentru prima oară, în perioada Gorbaciov, cererile ca limba “moldovenească” să primească statut de limbă de stat în republică şi să revină la alfabetul latin] scoate în străzi mii de oameni.

A 3-a relatare aparţine lui Vasile Năstase:

Afară de aceea că oamenii acestui pămînt nu sînt satisfăcuţi de faptul cum se rezolvă problemele naţiunii, manifestanţia de duminică a mai avut o cauză pe care, probabil, n-o cunosc toţi locuitorii oraşului şi oaspeţii capitalei. Vinerea trecută o femeie cu 3 copii mici, la orele 10, a pichetat clădirea Comitetului Central al PC al Moldovei ţinînd în mîini o placardă pe care era scris: “Tatăl nostru a fost arestat. Cerem să fie eliberat”. Era soţia lui Iurie Ţurcanu, lucrător la Institutul Agricol din Chişinău, arestat cu o zi mai înainte în stradă şi judecat în mod expres… Chipurile Iurie Ţurcanu ar fi făcut abuz de băuturi spirtoase. Nina Ţurcanu ne spune însă că bărbatul ei nu consumă alcool de 7 ani şi nici nu fumează. La secţia raională Frunze de interne [Chişinăul era împărţit administrativ în mai multe raioane], unde cetăţeana în cauză a acceptat să meargă doar atunci cînd un căpitan de miliţie i-a promis că soţul ei va fi eliberat, că li se va organiza o întîlnire imediat, subsemnatul, în prezenţa a trei martori, a fost îmbrîncit din cabinetul în care trebuia să fie susţinută o discuţie între Nina Ţurcanu şi locotenent-colonelul Ciobanu. După patru ore de aşteptări – lucrătorii de miliţie au purtat-o prin cabinete, au “rugat-o” să scrie explicaţii ş.a.m.d. – nici una dintre promisiuni n-a fost realizată, astfel încît Nina Ţurcanu şi cei trei copii mici au venit din nou lîngă monumentul lui Karl Marx şi Friederich Engels expunînd placarda cu aceleaşi revendicări… Un lucrător de la CC al PC al Moldovei, însoţit de un sergent de miliţie, s-au apropiat de Nina Ţurcanu pentru a afla care sînt cauzele pichetării. Au urmat aceleaşi promisiuni. De data aceasta tînăra mamă nu s-a lăsat convinsă, astfel încît tot mai mulţi şi mai mulţi trecători se apropiau de locul pichetării. Tot aici a sosit imediat şi procurorul adjunct al oraşului (cel puţin aşa s-a prezentat dumnealui) care a convins-o pe Nina Ţurcanu să meargă în altă parte pentru a i se explica anumite lucruri… Era însă prea tîrziu pentru că în timpul acesta, pe la orele 13, dinspre monumentul lui Ştefan cel Mare, pe strada Lenin au apărut cîteva mii de demonstranţi purtînd portretul lui V. I. Lenin şi a lui Mihail Sergheevici Gorbaciov (demonstraţia descrisă mai sus – nota redacţiei).
Flămînzi şi însetaţi (manifestanţii n-au vrut nici să se atingă de sticlele de bere aduse în mod special pe strada Lenin, lîngă cinematograful “Patria”, lucru fără precedent pentru oraşul nostru) miile de oameni transmiteau din mînă în mînă diferite produse de panificaţie, aduse de locatarii caselor de pe strada principală a oraşului. Seara tărziu, pe la orele 23, ultimele mici grupuri de manifestanţi au părăsit piaţa.

Şi ultimul articol, scris de Alexandru Donos:

Luni seara, în cadrul unei emisiuni televizate, I. Guţu, preşedintele comitetului executiv al Sovietului orăşenesc Chişinău de deputaţi ai poporului, împreună cu reprezentanţi ai procuraturii şi ministerului afacerilor interne din republică, au vorbit pe marginea manifestărilor de duminică, numindu-i pe participanţii la ele infractori, oameni lipsiţi de cultură ş.a.m.d., deşi s-a recunoscut că ei au protestat împotriva nerezolvării unor probleme stringente la zi. Oare pot fi numiţi astfel, în public, mii de oameni?
Marţi seara agenţia ATEM a publicat în ziarul orăşenesc o informaţie de la mitingul de duminică, informaţie care cuprinde un şir de greşeli, exagerări şi denaturări ale celor întîmplate. Iată doar cîteva. La miting au luat parte circa 15-25 mii de oameni, care în ochii ATEM-ului s-au transformat într-un grup de oameni. Pe cîţi i-am întrebat, nimeni n-a observat ca oamenii să se fi culcat pe asfalt, cum scrie ATEM-ul. Cel care n-a fost la miting şi va citi asemenea frază poate să creadă că, într-adevăr, e vorba de nişte smintiţi. E greu să crezi că demonstranţii îi insultau pe miliţieni. De altfel, de data aceasta organele de menţinere a ordinii publice s-au comportat destul de corect. Procesiunea de stradă a urmat pînă la Piaţa Eliberării, dar nu pînă la cea Reunirii, cum ne informează agenţia de informaţii în varianta rusă a ziarului. Cele întîmplate duminică nu pot fi numite acţiuni huliganice, cum arată ATEMul, ci un protest al oamenilor muncii faţă de tărăgănarea soluţionării unor probleme acute, stringente, cum este cea referitoare la statutul limbii ţi revenirea la grafia latină. A fost manifestat şi un protest împotriva arestării lui Iu. Ţurcanu. Dacă acest din urmă caz ar fi fost explicat celor adunaţi, mitingul s-ar fi terminat la ora 15,00, adică atunci cînd a fost încheiat în mod public, şi n-ar fi avut loc nici procesiunea de stradă, nici blocarea transportului pe bulevardul Lenin – lucruri într-adevăr ieşite din comun, dar la care s-a recurs crezîndu-se că organele respective vor spune, totuşi, măcar un cuvînt despre Iu. Ţurcanu, ceea ce nu s-a întîmplat.
Totodată e regretabil faptul că, recurgînd la stilul de comandă de odinioară, ATEMul difuzează pe cale oficială astfel de informaţii tuturor ziarelor republicane, corespondenţii cărora, chiar şi în cazul cînd au fost martori oculari a celor întîmplate, sînt lipsiţi astfel de dreptul de a-şi expune punctul lor de vedere. oare nu e cazul să fie revăzută această practică ce nu se înscrie în contextul restructurării? Or, ziarele unionale [care se difuzează în întreaga Uniune Sovietică], cînd au loc asemenea cazuri ieşite din comun, publică, de regulă, relatările corespondenţilor lor, dar nu cele ale TASS-ului [agenţia de presă oficială a guvernului URSS]

Sursa:wordpress.com