Doi frați vor primi 30 mii euro pentru actele de tortură la care au fost supuși aflându-se în custodia poliției. Guvernul R.Moldova a recunoscut violarea art. 3, și anume dreptul de a nu fi spus torturii, iar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a luat act de soluționarea amiabilă a cauzei Repeșco c. Moldova (cerere nr. 64785).
În august 2007, Adrian și Constantin Repeșco au fost reținuți, în mod violent și transportați la CP al sectorului Botanica, fiind acuzați de comiterea unei infracțiuni. În incinta comisariatului de poliție asupra lor a fost aplicată forța fizică pentru a-i obliga să-și recunoască vina. Potrivit declarațiilor celor doi frați, ei au fost bătuți în repetate rânduri de mai mulți reprezentanți ai poliției, chiar până la pierderea cunoștinței.

Mama celor doi tineri spune că s-a simțit umilită pe întreaga perioadă a evenimentelor: “Compensațiile acordate sunt incomparabile cu familia distrusă. Am luptat și continui să lupt pentru copii mei, am apelat la toate instanțele și instituțiile statului și m-am confruntat numai cu uși închise. După ce dosarul a trecut prin mâinile a 18 avocați, mă bucur că am aflat despre Asociația Promo-LEX, care ne-a sprijinit și asistat pe durata întregului proces inclusiv la CtEDO, fapt pentru care le sunt recunoscătoare”.

Pe întreaga perioadă de aflare în custodia poliției cei doi nu au beneficiat de nici-un fel de asistență medicală. Ulterior Constantin Repeșco a solicitat ajutorul Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii “Memoria”. Potrivit concluziilor și recomandărilor Centrului după efectuarea mai multor examinări și teste psihologice, a fost confirmat faptul aplicării relelor tratamente, iar Constantin Repeșco necesită monitorizare continuă, asistenţă psiho-socială şi medicală de durată, dar și tratament de recuperare.

În plângerea către Înalta Curte de la Strasbourg reclamanții au pretins încălcarea art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicarea relelor tratamente din partea poliției, condițiile de detenție inumane și degradante, lipsa asistenței medicale în perioada de detenție, și incapacitatea de a investiga eficient plângerea lor cu privire la relele tratamente. De asemenea a fost invocată și încălcarea art.13 al Convenției, prin faptul că reclamanții nu au avut nici-o cale de atac eficientă împotriva pretinselor rele tratamente la care au fost supuși.

În fața instanței reclamanții au fost reprezentați de către juriști și avocați din cadrul Asociației Promo-LEX.

Sursa: promolex.md