Acum 27 de ani s-a produs cel mai grav accident nuclear, soldat cu distrugerea milioanelor de vieți omenești. O combinație greșită dintr-un test și o echipă de specialiști fără experiență a cauzat explozia Reactorului 4 din Cernobîl.

În noaptea de vineri spre sîmbătă, pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23:58 s-a produs detonația Centralei Atomoelectrice, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Autoritățile au aflat despre tragedie, abia după trei zile, întrucît Mihail Gorbaciov tăinuise tragedia produsă pînă atunci.

La data de 25 aprilie 1985, pe lumină, Reactorul 4 a fost programat pentru a fi închis pentru întreținere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacității generatorului turbinei de a produce putere electrică suficientă pentru alimentarea sistemelor de siguranță ale reactorului, mai ales pompele de apă după pierderea puterii externe. Reactoarele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponibilă, dar aceasta nu se activează imediat – reactorul a fost, deci, pregătit pentru a invarti jos turbina, punct la care ea ar fi fost deconectată și ar fi permis răsucireea sub elanul său rotativ.

Scopul testului a fost acela de a se hotărî dacă turbinele în faza extenuată pot genera putere pentru pompe. Testul a fost făcut cu succes la altă unitate, cu toate sistemele de siguranță active, având, însă, rezultate negative – turbinele nu au generat puterea suficientă, dar au fost făcute îmbunătățiri adiționale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.

În rezultatul acestui test, cazanele aflate sub presiune de abur, au declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară.

Potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, dintre cei 134 de muncitori, 28 au murit în 1986 din cauza sindromului de iradiere acută și alții 19 au murit între anii 1987 și 2004 din cauze diferite. Radiația emisă în urma catastrofei a afectat 3,5 milioane de oameni, dintre care peste 1 milion de copii.