Victor Jomir s-a născut în satul Vişniovca, raionul Cantemir. De cȃnd se ştie, i-a plăcut frumosul. Se gȃndea să devină trompetist, dar ataşamentul faţă de părinţi şi locurile natale a fost mai puternic. Astfel, abia după ce a împlinit 18 ani, a venit în  Chișinău, pentru a face arte frumoase, folosind pensula. Ȋntre timp, tȃnărul şi-a întemeiat şi o familie dar, cum ţara noastră nu e tocmai cel mai propice loc pentru proaspeţii absolvenţi, bărbatul a fost nevoit să-şi caute rostul în lume.

Aşa că, după trei luni petrecute mai întȃi în Italia, în 1999 Victor a ajuns la Geneva – patria ceasurilor de lux. Elveţia nu a fost tocmai așa de ospitalieră cum ne putem imagina la început. A trebuit să înveţe franceza din mers şi a încercat tot felul de domenii: de la construcţii pȃnă la industria hotelieră.

Cu timpul însă, situaţia s-a redresat. Bărbatul a descoperit că, de fapt, ţara caşcavalului şi a ciocolatei îi oferă tot ce-şi poate dori: peisaje pitoreşti pentru sufletul său de artist şi tradiţie seculară în cultivarea pămȃntului, din care are ce învăţa pentru propria-i afacere. De zece ani lucrează în agricultură şi, laborios din fire, a devenit mȃna dreaptă a inginerului. „Ȋntreprinderile din Elveţia pun mare accent pe eficienţă, iar angajatorii selectează doar muncitorii care se împacă cu disciplina”, povesteşte Victor. Ȋn pofida nivelului avansat de dezvoltare atins de acest sector, „O roşie de la noi ar bate-o uşor pe una elveţiană”, zȃmbeşte basarabeanul.

Dificultăţile din trecut şi bunăstarea de acum nu şi-au lăsat amprenta asupra caracterului bărbatului. Modest şi integru, crede că trebuie să ajuţi pe cei nevoiaşi. Ȋn afara orelor de muncă, se implică în activităţile Comunităţii Moldovenilor din Elveţia. Participă activ la diferite evenimente culturale organizate de această asociaţie. Recent, a contribuit substanţial la donaţia de jucării pentru grădiniţele de la noi din ţară.

Chiar dacă a petrecut peste un deceniu în una dintre cele mai prospere ţări din lume, Victor tot acasă se vede în viitor. A investit mult în satul natal. Acum deţine 4 ha de teren, pe care a plantat nuci. Afacerea a crescut, aşa că a trebuit să facă niște angajări. Pentru el lucrează acum patru muncitori. Prima recoltă o aşteaptă la anul. Totuşi spune că cel mai valoros fruct este micuţa lui de 5 ani, Elodia.

Basarabeanul se simte împlinit nu doar din punct de vedere material. Se mȃndreşte enorm cu soţia sa Nadejda, cu care tocmai au celebrat 15 ani de căsnicie. Este cu atȃt mai fericit cu această realizare, cu cȃt emigraţia de la noi este cauza multor familii destrămate. Urbanizarea nu l-a afectat  pe Victor, aşa că omul nostru şi-a luat şi o casă în satul de baştină. Colecţionează vinuri de calitate din diferite ţări şi se gȃndeşte să transforme în muzeu beciul păstrat în stilul tradiţional de pe vremea cȃnd la Vişniovca trăiau descendenţi nemţi. Ne mărturiseşte că îşi doreşte şi un fiu, care să-i preia afacerea şi să-i ducă mai departe numele.

Pentru Glasul,

Tatiana Turculeț